resep masakan indonesia

recept pojok game jual obral berita bola delicious recipe resep masakan indonesia resep masakan indonesia Adi Sucipto News and Entertainment

MedicHub

| | Tipareste pagina Trimite prin email Trimite prin Yahoo Messenger

Tratamentul durerii acute în ambulatoriu

Autor: Dr. Monica COPOTOIU | 19 Ianuarie 2018

Monica Copotoiu este șef de lucrări la UMF Târgu Mureș și medic primar reumatologie la Spitalul Clinic Județean de Urgențe Mureș. Este licențiată și în științe juridice.

 

 

     Durerea acută este durerea cu debut recent și durată scurtă/limitată pentru care, de obicei, se identifică o relație temporală de cauzalitate cu o leziune și/sau boală. Dacă variabila timp diferenția durerea acută de durerea cronică în anii ʼ90, descoperiri recente din domeniul mecanismelor patofiziologice de tranziție de la starea acută la cronică a durerii (cronicizarea durerii) au modificat conceptul și au impus noi atitudini terapeutice. Tratamentul actual al durerii acute țintește procese patofiziologice asociate cu sindroamele dureroase specifice.
     Sindroamele dureroase tratabile ambulatoriu sunt: durerile lombare (lumbago acut), sindroamele musculoscheletice (reumatismele abarticulare), sindroamele algice postoperatorii (durerea neuropatică, durerea apărută postamputație – membrul fantomă, algia după operații spinale, postcraniotomie etc.), sindroamele algice, durerile abdominale acute, herpesul zoster, cefaleea, angina pectorală, neuropatiile din HIV/SIDA, durerea acutizată din neoplazii și algiile dentare.
     Durerea lombară este cea mai frecventă patologie întâlnită în ambulatoriile specializate în terapia durerii. Conform recomandărilor diferitelor societăți de profil, tratamentul acesteia depinde de o serie de factori. Este prioritară examinarea pacientului (anamneza, examenul clinic) cu stabilirea diagnosticului și evaluarea riscurilor, cu scopul de a iniția tratamentul. Cauzele considerate „urgente/atenționări” sau așa-numitele „steaguri roșii” în evaluarea unui pacient cu lumbago acut sunt sindromul de coadă de cal (incontinență/retenție urinară/intestinală, pierdere progresivă a sensibilității, anestezie în șa, deficit major motor și senzorial), fractura (posttraumatic, vârsta fiind principala variabilă), utilizarea cronică de steroizi, mobilitatea redusă, dureroasă a coloanei lombare; infecțiile (istoric de operație spinală lombară în ultimul an), consumator de droguri i.v., cancer (metastaze osoase, istoric de cancer, scădere ponderală, febră), vârsta peste 50 de ani, caracterul inflamator al durerii (augmentarea durerii nocturn și în repaus). Evaluarea coexistenței unor bariere psihosociale reprezentate de „steagurile galbene” este necesară în monitorizarea evoluției posttratament antalgic. Prezența acestora este un indicator de cronicizare a durerii. „Steagurile galbene” sunt credința că activitatea este contraindicată în perioadele dureroase, dependența de „pat”, depresia, sindromul burnout, lipsa de suport din partea familiei sau, din contră, aparținătorii superprotectori, problemele administrative, lipsa satisfacțiilor la locul de muncă, stresul. Obiectivele evaluării inițiale sunt excluderea „steagurilor roșii”, identificarea oricărui deficit neurologic, evaluarea limitărilor funcționale cauzate de durere și determinarea opțiunilor terapeutice adecvate.
     Abordarea terapeutică este multimodală, fizicală și medicamentoasă. Terapia non-medicamentoasă sau fiziokinetoterapia aplică principiul de a rămâne activ, este contraindicat repausul. Kinetoterapia este principala metodă fizicală utilizată. În condițiile în care cauza lombalgiei nu aparține „urgențelor” enunțate anterior, kinetoterapiei i se asociază metodele care utilizează căldura (parafina), TENS (stimularea nervoasă electrică transcutanată), terapia ocupațională, educația pacientului (posturarea coloanei). Evaluarea factorilor psihosociali și educaționali este importantă, aceștia reprezentând principalii jucători în procesul de cronicizare a unei dureri acute. Managementul non-fizical se axează pe utilizarea aceta­minofenului în monoterapie sau în combinație cu antiinflamatoarele nesteroidiene. Dacă durerea nu se ameliorează sau capătă valențe cronice, se asociază α2/beta-liganzii (gabapentină, pregabalină) și/sau opiozi.

 

Sindroamele musculoscheletice (reumatismele abarticulare)

 

     Inițial se recomandă un antialgic (acetaminofen), dacă durerea persistă se asociază și un antiinflamator nesteroidian. La pacienții care nu reacționează la combinația de antalgic și AINS se preferă opiozii cu timp de înjumătățire scurt, în durerile acute de intensitate crescută. Este necesară reevaluarea ulterioară, deoarece inițial doza se prescrie pe o perioad
Publicitate
limitată (cinci-șapte zile). Terapiile adjuvante (anticonvulsionante, antidepresive, miorelaxante) nu sunt recomandate de rutină în tratamentul acut al sindroamelor musculoscheletice.
     În umărul dureros, terapia topică și AINS și-au demonstrat eficiența. Durerea este cupată la debut și de administrarea corticosteroizilor intraarticular (subacromial). În cadrul terapiilor adjuvante, kinetoterapia primează în recuperarea unui umăr dureros secundar afectării calotei rotatorilor. La aceasta, în cazul existenței unei tendinite calcifiante, studiile au demonstrat rolul benefic al ultrasunetelor și al laserterapiei. În durerea localizată patelofemural, indicațiile se mențin cu o singură excepție – laserterapia, care nu a adus dovezi suficiente.
     Reevaluările periodice sunt recomandate.

