Din când în când se cuvine să ne amintim de personalităţile care
au marcat o epocă, care ne-au fost modele, care trăiesc în noi şi în istoria pe care ne-o atribuim şi pe care dorim să o transmitem
generaţiilor următoare. Raportul dintre memorie şi aceste personalităţi reprezintă de fapt miracolul continuităţii. (...)
Pentru generaţia din care fac parte,
profesorul Mihai Lăzeanu reprezintă un astfel de fericit exemplu. Căci s-a impus şi a strălucit într-o epocă fastă pentru otorinolaringologia românească alături de alte mari personalităţi, precum Racoveanu, Ţeţu, Gârbea, A. V. Dumitriu, H. Neuman, Anghelide, Aurel Marin, Cornelia Păunescu etc.(...)
Articolul integral îl puteţi citi în săptămânalul nostru, Viaţa medicală.