resep masakan indonesia

recept pojok game jual obral berita bola delicious recipe resep masakan indonesia resep masakan indonesia Adi Sucipto News and Entertainment

MedicHub

| | Tipareste pagina Trimite prin email Trimite prin Yahoo Messenger

Terapia prin negociere

Autor: Dr. Mariana MINEA | 27 Februarie 2015
Terapia prin negociere

Experienţe recente ale guvernelor europene arată că pot avea acces la moleculele noi antihepatită virală C prin negociere individuală cu industria farma. Vorbim despre terapii mai scumpe decât standardul peginterferon-ribavirină, dar cu eficienţă de peste 95% în vindecarea bolii. Am aflat aceste lucruri, precum şi cum se înclină balanţa între costurile tratamentelor şi beneficiile lor pe termen lung, din interviul cu Achim Kautz, consultant în cadrul Asociaţiei europene a pacienţilor cu afecţiuni hepatice (ELPA).

 

 
 
 
 

 

   La începutul lunii februarie, Achim Kautz a prezentat în România raportul „Povara hepatitei C în Europa: cazul Franţei şi al României“, în cadrul unui eveniment organizat de Asociaţia Pacienţilor cu Afecţiuni Hepatice (APAH-RO). Raportul s-a bazat pe un studiu iniţiat în 2013 de ELPA, realizat de o companie suedeză de consultanţă, cu scopul de-a analiza povara actuală a hepatitei şi efectul creşterii ratei de tratament, precum şi al folosirii medicamentelor antihepatită de ultimă generaţie. Cercetarea a folosit date de prevalenţă furnizate de medici români, precum şi date din literatura de specialitate.

 

   – Cum a fost realizat acest raport?
   – Am discutat cu cei de la firma de consultanţă şi i-am întrebat dacă pot crea un model matematic privind povara hepatitei C. Şi apoi am vrut să verificăm dacă modelul este corect, iar pentru asta am ales două ţări din Europa. Una este Franţa, care a stabilit în 1994 un plan naţional strategic împotriva hepatitei. Firma suedeză a finalizat acest proiect în momentul în care guvernul francez a terminat de monitorizat programul de hepatite, iar concluziile celor două analize au fost aceleaşi. Am ales şi România, care avea cea mai mare prevalenţă din Europa, cea mai mare mortalitate şi cea mai mare rată a cancerului cauzat de hepatită şi unde nu vedem nicio bunăvoinţă din partea guvernului de a-şiEstimarea costurilor presupuse de infecţia cu virus hepatitic C în România schimba abordarea. Am creat un model privind incidenţa, prevalenţa şi mortalitatea bolii, respectiv costurile. Hepatita C are trei tipuri de costuri: cu medicamentele antivirale, cu serviciile de sănătate şi costurile sociale. Am pus totul în model şi am construit trei scenarii. În primul, România continuă abordarea la fel ca şi până acum. În al doilea, creşte rata tratamentului. În acest moment, sunt tratate aproximativ şase mii de persoane pe an şi i-am întrebat pe medicii de top care este potenţialul, câţi oameni pot trata cu aceleaşi capacităţi de acum. Răspunsul a fost că putem tripla rata de tratament. Şi am calculat apoi costurile economice, de sănătate, prevalenţa şi mortalitatea pe care le-ar presupune această triplare a tratamentului.

 

   – Tratamentul fiind combinaţia interferon–ribavirină?
   – Da. În al treilea scenariu, am vrut să vedem care ar fi rezultatul dacă triplăm rata de tratament, dar folosim cele mai noi medicamente, inhibitorii de protează de primă fază (boceprevir şi telaprevir, de exemplu), deci terapii mai eficiente. Apoi am pus totul „în cutie“ şi ne-am uitat la rezultate, care spun aşa: dacă nu faci nimic, costurile cu îngrijirile de sănătate se dublează în 10–12 ani. Dacă triplezi rata de tratament cu aceleaşi medicamente, obţii aproape acelaşi rezultat. Dar dacă triplezi rata de tratament şi foloseşti cele mai noi medicamente, antiviralele directe (DAA), poţi să reduci costurile totale, pentru medicamente, servicii de sănătate şi costuri sociale, cu 50%. Asta înseamnă economii de un miliard de euro pe an, destul de mulţi bani. Şi ai vindecat mult mai mulţi pacienţi.

