Creșterea
numărului persoanelor de vârsta a treia și a edentațiilor în rândul populației
a determinat o diversificare a alternativelor în ceea ce privește protezarea.
Numărul din aprilie al revistei Viață + sănătate răspunde la zece
întrebări frecvente privind implanturile dentare. Dr. Beatrice Gâjman
subliniază că prețul unei reconstruiri protetice pe implanturi include costul
implantului dentar, a capelor de vindecare, bontului protetic, coroanei propriu-zise
și, la nevoie, a materialului de adiție osoasă. Medicul precizează că această
manoperă nu doare mai mult decât o extracție, fiind realizată cu anestezie
locală, și că deși vârsta nu este un impediment, printre contraindicații se
numără dependența de alcool și tutun, diabetul insulinodependent sau igiena
deficitară. Cu toate că perioada de osteointegrare variază între trei și șase
luni, avantajele sunt net superioare altor variante de protezare –
îmbunătățirea fizionomiei, masticației, fonației, această variantă dovedindu-se
mai economică pe termen lung.
Intoxicația
cronică cu fluor este subiectul rubricii de medicină dentară a numărului din
mai al revistei. Dr. Carmina Turturică amintește cele trei surse principale de
fluor responsabile de apariția fluorozei dentare: apa potabilă fluorizată
(asociată cu 40% din fluoroze), suplimentele sistemice de fluor și pasta de
dinți cu fluor. Acesta inhibă demineralizarea și stimulează remineralizarea
substanței dentare, având un potențial cariostatic important, însă intoxicația
cronică determină perturbarea procesului de amelogeneză și mineralizare a
smalțului dentar. Cei mai expuși sunt copiii cu vârsta cuprinsă între 1 și 4
ani, iar dinții vizați de această patologie sunt mai ales incisivii superiori
și primii molari. Medicul dentist precizează că nivelul de siguranță pentru
aportul zilnic de fluor este de 0,05–0,07 mg F/kg/zi.
Cardiologul
Ionel Bratu vorbește despre efectele benefice ale vitaminei D, a cărei prezență
este indispensabilă pentru absorbția calciului și fixarea acestuia în oase.
Cantități insuficiente pot determina o serie de complicații în metabolismul
calciului, crescând riscul de apariție a rahitismului sau osteoporozei. Medicul
recomandă evaluarea periodică a statusului vitaminei D, cu măsurarea nivelului
de 25(OH)D. Tratamentul carenței presupune administrarea a 50.000 UI de
vitamina D3 o dată pe săptămână, în opt doze, ori 2.000–4.000 UI zilnic,
concluzia fiind că este mult mai înțelept să previi, decât să tratezi. (Dr.
C. T.)
