resep masakan indonesia

recept pojok game jual obral berita bola delicious recipe resep masakan indonesia resep masakan indonesia Adi Sucipto News and Entertainment

MedicHub

| | Tipareste pagina Trimite prin email Trimite prin Yahoo Messenger

Un nume prizărit pe-o stradă

Autor: Dr. Richard CONSTANTINESCU | 8 August 2014
Un nume prizărit pe-o stradă
     Când îl vizitam pe istoricul literar ieşean N.C., din cartierul Tătăraşi, str. Vasile Lupu, făceam stânga pe o străduţă, unde, adesea, mă feream ba de câini, ba de maşini. O vreme puteai citi pe plăcuţele de pe gard: str. Dr. Emil Savini. Ulterior au apărut noi plăcuţe: str. Dr. Savin, iar cele care au mai rămas, părţi din ele, spânzurau de un cui, şi nu desluşeai decât str. Dr… Adesea, tot pe acea străduţă, mergeam în cimitirul Eternitatea. În dreapta aleii centrale, aproape de capela cimitirului, aprindeam o lumânare la mormântul doctorului Savini. Uitat şi neglijat. Cererea pe care am trimis-o la mai multe instituţii, prin care solicitam restaurarea monumentelor funerare ale persona­lităţilor medicale ieşene, nu a primit niciun răspuns. Nici în scris, nici în piatră.
     Ce-a mai rămas din amintirea doctorului Savini (1880–1929), de la a cărui trecere în eternitate se împlinesc 85 de ani? Pentru unii, o stradă din cartierul Tătăraşi, dar, pentru comunitatea italiană din Iaşi, sper ca acest nume să mai spună ceva.
     Tânărul Emil Savini a urmat studii medicale la Facultatea de Medicină din Iaşi, pe care le-a încheiat, în iunie 1905, când a susţinut lucrarea „Cercetări asupra morfologiei şi biologiei bacilului Z“. Împreună cu soţia sa, dr. Tereza V. Castano, proaspătul doctor în medicină şi chirurgie pleacă să-şi consolideze pregătirea medicală la Berlin. Aici s-a remarcat printre cercetătorii din lumea medicală a vremii prin studiile proprii publicate  în reviste din Berlin şi folosind o tehnică personală de laborator. Tereza V. Castano-Savini, fost medic la Spitalul „Sf. Spiridon“, era fiica junimistului Victor Castano. A publicat „Rolul distrofiei osteo-artro-musculare în etiologia şi patogenia luxaţiei congenitale a coapsei. Memoriu pentru examenul de docenţă în ortopedie şi radiologie“, susţinut în ianuarie 1914. După moartea soţului său, s-a căsătorit cu gen. Scarlat Panaitescu, împreună cu care a avut doi copii: Ecaterina şi Carol.
     După 1910, soţii Emil şi Tereza Savini s-au întors în ţară, dar, deşi doctorul Savini se impunea prin calităţile sale, el a ratat un concurs pentru ocuparea unei catedre de patologie internă, din pricini care nu ţineau de competenţă. Mai mult, acest nefericit eveniment i-a declanşat o suferinţă mai veche pe care o purta din anii studenţiei. Şi-a început activitatea medicală în mediul privat şi, ulterior, a devenit colaborator al profesorului C. I. Parhon la Clinica neuro-endocrino-psihiatrică „Socola“, împeună cu care a început o serie de cercetări de laborator, publicate în revistele vremii (
Publicitate
„Quatre cas de myopathie primitive“, Iaşi, 1915). A devenit unul dintre membrii fondatori ai „Societăţii Române de Neurologie, Psihiatrie şi Endocrinologie“, înfiinţată în anul 1919, şi colaborator activ al buletinului acestei societăţi.
     După un concurs, de această dată promovat cu succes, a primit numire ca medic al Spitalului Paşcanu din Iaşi. Săptămânal, oferea con­sultaţii la Spitalul israelit. Emil Savini a fost membru a diverse societăţi ştiinţifice internaţio­nale, dar şi al Societăţii de Medici şi Naturalişti, în revista căreia a publicat câteva dintre studiile sale ştiinţifice („Con­tribuţii nouă la studiul tahi­cardiei paroxistice“, „Acţiunea tiroidei delipoidate asupra inimii izolate de mamifer“, 1923). Este cu­noscut şi pentru alte cercetări, din care amintim: „Starea actuală a cunoştinţelor noastre asupra boalei somnului“, Bucureşti, Tip. L’Independance Roumaine, 1908; „Über das elastische Gewebe der Mamilla im normalen und pathologischen Zustande“, în Virchows Archiv für pathologische Anatomie und Physiologie und für klinische Medizin, vol. 198, 4 dec. 1909, coautor Tereza Savini-Castano; „Zur Kenntniss der pathologischen Anatomie und der Pathogenese eines unter dem Bilde der aufsteigenden Landry’schen Paralyse verlaufenden Falles von Poliomyelitis acuta beim Kinde“, în Archiv für Psychiatrie und Nerven­krank­heiten, martie, vol. 45, 1909, autori Tereza şi Emil Savini; „Schiţe clinice. Aplicaţiunea or­gano­terapiei genitale în tahicardia paroxistică de Dr. Emil Savini“, Bucureşti, Tip. Universală, 1911; „Câteva rezultate ale aplicării metodei fixaţiunii complementului în clinică“, Bucureşti, Tip. Universală I. Ionescu, 1911; „Contri­buţiune la studiul acţiunii terapeutice a Strofantinei de Dr. E. Savini“, Bu­cureşti, Tip. Universală I. Ionescu, 1912; „Études sur la Tachycardie paro­xystique. Etiologie, Patho­génie, Formes clini­ques, Traitement par le Dr. Emile Savini“, Paris, Librairie J. B. Baillière et Fils, 1912.
    Anul 1928 este pentru Emil Savini cel în care devine profesor de Farmacologie, disciplină ce se încadra în mod fericit în preocupările sale de laborator. Istoria medicinii îl menţionează ca fiind un precursor al bioterapiei şi un inovator prin crearea unor tehnici noi de laborator. Păşind pe holul unde se află portretele profesorilor de farmacologie, în clădirea Facultăţii de Medicină din Iaşi, vizitatorul, parcurgând anii în care diverşi profesori s-au aflat la conducerea disciplinei, observă că profesorul Emil Savini a avut cea mai scurtă perioadă în care a activat. Însă, cercetând arhiva disciplinei, descoperă că a avut cea mai bogată corespondenţă, purtată cu diverse societăţi ştiinţifice internaţionale ori cu personalităţi ale medicinii începutului de secol XX.
    George Enescu i-a oferit o fotografie şi pe verso a scris: „Doctorului Emil Savini, un om cum ne-ar trebui mulţi“. Solitar şi sensibil, trăia activ în şi între două lumi: a muzicii şi a cercetării.
     Aptitudinile interpretative pe care le avea pentru pian îl determinau adesea să se retragă în lumea sunetelor, momentele mai dificile din existenţa sa sublimându-le în muzică. Sunetele unui violoncel l-au însoţit şi pe ultimul drum pământesc în urmă cu peste opt decenii, iar la căpătâiul său au fost dăltuite în piatră, de meşterii italieni, însemnele celor două obiecte reprezentative ale vieţii sale: cartea şi lira.
 
Articole in legatura
Nu exista articole in legatura.
Autori in legatura
Nu exista articole in legatura.
 
Galerii foto in legatura
Nu exista galerie asociata acestui articol.
Fisiere la download
Nu exista fisiere disponibile pentru download.
 

 
Viaţa Medicală