resep masakan indonesia

recept pojok game jual obral berita bola delicious recipe resep masakan indonesia resep masakan indonesia Adi Sucipto News and Entertainment

MedicHub

| | Tipareste pagina Trimite prin email Trimite prin Yahoo Messenger

Voluntar la stat

Autor: Prof. dr. Mircea Ioan POPA | 30 Septembrie 2016
   Comportamentul colegial îl consider etalon – cred că avem nevoie, ca români și ca Românie, de colegialitate și de tot ceea ce este legat de aceasta. Îmi amintesc de primele mele vizite în minister, înainte de a accepta să fiu parte din colectivul de acolo. Așteptam mult timp de fiecare dată când trebuia să fiu primit de cineva. De-abia mai târziu am realizat de ce. Când am ajuns eu însămi într-o funcție de conducere, m-am străduit să respect ora de întâlnire și să mă port corect, colegial cu oricine urma să discut, indiferent de modul în care alții s-au purtat cu mine până atunci. Nu scriu aceasta pentru autolaudă, nu mă consider un om deosebit, dar dacă cineva dorește să înțeleagă cele spuse așa cum le gândesc și le scriu eu, ar trebui să prindă ideea centrală a tuturor articolelor pe care le-am scris. Avem nevoie să lucrăm și să construim împreună. Nu e suficient doar să ne dorim asta. Este nevoie să depunem mult efort pentru că multe au fost stricate în ultimii 25, 50 sau chiar 75 de ani. Muncind din greu, ar mai exista o șansă să vedem și noi rezultatele. Altfel, ele vor apărea, dar peste o generație, sau două... poate!
    Îndemn cititorul să înțeleagă încă un lucru: dacă eu am trecut prin multe, în România sau pe aproape toate continentele lumii, dar am același gând, îi privesc pe toți asemenea unor potențiali colegi și plec mereu de la speranță și cu speranță, oricare dintre noi poate proceda la fel. Avem modelul care ne-a fost dat cu jertfă în urmă cu peste 2.000 de ani, avem modele în strămoșii noștri, în sacrificiile și jertfa lor, iar aceste modele merită urmate.
    Implicarea politicului în sănătate a făcut extrem de mult rău și înainte, dar și după decembrie 1989. Aproape fiecare ministru (în orice domeniu) a dorit să aibă reforma lui. Mai mereu „reforma“ a fost luată de la început. Cu ce ne-am ales, se vede.
    Într-o zi de 1 martie, m-am trezit devreme să cumpăr ghiocei colegelor din minister, tradiție preluată de la părinți și bunici. Afară era încă rece, așa că am pus pungile pe pervazul ferestrei de la etajul cinci al biroului unde îmi desfășuram activitatea (sau cel puțin așa credeam eu). Am trecut, rând pe rând pe la colege, de la etajele superioare înspre parter, până când, la 9,30 (îmi aduc aminte ora la secundă) mi se comunică printr-un apel telefonic că sunt așteptat la etajul trei. Acolo, mă aștepta o persoană cu un aer aproape solemn, rar văzut în lunile trecute. Aș putea să spun și numele, pentru că a trecut la cele veșnice. Îmi vorbea la persoana a treia, colegial, fiind prima dată când proceda așa. În lunile precedente îmi vorbise doar la „per tu“, eu răspunzând de fiecare dată la persoana a treia. Se „trezise“, la un moment dat, să mă amenințe cu niște dosare pe care le-ar fi avut. Atunci i-am vorbit ferm, apro
Publicitate
ape dur, la „per tu“, solicitând să mi le arate de îndată. S-a retras, a tăcut și nu s-a mai auzit de acele dosare. Așadar, a început să îmi vorbească politicos și după o scurtă introducere mi-a spus: „Mi-aș dori să vă dau o veste bună, dar nu pot, de astăzi nu mai lucrați în minister“. Am răspuns „mulțumesc că mi-ați spus“ și m-am întors la activitatea de la care fusesem întrerupt, urările pentru colege, doamne și domnișoare.