 

Costuri şi economii

 

   – Interesant, pentru că v-aş fi întrebat cum se pot echilibra presiunile din partea pacienţilor, absolut fireşti, cu cheltuielile pentru sănătatea publică pe care le-ar presupune folosirea acestor noi medicamente mai scumpe. De unde vin aceste economii?
   – Avem acces la informaţii din alte ţări şi am observat destul de îndeaproape ce s-a întâmplat acolo la acest capitol. Ce se întâmplă în România este că cele şase mii de tratamente sunt folosite în mod obişnuit doar pentru pacienţii cirotici. Tratamentul este cu peginterferon şi ribavirină, terapia standard folosită acum opt-zece ani. Proporţia de pacienţi care ajung la răspuns viral susţinut (SVR) este de aproximativ 20%, numai una din cinci persoane este vindecată. Asta înseamnă că vindecăm 1.200, iar 4.800 de pacienţi, chiar dacă au primit tratamentul, vor trece în stadii mai avansate, de ciroză decompensată, cancer hepatic, iar dacă unii dintre ei câştigă la loterie, primesc un transplant hepatic. Pentru genotipul 1, dominant în România, datele arată că terapia standard are o rată de succes de 44% în stadiul uşor-moderat de boală, iar în stadiul cirotic – numai 20%. Tratamentele noi au o eficacitate mai mare inclusiv în stadiile de ciroză, de 80%. Ai nevoie de 12 săptămâni cu DAA, la un cost săptămânal de 1.200 de euro (n. red.: calculat pentru boceprevir şi telaprevir). Ai nevoie de 48 de săptămâni cu Peg-IFN plus ribavirină, la un cost săptămânal de 200 de euro, dar vindeci doar a cincea parte din pacienţi. Pe de altă parte, ai medicamente şi costuri sociale. Cel puţin jumătate din durata celor 48 de săptămâni necesare tratamentului nu vei putea munci, din cauza efectelor adverse. Cel puţin un sfert din aceşti oameni au nevoie de o persoană care să aibă grijă de ei, iar aceste persoane nu vor putea, la rândul lor, munci.

 

   – Totuşi, sofosbuvir, de exemplu, a fost anunţat la un preţ de 1.000 de euro pe tabletă.
   – Acesta a fost preţul anunţat la început, între timp au avut loc negocieri. Niciun guvern, nici cel american, nici cel britanic, nici cel francez, nici cel italian şi nici cel german nu plătesc 1.000 de euro pe tabletă. Şi alte guverne din Europa au început să negocieze cu industria farma. Există o listă oficială de preţuri, dar preţul neoficial este complet diferit de la o ţară la alta. Companiile farma sunt interesate să aibă volum de vânzări. Ele sunt capabile să reducă preţul de listare al medicamentelor pentru că medicamentele pentru hepatita C salvează vieţi. Datorită negocierii inteligente, ţări precum Italia, Franţa, Germania, Belgia, Austria, Spania au triplat rata de tratament fără a plăti mai mult decât înainte. Pentru că industria este dispusă să reducă preţul dacă guvernul garantează deschiderea de a trata mai mulţi pacienţi. Iar de patru-cinci ani de când vin în România, am observat că sunteţi foarte inteligenţi la negocieri.

