Evoluţ
ia naturală sau postterapeutică rămâne un mare semn de întrebare, pentru orice pacient. De ce la unii indivizi afectaţi boala se stabilizează, iar la alţii progresează, este un mare mister. De asemenea, nu se poate evalua a priori evoluţia, în absenţa unor criterii obiective. Dar nu numai atât. Situaţii intraoperatorii similare, în care se practică aceeaşi metodă operatorie, de către aceeaşi echipă, pot avea rezultate diferite. Executarea cu perfecţiune a unui procedeu chirurgical nu garantează o evoluţie postoperatorie favorabilă. Complicaţiile postoperatorii pot fi reduse procentual prin corectarea tehnicilor şi prin acumularea de experienţă, dar, din păcate, niciodată nu pot fi prevenite sau eliminate complet (Sheer, 1962). Ca o fatalitate, atunci când operatorul doreşte să facă maximum şi există o solicitare afectivă paroxistică, atunci se ivesc incidente şi complicaţii. (...)