resep masakan indonesia

recept pojok game jual obral berita bola delicious recipe resep masakan indonesia resep masakan indonesia Adi Sucipto News and Entertainment

MedicHub

| | Tipareste pagina Trimite prin email Trimite prin Yahoo Messenger

Tratamentul cu antibiotice la femeia gravidă

Autori: Prof. dr. Dimitrie NANU , Dr. Ileana-Maria CONEA | 27 Noiembrie 2015
     Organismul matern suferă o serie de modificări în timpul sarcinii. Astfel, starea de graviditate determină și numeroase schimbări în absorbția și acțiunea medicamentelor administrate în această perioadă. Peste jumătate dintre medicamentele existente nu au studii sau date care să releve efectele lor asupra mamei sau embrionului/fătului. Totuși, 40–90% din femeile gravide utilizează medicamente în cursul sarcinii, majoritatea nefiind prescrise de medicul obstetrician. În anumite situații care pun în pericol viața gravidei, medicul decide utilizarea unui medicament pentru a trata unele patologii, luând în calcul raportul risc/beneficiu (1).
     Apar o serie de modificări de farmacocinetică în contextul stării de graviditate: volumul sanguin crește cu 50%, crescând astfel și volumul în care se distribuie medicamentele, dar și timpul acestora de înjumătățire; filtrarea glomerulară crește cu 50%, deci va crește și volumul urinar, vor scădea creatinina și azotul sanguine, iar compoziția urinei se schimbă prin apariția fenomenului de stază ureterală; crește cantitatea totală de lichide din corp; scad tonusul și motilitatea gastrointestinală, crescând astfel absorbția medicamentelor; scade concentrația proteinelor plasmatice; crește cantitatea de proteine plasmatice; crește greutatea totală, precum și procentul grăsimii totale din corp, crescând astfel perioada de remanență a medicamentelor în organism; crește competiția pentru locurile de legare a proteinelor.
     Numeroase medicamente pot traversa placenta și pot afecta embrionul și fetusul, cu efecte teratogene și embriotoxice. În cazul în care medicamentul cu efect teratogen a fost administrat în perioada embrionară (de organogeneză), poate determina apariția malformațiile la copilul nenăscut. Efectele teratogene sunt reprezentate de defectele apărute în perioada de organogeneză, în săptămânile 2–8 de la concepție (nu de la ultima menstruație). Perioada fetală se întinde de la 9 săptămâni postconcepție până la momentul nașterii. Efectele toxice fetale sunt alterări ale structurii ori funcționării unor organe sau sisteme formate în timpul organogenezei sau sisteme ce se dezvoltă în timpul perioadei fetale (2).
     Tetraciclinele sunt singurele antibiotice cu efecte teratogene bine cunoscute. Efectul este reprezentat de colorarea galben-maronie a dentiției de lapte. Efectul este însă tranzitoriu, dentiția definitivă, frecvența cariilor și creșterea scheletală nefiind influențate în niciun fel de expunerea mamei la tetracicline în timpul sarcinii (2, 4). Tetraciclina se administrează în cursul sarcinii doar în infecții precum luesul sau la paciente cu alergie la peniciline, mai precis doar în situații care pun în pericol viața mamei, în rest fiind contraindicate în cursul sarcinii din cauza efectelor pe dentiția de lapte.
     Penicilinele sunt considerate sigure de administrat în cursul sarcinii, în urma unor studii efectuate pe ampicilină, penicilină și amoxicilină. Excepția o reprezintă pacientele alergice la penicilină. Penicilinele recent dezvoltate cu spectru larg, precum și cele combinate cu inhibitori de betalactamază nu au fost încă suficient studiate în cursul sarcinii, însă un risc semnificativ de efecte adverse grave nu pare a fi decelabil (1, 3).
     Cefalosporinele traversează placenta și creează niveluri plasmatice în sângele fetal similare cu cele din sângele mamei. Nu există studii controlate privind riscul administrării acestui tip de antibiotic în sarcină, însă acesta este uneori administrat în situații grave. Un risc teoretic a fost identificat la cefalosporinele de generațiile a doua și a treia care conțin lanțul N-metiltiotetrazol, risc reprezentat de posibilitatea apariției unei hipoplazii testiculare la animale de laborator, însă această descoperire nu a fost raportată și la om. Cefoxitin este o cefalosporină de a doua generație, de elecție atunci când terapia cefalosporinică cu spectru larg este necesară în timpul sarcinii deoarece nu conține acest lanț (2, 4).
     Aminoglicozidele traversează bariera placentară și ating niveluri aproape terapeutice în sângele fetal. Streptomicina este asociată cu toxicitate pe nervul cranian VIII (surditate senzorială) la fetușii ai căror mame au fost tratate cu doze mari, repetate din acest antibiotic. Nu se cunoaște cu exactitate riscul de ototoxicitate fetală al aminoglicozidelor, dar pare a fi de 1–2%, de 20 de ori mai mare decât în populația generală.
     Eritromicina este un antibiotic din clasa
Publicitate
macrolidelor, care nu traversează placenta pentru a obține niveluri terapeutice în compartimentul fetal. Aceasta nu este asociată cu efecte adverse fetale sau cu anomalii congenitale, dar nu poate fi utilizată și pentru tratamentul fătului.
     Sulfonamidele și trimetoprimul se administrează combinat, în special în tratamentul infecției urinare. Sulfonamidele traversează placenta și pot provoca la fetus hiperbilirubinemie neonatală, iar trimetoprimul este asociat cu un risc de zece ori mai mare de defect de tub neural decât în populația generală.
     Medicamentele utilizate pentru tratamentul micozelor în cursul sarcinii includ clotrimazolul, miconazolul și nistatinul. În cadrul a două mari studii, la nou-născuții din mame care au urmat tratamente cu antifungice în cursul sarcinii, frecvența anomaliilor congenitale nu a fost crescută față de cea din populația generală. Fluconazolul este utilizat pentru tratarea infecțiilor micotice și se administrează oral sau parenteral. Trebuie menționat totuși că administrarea de doze mari de fluconazol parenteral a fost asociată cu unele malformații fetale (brahicefalie, facies anormal, palatoschizis și maladii cardiace congenitale).
     Zidovudina este antiviralul de elecție în tratamentul infecției HIV. În mai multe studii mari nu s-a decelat o frecvență crescută a anomaliilor congenitale la feții ai căror mame au fost expuse la acest medicament în primul trimestru de sarcină. Mai mult decât atât, mamele tratate cu acest medicament au înregistrat o scădere importantă a viremiei, astfel încât riscul transmiterii verticale a fost simultan minimalizat. Lipsa frecvenței crescute a anomaliilor congenitale împreună cu efectul asupra unei maladii atât de grave cum este SIDA ne conduc la concluzia că în acest caz riscul este depășit de beneficiile tratamentului.
     Aciclovirul este antiviralul de elecție în tratamentul infecției cu virusuri herpetice, atât în cazul herpesului genital primar, cât și în cazul varicelei. Conform datelor furnizate de producător, în cadrul unui studiu la 600 de femei gravide în primul trimestru expuse la aciclovir nu s-a înregistrat creșterea frecvenței anomaliilor congenitale la nou-născuți (1, 4). Aciclovirul se recomandă de rutină în tratamentul herpesului genital și în cazurile grave de varicelă. Utilizarea în formă topică beneficiază de avantajul absorbției neglijabile la nivel sistemic și de o concentrație în doză terapeutică la nivelul tegumentului, iar riscul asupra dezvoltării embrionului/fătului este nesemnificativ.
     Un agent antiparazitar des utilizat este metronidazolul. Acesta este prescris în special pentru tratamentul tricomoniazei vaginale. Mai multe studii multicentrice arată că frecvența anomaliilor congenitale nu este mai crescută la feții ai căror mame au fost expuse la metronidazol în cursul sarcinii (2, 3). Deși acest medicament este carcinogen la șobolan și mutagen la bacterii, el pare a fi sigur la administrarea la gravide.
     Lindanul este un agent topic utilizat în tratamentul pediculosispubies și al scabiei. Acesta poate fi toxic pentru sistemul nervos central fetal dacă este absorbit sistemic, însă în cazul aplicării sale topice acest risc este neglijabil.
     Clorochina este un antimalaric de primă linie. În cazul profilaxiei antimalarice la femeile care călătoresc în zone unde malaria este endemică, riscul de anomalie congenitală nu este crescut (1, 3, 4). Doza de clorochină săptămânală profilactică nu pare a avea efect teratogenic. Chinina este prototipul medicamentului antimalarie și este utilizat în tratamentul malariei rezistente la clorochine. Nu există studii privind riscurile administrării de chinină în sarcină, însă au fost raportate cazuri de agenezie otică, defecte oculare și defecte vestibulare la copiii ale căror mame au fost tratate cu doze mari de chinină în primul trimestru de sarcină (4).
 