 

Egiptul – cea mai mare prevalenţă

 

Egiptul a negociat un preţ de 10% din preţul de listă al medicamentului. Cum?
– Acolo este o situaţie aparte. Ei nu au negociat un preţ de listă, ci au negociat un foarte mare studiu. Deoarece Gilead, compania care produce sofosbuvir, a zis că se teme că, la un preţ de 10% din preţul iniţial, Egiptul va putea să îl vândă în afara ţării. De aceea, au negociat cu guvernul egiptean să finanţeze un studiu pe cinci ani, în care în primul an tratează 150.000 de pacienţi, în al doilea – 250.000, al treilea – 350.000, al patrulea – 450.000, iar al cincilea – 500.000 de pacienţi. Şi doar graţie acestui lucru oferă un preţ de 10%. Egiptul e ţara cu cea mai mare prevalenţă din lume a hepatitei C, de aproximativ 25%. Cu ani în urmă, în Delta Nilului, toţi oamenii au fost vaccinaţi cu acelaşi ac, nu se cunoştea boala pe atunci.

 

   – Nu se cunoştea nici la noi.
   – Acesta e alt aspect important. Prevalenţa este foarte mare în rândul vârstnicilor, pentru că înainte de 1991 boala nu era cunoscută şi toţi cei care au suferit o intervenţie chirurgicală riscau să ia virusul. Poate că şi acum există vreun virus care să se transmită prin transfuzii de sânge şi despre care vom şti în zece ani. În România, cele mai multe intervenţii sângerânde au avut loc în perioada 1975–1985. Dacă faci un screening în rândul baby-boom-erilor, vei identifica 60% din totalul populaţiei cu hepatită C. La fel, poţi identifica uşor persoanele infectate de peste 65 de ani, cu un simplu test de sânge.

 

   – În ce stadiu se află negocierea statelor Uniunii Europene pentru achiziţionarea acestor medicamente prin colaborare?
   – Comisia Europeană, sub preşedinţia Italiei, a întrebat membrii UE dacă sunt dispuşi să aibă o soluţie unică europeană pentru medicamentele cu preţ ridicat. Din nefericire, înţelegerea ţărilor a fost că poate începem cu un test. Procedura de achiziţii comune era destinată iniţial doar procurării de medicamente care să protejeze de boli endemice – de exemplu, pentru vaccinuri. Apoi, multe ţări au spus: „Nu vrem să avem nicio intervenţie de la Bruxelles în sistemul nostru de sănătate“. Şi, din păcate, majoritatea guvernelor au ales să facă aceste negocieri singure. În unele ţări, companiile farma au spus: „Ok, nu aveţi un registru al hepatitelor. Creăm împreună unul, dar apoi aveţi acest preţ“. În alte ţări au spus: „Aveţi nevoie de screening. Vă vom susţine într-un astfel de program, pentru că nu sunt mulţi pacienţi testaţi pentru hepatită, dar apoi vom folosi acest preţ“. Soluţii există. Ţine cumva de bunăvoinţa fiecărei ţări de a avea o abordare holistică a problemei. Nu s-a întâmplat niciodată în bolile infecţioase ca un virus să poată fi vindecat în 99% din cazuri în opt săptămâni. Până şi pentru virusul herpetic, pe care îl cunoaştem de 50 de ani, mai avem răbufniri.

 

Screening şi prevenţie

 