    Puțin mai târziu, aveam să aflu și alte aspecte colegiale. În ziua precedentă, ultima din februarie, am ajuns acasă cu vreun ceas înainte de miezul nopții; lucrasem la birou până târziu. Nimic deosebit, din moment ce se împlineau câțiva ani de atare program. Doar că, pe la prânz, în zi de întâi martie, o colegă din echipa administrativă a venit la mine puțin încurcată. Nu știa cum să deschidă discuția, așa că am invitat-o să-mi spună „verde în față“ despre ce este vorba. Mi-a spus: „Știți, contractul dumneavoastră de muncă a fost desfăcut începând cu 28 februarie și trebuie să ne restituiți banii pentru o zi de salariu“. Eu lucrasem, de fapt, ca... voluntar. Voluntariatul nu e pentru mine o problemă, am mai spus-o. Am făcut voluntariat mai bine de douăzeci și cinci de ani (și încă mai fac). Doar că, habar nu aveam că „nu mai sunt“.
    Credeți că poate fi ceva „și mai și“ decât aceasta? Ei bine, da, se poate! În acea zi, în urma unei invitații, urma să prezint o problemă din domeniul sănătății publice și am ajuns într-un birou în care erau prezente mai multe persoane (îmi amintesc doar figurile a două dintre acestea). Ulterior am realizat de ce figurile păreau cam întunecate. Gândeam naiv: „Bieții, câte au pe cap de sunt atât de îngândurați“. Mă priveau colegial, pentru că așa considerau. Dar ei știau că „eu nu mai sunt“. Eu nu știam.
    M-am conformat mesajului colegei de la administrativ. Am întrebat cum să procedez și mi s-a explicat care este suma pe care trebuie să o returnez. Am plătit, iar chitanța am predat-o. Primind chitanța mea pentru acea zi de muncă voluntară în aparatul de stat al României, cei de la administrativ au putut să înceapă demersurile pentru completarea fișei de lichidare, dovada că nu aveam datorii către angajator.
    Însă, pentru că tocmai ce am discutat despre reducerea (fără judecată) a numărului de persoane din administrație, am să istorisesc o parte dintre motivele care probabil au stat la aplicarea deciziei de eliminare a mea din sistem. Cred că era 29 ianuarie (oare mai contează dacă greșesc ziua exactă?). De mai mulți ani îmi stabilisem regula ca, în cazul în care aveam de plecat cine știe pe unde (de exemplu peste hotare), veneam dimineața la birou și plecam direct la aeroport. La întoarcere, dacă avionul ateriza ziua, veneam de la aeroport direct la birou, iar seara târziu mergeam și acasă. Așa și în acea zi de ianuarie. Mă întorceam de la o întrunire din Londra, în cadrul căreia pusesem bazele colaborării României într-un proiect european important, de verificare a seroprevalenței anticorpilor protectori față de antigene incluse în vaccinurile din programul național de vaccinare. Datele obținute permiteau țărilor participante să evalueze eficiența programelor de vaccinare, să demonstreze că vaccinurile utilizate duc la obținerea seroprotecției în cazul populației vaccinate (Bine, vaccinăm, dar care este rezultatul? Cei vaccinați răspund eficient? Care este procentul celor care, venind în contact cu microorganismele agresoare, vor fi protejați și nu vor face boala?). Avionul a aterizat pe la prânz, așadar m-am îndreptat spre minister. În lift am primit... o veste. Dar, despre aceasta, în curând.
 
 
Articole in legatura
Nu exista articole in legatura.
Autori in legatura
Nu exista articole in legatura.
 
Galerii foto in legatura
Nu exista galerie asociata acestui articol.
Fisiere la download
Nu exista fisiere disponibile pentru download.
 

 
Viaţa Medicală