resep masakan indonesia

recept pojok game jual obral berita bola delicious recipe resep masakan indonesia resep masakan indonesia Adi Sucipto News and Entertainment

MedicHub

| | Tipareste pagina Trimite prin email Trimite prin Yahoo Messenger

Un teatru silitor

Autor: Candid STOICA | 15 Decembrie 2017
     Teatrul Dramaturgilor Români s-a născut foarte harnic, iar într-un timp record a adus la rampă, în micuța și cocheta sală din calea Griviței, șapte premiere (până la sfârșitul anului). E o cifră cu care cei ce îl conduc se pot mândri și pe care o pot raporta celor ce-i finanțează, ca pe o victorie. Dincolo de rezultate, de euforia realizării unui nou teatru instituționalizat cu sediu, cu acte, cu buget, e totuși absolut de neînțeles până la ora actuală care sunt criteriile după care se face selecția pieselor din repertoriul teatrului. Deocamdată acestea sunt destul de absconse, eteroclite sau chiar misterioase. Se înscriu doar piese ale unor autori decedați sau și ale unor autori vii? Se montează piese ale unor dramaturgi consacrați care, din varii motive, n-au mai fost jucate de alte teatre, sau numai piese inedite? Se joacă dramatizări, colaje, sau și piese, piese de teatru?
     Vorbind mai deschis, glumind, toți autorii români vii pot spera să fie aduși la rampă, bineînțeles într-un viitor apropiat. Ce este cel mai important, dincolo de orice considerații estetice, birocratice sau de organizare, este dacă Teatrul dramaturgilor își propune să fie într-adevăr un for, o instituție de sprijinire a dramaturgiei originale.
     Opera dramatică a regretatului Gh. Astaloș din păcate e practic necunosc
Publicitate
ută marelui public din România, deși i-au fost jucate, prin anii ʼ71 vreo două piese – „Vin soldații” și „Garderobierele” – și alta, mult mai târziu, după evenimentele din decembrie ʼ89 – „Ce ne facem fără Willy”. CV-ul lui e plin de premiere în multe teatre europene de mâna a doua, cea mai comentată fiind „Domnișoara Helsinka”.
     Piesa „Balul cimitirului” vrea inițial să fie un fel de „Divina Comedie” românească, cu toate că Astaloș, oricât l-am iubi noi românii, nu are statura și anvergura internațională a florentinului. Dar, vorba aceea, să-i dăm lui Dante ce e a lui Dante și lui Astaloș ce e numai a lui Astaloș.
     Spectacolul propriu-zis e de fapt o versiune scrisă de Horia Gârbea și Alexander Hausvater, primul scriind textele cântecelor, excelente, pline de umor (pentru că decedații nu numai că învie, dar și cântă și dansează), iar cel de-al doilea, „asezonarea” textului. Acesta din urmă prezintă mai multe momente din miez de noapte, când cei morți ies din mormintele lor și vor să aleagă o regină a balului. Celelalte personaje decedate și înviate ad-hoc, care cântă și dansează cu foc „Ecaterino, vedea-te-aș moartă cu dric la poartă și cai mascați” sunt Carmen Ionescu, Alexandra Stroe, Eduard Cârlan, Ana Nicolae, Ioana Repciuc, Mădălin Mandin, Nicolae Dumitru, Mihai Munteniță, toți descurcându-se foarte bine în noua lor postură de „decedați”.
     Mai participă la succesul balului și muzica lui Cari Tibor, coregrafia lui Florin Fieroiu, iar costumele sunt realizate de Florilena Popescu. Decorul este imaginat de Dragoș Buhagiar: un sanctuar cu numeroase firide de unde ies cei plecați din lumea cealaltă. Există și firide ale unor morți celebrii precum poetul Bacovia (un mort sărac) și pictorul Sabin Bălașa (un mort bogat), dar care nu apar, nu cântă și nu dansează, ci doar li se recită versurile și gândurile.
     Ca unul dintre cei ce au înființat primul teatru particular după evenimentele din decembrie ʼ89, fără subvenție și buget de la stat, le urez celor de la Teatrul Dramaturgilor Români mult succes, că vorba aia – până la urmă vor nimeri ei drumul ce bun.
 
Articole in legatura
Nu exista articole in legatura.
Autori in legatura
Nu exista articole in legatura.
 
Galerii foto in legatura
Nu exista galerie asociata acestui articol.
Fisiere la download
Nu exista fisiere disponibile pentru download.
 

 
Viaţa Medicală