   – Puteţi detalia abordarea holistică în cazul României?
   – Este nevoie de un screening mai bun şi mai eficient, pentru că, dacă eşti diagnosticat, ai alte avantaje, iar costurile sistemului de sănătate se reduc. Estimăm că avem în ţară aproximativ 600.000 de persoane infectate cu virusul hepatitic C. Dintre acestea, doar 50.000 sunt confirmate. Dacă am creşte rata de screening cu 20%, ar mai fi depistaţi doar 10.000 din cei 600.000. Este insuficient. Alte ţări au recunoscut ceva mai bine problema: Franţa, Belgia, Austria, Germania. În 2010, în Germania, aveam o rată de detecţie de 30%, acum este de 50%. Dacă eşti diagnosticat, poţi să-ţi schimb
Publicitate
i stilul de viaţă: nu mai bei alcool, nu mai fumezi, mănânci mai sănătos, faci mişcare şi nu mai transmiţi virusul, pentru că eşti conştient. Se reduc dramatic şi costurile indirecte. Avem această „găleată“ de prevalenţă în care intră cazurile noi, incidenţa, şi din care ies cazurile vindecate şi oamenii care mor. Cancerul hepatic şi ciroza hepatică au o mortalitate similară celei prin cancer colorectal şi prin boli pulmonare şi totuşi sunt complet subestimate. În România, rata incidenţei este similară cu cea a mortalităţii prin hepatită C. La risc sunt cei care îşi injectează droguri, dar nu numai ei, ci şi bărbaţii care fac sex cu bărbaţi şi oamenii care se tratează la dentist. Oficial, prin lege, orice intervenţie trebuie făcută cu instrumente sterilizate. Eşti sigur că dentistul tău are capacitatea financiară şi ştiinţa de a steriliza toate instrumentele după fiecare intervenţie? La fel, în ceea ce priveşte vizita la ginecolog. Dar cum rămâne cu manichiura şi pedichiura? Problema este că hepatita C este o boală care se transmite prin sânge şi, chiar dacă nu vezi sângerarea, există microleziuni în corp şi astfel se poate transmite virusul. Mai există şi transmiterea în închisori. Există şi tatuajele – ai parte de artă într-un mod pe care nu ţi-l doreşti, dureros şi sângeros. Poţi fi sigur de toate studiourile de tatuaj? Dar de cele de piercing? Sunt multe căi de transmitere a hepatitei C. Model teoretic ce simulează progresia bolii hepatice induse de virusul hepatitic C (după Razavi et al., 2014)Guvernul trebuie să recunoască această problemă, să se uite la această „găleată“. Este ceea ce alte guverne au început deja să facă: au scăzut incidenţa, graţie programelor de prevenţie. Ai nevoie de un astfel de program în sectorul medical, în cel social, însoţit de creşterea conştientizării. Poţi folosi programele pe care le-au folosit alte guverne pentru oprirea noilor infecţii şi, dacă ai o rată de detecţie mai bună şi vindeci anual în jur de 30.000 de persoane – şi noi am demonstrat că poţi face asta fără niciun fel de investiţie, problema se rezolvă doar schimbând tratamentul.

 

De la uşor la grav

 

   – Vreţi să spuneţi fără pierderi pe termen lung?
   – Aproape cinci miliarde de euro sunt cheltuite anual pentru hepatită în România. Cu un tratament cu DAA, se vor reduce imediat costurile de sănătate, iar costul medicamentelor, cu o negociere inteligentă, poate fi acelaşi. În alte ţări s-a întâmplat deja asta. Pentru că un tratament durează 12 săptămâni, de patru ori mai puţin decât un tratament standard, costurile indirecte se reduc, iar în total se fac economii. Apoi, pentru hepatita C depistată precoce, costurile anuale cu serviciile medicale sunt de 80 de euro, pentru că trebuie să vezi medicul de două ori pe an, să recolteze sânge, să faci o ecografie. În stadiu moderat, costă tot în jur de 80 de euro, nevoile sunt cam aceleaşi. Dacă ai stadiu cirotic, sari de la 80 la 500 de euro, pentru că ai nevoie de medic cel puţin trimestrial, vei avea nevoie în plus de o puncţie, întregul metabolism este afectat – probleme cardiovasculare, renale – şi ai nevoie de observaţie din partea unui specialist. În stadiul de ciroză decompensată, îţi vei dubla din nou costurile, la 1.200 de euro, în care nu intră medicaţia. Dacă ai cancer, costurile anuale fără medicaţie cresc cu 500 de euro, iar un transplant hepatic poate ajunge la 60.000 de euro.

 

Recomandările ELPA privind hepatita C

• Screening;
• Demararea strategiilor de prevenţie pentru a evita noile infectări în rândul populaţiei la risc;
• Creşterea conştientizării pericolului hepatitei pentru a reduce stigmatizarea;
• Creşterea ratei de tratament cu medicamente cu eficacitate crescută (DAA în locul terapiei clasice peg-IFN-ribavirină):
• Analizarea recomandărilor asociaţiilor de pacienţi făcute prin Carta albă a hepatitelor.

