La antibiotice se pricepe toată lumea. De
la utilizarea empirică a unor produse vegetale bactericide, de la penicilina
descoperită prin hazard și de la streptomicina primului trial științific, s-a
ajuns la o etapă în care toată lumea se pricepe la antibiotice. Unii medici –
bine intenționați, dar plafonați – prescriu medicamente devenite ineficiente
prin rezistența produsă de bacterii în urma uzului îndelungat; alții – curajoși
și „bine informați“ – administrează cel mai recent și mai puternic antibiotic
de pe piață pentru infecții banale, pregătind rezistența de mâine la aceste
antibiotice; în fine, pacienții citesc pe internet și se cred mai cunoscători
decât medicii lor, adesea optând pentru evitarea oricărei antibioticoterapii,
chiar atunci când aceasta este de neevitat. Dezbaterea lansată de „Viața
medicală“ în acest număr special este, de aceea, binevenită.
Aparatul digestiv este cel care intră
primul în contact cu antibioticele, la administrarea lor orală, astfel că e
important să se cunoască relația dintre flora bacteriană intestinală,
antibiotice și infecții intestinale. Dar, înainte de a discuta despre
antibioticele introduse în tubul digestiv, este nevoie să prezentăm „peisajul“
bacteriologic al lumenului tubului digestiv așa cum este el înainte de administrarea
de antibiotice.
Flora
microbiană intestinală normală și patologică
Se numește floră din cauza dispoziției
de aspect floral pe plăcile de mediu, așa cum se izolau bacteriile în medicina
clasică. Ea este analizată în prezent prin teste de amplificare genomică și
secvențiere a 16rARN. În prezent, pentru flora microbiană se folosește
denumirea de microbiom, atunci când se face referire la totalitatea
genomurilor microbiene detectate, și microbiotă, atunci când se face
referire la totalitatea organismelor bacteriene. Schimbarea în tehnicile de
izolare a microbilor din tubul digestiv a determinat schimbarea cunoștințelor
clasice privind speciile care colonizează tubul digestiv.
Tubul digestiv este steril la naștere, dar
se colonizează în primele săptămâni de viață, începând cu cavitatea bucală.
Nou-născuții pe cale vaginală prezintă colonizarea tubului digestiv mai rapid
decât nou-născuții prin cezariană. Ulterior, flora intestinală se menține
constantă în tubul digestiv, cu schimbări ocazionate de dietă, stare de nutriție
și tip de alimentație.
Multă vreme s-a crezut că stomacul ar fi
steril, datorită mediului acid și peristaltismului cu rol de clearance.
Odată cu punerea în evidență a Helicobacter pylori și a altor specii în
mucoasa gastrică și duodenală, mitul stomacului steril a fost spulberat.
Densitatea bacteriilor crește dinspre stomac-duoden spre jejun-ileon, devenind
maximă în colon (tabelul 1). (…)