În volumul bilingv româno-francez POEME – POÈMES, Claudia Voiculescu ia cuvântul pentru a ne convinge că nu este numai o poetă a sonetelor şi rondelurilor, ci că îşi testează abilitatea şi în alte forme de poezie, aspirând la consacrarea pe care de altfel o merită de „poet total“. Să începem cu ce place mai mult la ea, şi anume cu rondelurile. În Trecu tinereţea găsim îmbibate poate în prea excesiva licoare sentimentală de factură romantică, „spuse“ curgătoare: Subit zăpada se topea/Lăsând candorile pe drum“. (...)