 

Sindroamele algice postoperatorii

 

     În terapia durerii acute postoperatorii, standardul de aur este abordul multimodal care vizează utilizarea combinațiilor medicamentoase cu căi de acțiune diferite. În felul acesta se scurtează timpul de administrare a opioidelor, doza lor și se ameliorează răspunsul terapeutic. S-a constatat în urma aplicării terapiei multimodale o scădere a numărului de zile de spitalizare sau prezența în ambulatoriul de specialitate. Particularitatea tratării durerii acute postoperatorii e dată de faptul că un analgezic are eficacitate diferită în funcție de tipul procedurii chirurgicale.
     Durerea neuropatică postoperatorie acută are recomandări terapeutice identice cu cea cronică. Ketamina, opioizii (tramadolul și în special tapentadolul), α2/delta-liganzii (gabapentină, pregabalină) oferă un răspuns terapeutic mai rapid decât alte combinații.
     Morfina, gabapentina, ketamina si dextrometorfanul scad durerea în membrul fantomă comparativ cu placebo. Calcitonina se poate folosi în primele șapte zile postoperator, dar nu și-a dovedit eficiența în durerea cronică. La acestea se pot asocia metode de reorganizare corticală: terapia oglinzii, antrenamentul de discriminare senzorială și imagistica vizând centrii motori. Morfina este mai eficientă decât codeina sau tramadolul în cuparea durerii postcraniotomie. Utilizarea preoperatorie a gabapentinei și pregabalinei ameliorează analgezia și reduce necesarul de opioide după chirurgia spinală.
     În chirurgia de o zi, dexametazona asociată anestezicului local sau administrată sistemic în blocurile de nervi periferici prelungește durata analgeziei.

 

Durerea abdominală acută

 

     În colica renală, combinația de AINS, opioizi și metamizol și-a dovedit eficiența. Administrarea i.v. de AINS reduce rapid durerea și scade utilizarea opioizilor. Paracetamolul administrat i.v. nu este inferior morfinei administrate i.v. și este superior piroxicamului i.m., în colica renală.
     În litiaza ureterală, alfa-blocanții scad puseurile dureroase și astfel cantitatea consumată de analgezice.
     Spasmoliticele împreună cu antidepresivele triciclice sunt utilizate cu succes în sindromul de colon iritabil.
     În colica biliară, AINS și-au dovedit superioritatea vs. placebo și spasmolitice, fiind similare ca efect cu opioizii.
     Utilizarea preoperatorie a indometacinului intrarectal pentru efectuarea colangiopancreatografiei retrograde scade riscul de apariție a pancreatitei.

 

Herpesul zoster

 

     Imunizarea persoanelor cu vârsta peste 60 de ani prin vaccinare VZV reduce incidența herpesului zoster și a nevralgiei postherpetice. Managementul antalgic (antivirale asociate cu topice locale – aspirină, lidocaină, oxicodon) inițiat precoce reduce riscul apariției nevralgiei postherpetice și reduce durerea. În schimb, antiviralele nu reduc severitatea și durata nevralgiei postherpetice.

 

Cefaleea

 

     În cefaleea de tensiune, combinațiile câștigă teren în fața monoterapiei. Cele mai uzitate combinații sunt: analgezice (acetaminofen) și AINS, cafeină împreună cu aspirină și paracetamol, iar parenteral – metoclopramid, metamizol și clorpromazină.
     Administrarea subcutanată a sumatriptanului și-a dovedit superioritatea față de AINS (ibuprofen, diclofenac), aspirină, analgezice (paracetamol) în tratamentul migrenei. Terapia hiperbară este eficientă în controlul durerii din cadrul migrenei, dar nu și a altor simptome și/sau evoluției. Triptanii și acidul mefenamic sunt utilizați în managementul migrenei asociate menstrelor. Derivații de ergotamină și nu triptanii cresc riscul de infarct miocardic. Utilizarea unei strategii antalgice „în trepte” este recomandată în tratamentul durerii. În unitățile de urgențe, utilizarea parenterală a proclorperazinei, clorpromazinei sau droperidolului este benefică în cura terapeutică din migrenă.
     Provocatoare și deseori necontrolată terapeutic, durerea acută continuă să dizabiliteze persoane active, riscând să se cronicizeze. Deși subiectivă și cu componente emoționale importante, durerea poate fi obiectivizată, așa încât chiar și eficiența terapeutică poate fi monitorizată.

 

 
Nota de subsol
Bibliografie
1. Ready LB, Edwards WT. Management of acute pain: a practical guide. IASP, Seattle, 1992
2. Flor H. Psychological pain interventions and neurophysiology: implications for a mechanism-based approach. Am Psychol. 2014 Feb-Mar;69(2):188-96
3. Denk F et al. Pain vulnerability: a neurobiological perspective. Nat Neurosci. 2014 Feb;17(2):192-200
4. von Hehn CA et al. Deconstructing the neuropathic pain phenotype to reveal neural mechanisms. Neuron. 2012 Feb 23;73(4):638-52
5. Schug SA et al. Acute pain management: science evidence. 4th ed. ANZCA &FPM, Melbourne, 2015
Articole in legatura
Nu exista articole in legatura.
Autori in legatura
Nu exista articole in legatura.
 
Galerii foto in legatura
Nu exista galerie asociata acestui articol.
Fisiere la download
Nu exista fisiere disponibile pentru download.
 

 
Viaţa Medicală