 

Observaţi deci cascada de la uşor la sever. Există ghiduri şi recomandări de screening, toate soluţiile sunt la locul lor. Eu sunt dezamăgit că guvernul român nu este dispus să înceapă ceva, este singurul din cele 28 de ţări UE în această situaţie. Majoritatea statelor au recunoscut că, dacă încep să acţioneze acum, pot salva o mulţime de bani, dar mai ales pot salva o mulţime de vieţi, pentru că guvernul este responsabil de vieţile cetăţenilor. Sper ca ministerele sănătăţii, finanţelor şi, respectiv, al protecţiei sociale să se uite la această problemă într-un mod realist şi apoi să recunoască faptul că pot salva cel puţin 10.000 de vieţi pe an. Putem salva cel puţin 90% din infecţiile noi şi economisi anual cel puţin 40 de milioane de euro.

 

Guvernul şi-a luat angajamente

 

   – Vor ajunge aceste cifre şi pe masa lor?
   – Da. Pot să le folosească şi chiar ne angajăm să plătim pentru un astfel de studiu dacă ne garantează că vor folosi rezultatele. Dacă ministrul vostru – nu ştiu care, pentru că sunt multe schimbări – semnează un angajament cu organizaţia pacienţilor, noi ne asumăm să facem din nou o cercetare şi vom demonstra că avem dreptate. Dar apoi guvernul trebuie să trateze cel puţin 30.000 de pacienţi pe an cu noile medicamente. Aş face acest târg imediat, fără acordul boardului ELPA, aş face-o cu banii mei. Pentru că, aşa cum vă spuneam, acest concept este confirmat de cifrele franceze. Guvernul austriac ne-a solicitat un astfel de calcul, un lucru similar a fost făcut pentru Italia şi Germania. Este ultimul argument care lipsea. Din punct de vedere ştiinţific, avem medicamentele, din punctul de vedere al consultanţei, avem o foarte bună organizaţie de pacienţi în România, din punct de vedere economic, am demonstrat că este avantajos. În plus, guvernul nu trebuie să uite că a semnat declaraţia OMS pentru hepatite în 2010 şi 2014. Guvernul român a semnat şi Declaraţia drepturilor omului a Naţiunilor Unite. Dacă un avocat s-ar uita la ce face guvernul cu hepatitele, ar vedea că nu îşi îndeplineşte angajamentul. A întârzia începerea tratamentului pentru a economisi bani înseamnă să laşi cel puţin 10.000 de oameni să moară. Pe de altă parte, guvernul român a primit o mulţime de bani, inclusiv pentru sănătate, din partea Uniunii Europene. Unul dintre scopurile finanţării Orizont 2020 este cel de creştere – cu alte cuvinte, guvernul primeşte bani pentru a reduce pierderile de productivitate cauzate de boli. Ne întoarcem la problema productivităţii. Se poate întâmpla ca un avocat internaţional să-i ceară Comisiei Europene să se uite mai în detaliu la ce se întâmplă cu banii. Credeţi că guvernului i-ar plăcea un astfel de scandal?

 

   – Există numeroase molecule noi antihepatită C pe piaţă şi asta ar trebui să fie un avantaj pentru negociere. Este adevărat?
   – Absolut, pentru că nu există monopol. Marile companii care oferă la acest moment tratament pentru hepatita C sunt Gilead, Abbvie, BMS, MSD, Janssen. Au trecut opt luni de la momentul în care apăruse sofosbuvir cu preţul de 1.000 de euro per tabletă şi de 80.000 per tratament. La acest moment, costul mediu de tratament este de 40.000 de euro şi, în funcţie de volum, poate scădea şi mai mult. Iar partea bună este că există medicamente noi în dezvoltare: de exemplu, o combinaţie de DAA care funcţionează chiar şi la cei 1–2% din pacienţi care au primit deja DAA, dar nu au obţinut SVR. Aceştia, după şase săptămâni, cu noul tratament au avut succes de 100%. Astfel că hepatita C poate fi eliminată complet.
 
