Deși majoritatea conjunctivitelor alergice au o evoluţie ușoară, există cazuri severe care impun monitorizarea la intervale scurte de timp.

Răspunsul alergic reprezintă o reacţie anormală, exagerată a sistemului imun la prezenţa unor substanţe/particule străine organismului, ce poartă numele de alergeni. Acest răspuns imun exagerat poate fi moștenit sau dobândit pe parcursul vieţii, după contactul cu anumiţi alergeni.

        Alergiile sunt extrem de variate și afectează diverse componente ale organismului, cele mai frecvente fiind astmul alergic, alergia nazală, eczemele, alergiile oculare.

        Alergiile oculare afectează predominant conjunctiva, manifestându-se ca o inflamaţie produsă de contactul cu alergenul. Principalii alergeni ce determină simptome oculare sunt polenul și praful, cu variaţii în funcţie de sezon. Se crede că mai mult de o cincime din populaţie a prezentat o formă de conjunctivită alergică la un moment dat, multe dintre aceste episoade trecând nediagnosticate.

        Există mai multe forme de alergii oculare, fiecare cu particularităţile ei. Cel mai des întâlnite sunt conjunctivita alergică sezonieră și conjunctivita alergică perenă, ele generând reacţii de hipersensibilitate de tip I, ce se limitează la afectarea conjunctivei, fără alte modificări ale suprafeţei oculare. Conjunctivita vernală și conjunctivita atopică sunt forme mai severe, ce pot compromite integritatea corneei, cauzând ulcere sau cicatrici care afectează acuitatea vizuală.

        Conjunctivita alergică sezonieră și cea perenă sunt asemănătoare din punct de vedere al simptomelor, dar diferă privind intensitatea acestora, perioada apariţiei și persistenţa lor. Astfel, conjunctivita alergică sezonieră apare periodic, intermitent, în funcţie de sezon, de multe ori asociindu-se cu rinita alergică (febra fânului) și are simptome pronunţate. În cazul conjunctivitei alergice perene, simptomele persistă pe tot parcursul anului, fiind declanșate de o serie de alergeni persistenţi, precum poluarea, acarienii sau puful/părul de animale, dar sunt mai puţin supărătoare comparativ cu cele din varianta sezonieră.

Simptomatologia, de la blând la sever

        Simptomele și semnele debutează și se accentuează în general începând cu luna aprilie, odată cu înflorirea copacilor, și se ameliorează marcant după dispariţia alergenului sau după administrarea tratamentului. În general afectează ambii ochi, dar cu manifestări inegale între aceștia.

        Cele mai frecvente simptome oculare sunt: prurit local (mâncărime); hiperemie conjunctivală (roșeaţă); lăcrimare excesivă; edem palpebral (umflarea pleoapelor); senzaţie de corp străin;  senzaţie de arsură. În cazuri severe (cheratoconjunctivită), cu interesare corneană, pot să apară și: fotofobie (sensibilitate la lumină); secreţii filamentoase și vâscoase; înceţoșarea vederii; durere sau jenă oculară.

        Uneori, formele severe se asociază cu manifestări generale precum cefalee, tulburări de somn (insomnie), cearcăne.

Tratamentul și monitorizarea, adaptate

        Alergiile oculare nu beneficiază de un tratament curativ. Scopul tratamentului este ameliorarea simptomatologiei, în vederea îmbunătăţirii calităţii vieţii.

        Primul pas în tratarea alergiilor oculare este evitarea expunerii la alergenul cauzator sau limitarea acestei expuneri. Având în vedere că acest pas este cel mai puţin fezabil, deoarece ar presupune izolarea, se recurge la administrarea de tratament topic, uneori asociat cu antihistaminice pe cale orală.

        Tratamentul medicamentos de bază implică utilizarea de lacrimi artificiale, decongestionante, stabilizatori de membrană, antihistaminice sau, în cazurile mai severe, antiinflamatoare, chiar corticosteroizi. Tratamentul trebuie urmat pe tot parcursul sezonului alergic.

        Controlul oftalmologic se adaptează în funcţie de severitatea simptomelor și de tratamentul administrat. În cazul pacienţilor cu tratament cortizonic local, este necesară monitorizarea tensiunii intraoculare la 5-7 zile de la începutul tratamentului, în timp ce cazurile mai ușoare pot fi monitorizate la 1-2 săptămâni.

        Pacienţii care prezintă afectare corneană necesită monitorizare mai frecventă, cei cu ulcere corneene fiind urmăriţi zilnic, deoarece pot necesita ajustări ale tratamentului, cu topice conţinând antibiotic, uneori lentilă de contact terapeutică și, numai după reepitelizarea corneei, cu corticoterapie topică.