 

Riscul utilizării unor medicamente în sarcină și lactație

Medicament

Perioada embrionară

Perioada fetală

Travaliu

Lactație

Aminoglicozide

T

T

T

2

Cefalosporine

1

1

1

1

Ciprofloxacin

2

2

2

2

Doxiciclină

2

C

C

2

Eritromicină

2

1

1

1

Fluconazol

2

2

2

2

Ketokonazol

2

2

2

2

Tetraciclină

2

C

C

2

Peniciline

1

1

1

1

Rifampicină

1

1

1

1

Roxitromicină

2

2

2

1

 

 

1 – medicament de elecție, de obicei bine tolerat în sarcină; totuși, trebuie evaluată necesitatea administrării sale în sarcină;
2 – medicament de a doua alegere, de utilizat numai dacă cel de elecție nu are efect; unele dintre aceste medicamente nu au studii suficiente privind sarcina și lactația;
S – doză singulară; dozele mici sau unice par a fi tolerate;
T – toxic sau potențial teratogen; se va utiliza numai dacă raportul risc/beneficiu este favorabil; utilizarea sa poate necesita efectuarea unor teste suplimentare ulterioare;
C – contraindicat; medicamente contraindicate în sarcină; în cazul expunerii la astfel de medicamente se recomandă efectuarea unor teste suplimentare pentru evaluarea efectului asupra sarcinii.
Atenție! Acest tabel are o valoare orientativă; nu se vor utiliza datele din el pentru a decide întreruperea cursului sarcinii.
 

 
 
Nota de subsol
Bibliografie
1. Schaefer C et al. (eds.). Drugs during pregnancy and lactation. 2007
2. Cunningham FG et al. (eds.). Williams Obstetrics. 2010
3. Arora M et al. A practical guide to first trimester. Jaypee Brothers Medical Publisher
4. Suciu NN et al. Conduita medico-chirurgicală în sarcina de prim trimestru. Editura Universitară Carol Davila București, 2014
Articole in legatura
Nu exista articole in legatura.
Autori in legatura
Nu exista articole in legatura.
 
Galerii foto in legatura
Nu exista galerie asociata acestui articol.
Fisiere la download
Nu exista fisiere disponibile pentru download.
 

 
Viaţa Medicală