 
 
 

Contractele cost-volum, o noutate pentru România

 

Reprezentantul ELPA s-a întâlnit cu oficiali români, în cadrul unei conferinţe organizate de APAH-RO.

Conf. dr. Liana Gheorghe
   – În 2010, în România, existau 729.521 de persoane infectate cronic cu VHC, dintre care 665.323 viremice.
   – România şi Lituania sunt singurele ţări europene care nu au avut niciodată un program de prevenţie pentru hepatita C.
   – România a fost un model privind administrarea dublei terapii, dar a rămas singura ţară europeană care nu şi-a adaptat terapia în ultimii cinci ani şi nu a inclus în tratament şi inhibitorii de protează.
   – În 2011 am pierdut startul: testarea VHC şi VHB nu a fost rambursată şi nu  a fost promovată la nivel decizional, nu există programe sistematice de detecţie, iar în perioada 2011–2014, România nu şi-a actualizat tratamentul în raport cu noile scheme terapeutice.

Dr. Cristian Buşoi

   – Este nevoie de un parteneriat cu medicii de familie, cu societatea, care trebuie să înţeleagă că este necesar să ia bani din alte părţi pentru rezolvarea problemei hepatitei C.  
– Ţările europene nu au putut să mai aştepte semnarea unui parteneriat pentru achiziţie comună şi s-au descurcat singure.

Dr. Vasile Ciurchea

   – Am delistat anumite medicamente ca să găsim resurse pentru alte probleme mai urgente.  
– Va trebui să stabilim un calendar, să începem cu pacienţii care nu mai au resurse de sănătate.
 – România nu are experienţă în domeniul contractelor de cost-volum. Am cerut companiilor farma să ne dea modelele folosite în alte ţări, nu am primit niciun model şi trebuie să ne descurcăm singuri. Avem un model de contract cost-volum publicat în dezbatere publică.
   – E nevoie de un plan multianual în care toată lumea să înţeleagă regulile şi să le respecte. Avem nevoie de programe de prevenţie, pentru a limita acest bazin de hepatită. Toate lucrurile pornesc de la prevenţie.
 Dr. Marius Tănasă
   – Trebuie să facem o diferenţă între tratamentul antiviral şi tratamentul bolii de fond, produsă de infecţia virală. Dacă eu îl tratez pe pacient când este în fibroză hepatică stadiile 0, 1 sau 2, atunci lucrurile rămân pe loc şi el îşi poate continua viaţa în mod normal şi e posibil chiar ca sindromul să dea înapoi. Dar când are deja fibroză patru şi ciroză, el va rămâne cu nevoile de îngrijire ale unui pacient cu ciroză. Însă nu va mai avea hepatita, nu va mai avea riscul de evoluţie spre cancer. Are beneficii, dar mai mici.  
– În contractele de cost-volum-rezultat, dacă pacienţii nu răspund la tratament, firma dă banii înapoi. Se pleacă de la un buget, pe care nu îl poţi depăşi pentru că ar însemna să scazi pensiile, salariile etc., şi de la un anumit preţ care se negociază în jos. Şi aşa rezultă numărul de pacienţi care pot fi trataţi din bugetul respectiv. Pacienţi sunt foarte mulţi. Din fericire, hepatita C este o boală a cărei evoluţie se întinde pe 20–30 de ani. Tocmai acesta e motivul pentru care poţi începe cu pacienţii care sunt în imediată nevoie, iar ceilalţi rămân în aşteptare, pentru că în doi-trei ani nu mă aştept să se întâmple ceva grav.
 
 
 
 
Articole in legatura
Nu exista articole in legatura.
Autori in legatura
Nu exista articole in legatura.
 
Galerii foto in legatura
Nu exista galerie asociata acestui articol.
Fisiere la download
Nu exista fisiere disponibile pentru download.
 

 
Viaţa Medicală