resep masakan indonesia

recept pojok game jual obral berita bola delicious recipe resep masakan indonesia resep masakan indonesia Adi Sucipto News and Entertainment

MedicHub

| | Tipareste pagina Trimite prin email Trimite prin Yahoo Messenger

Tematică medicală în filmele anului 2017

Autor: Demostene ŞOFRON | 19 Ianuarie 2018
     Fără a exagera cu ceva, trebuie subliniat faptul că anul 2017 a fost bun pentru filmul de autor, temele abordate fiind de actualitate în marea lor majoritate. Temele istorice sunt în continuare valabile – așa se explică succesul producției „Dunkirk” –, problemele rasiale la fel (sunt de menționat producțiile „Get Out” sau „The Promise”), filmul biografic este și el bine reprezentat („Mollyʼs Game”), politicul continuă să genereze surprize chiar și după 35–40 de ani („The Post”). Acesta este contextul general în care câțiva regizori și producători s-au aplecat cu îndrăzneală asupra tematicii medicale, cinci producții fiind de interes major. Acestea au fost axate pe patologii care fac în continuare să curgă multă cerneală.
     The Institute (Institutul), în regia lui James Franco și a lui Pamela Romanowsky, este un film îndrăzneț, ce propune o abordare deschisă, fără perdea, a ceea ce a fost cândva centrul medical Rosewood. Fondat în 1888 pe strada Rosewood din Maryland, acesta era un centru de îngrijiri pentru persoane cu nevoi speciale, neurologice și psihiatrice în special. Ni se dezvăluie secretele unui spațiu închis, unei zone interzise publicului – uneori și pacienților –, un univers deloc propice însănătoșirii.
     Centrul medical Rosewood a generat numeroase scandaluri în presă și în opinia publică, majoritatea fiind legate de tratamentele aplicate. Terapia în cadrul centrului avea urmări dintre cele mai neplăcute pentru pacienți, precum alterarea personalității, spălarea creierului, controlul minții. Suntem într-un hățiș al manipulării și al terorii, cu mici șanse de scăpare. Regizorii James Franco (un nume tot mai des vehiculat în lumea cinematografică) și Pamela Romanowsky și actorii James Franco, Allie Gallerani, Tim Nelson, Lori Singer – reușesc să construiască, pe baza faptelor reale, un film credibil. Este povestea reală a unui centru psihiatric în care s-au practicat experimente ciudate, violente, greu de digerat. Faptele petrecute în centrul Rosewood, deși închis în 2009,  continuă să suscite interes.
     Flatliners (Linia morții), în regia lui Niels Arden Oplev, este fără exagerare un film înspăimântător. Cinci studenți mediciniști încearcă un experiment periculos, la granița dintre viață și moarte. Ei își opresc inima preț de câteva secunde,
Publicitate
în încercarea de a vedea ce ne așteaptă după moarte. Filmul este o călătorie terifiantă în necunoscut, care îți taie respirația. Este o peliculă pentru care ai nevoie, în primul rând, de nervi. Nici măcar de răbdare, de nervi, pentru că adrenalina este la cote maxime.
    The Immortal Life of Henrietta Lacks (Viața nemuritoare a Henriettei Lacks), un film în regia lui George C. Wolfe, este istoria reală a primei linii celulare nemuritoare de origine umană. Povestea a fost spusă pentru prima dată în cartea cu același titlu, scrisă de Rebecca Skloot și apărută în 2010. Cartea – care stă la baza ecranizării semnate de Wolfe – este minuțios documentată, incluzând interviuri cu familia și prietenii Henriettei Lacks, discuții cu avocați, medici de diferite specialități, documente științifice medicale și istorice, chiar și fragmente din jurnalul intim al fiicei Henriettei, Deborah Lacks.
     Totul a început în anul 1950, când George Gey, cercetător la Johns Hopkins Baltimore, primea o probă provenind dintr-o tumoră canceroasă recoltată de la Henrietta Lacks. Gey obține pentru prima dată o linie celulară nemuritoare de origine umană, numită HeLa (acronim de la numele pacientei), întemeind astfel laboratorul de culturi și țesuturi din celebra universitate.
     Distribuția filmului nu este alcătuită din nume de top – singurul nume de referință este cel al lui Oprah Winfrey –, însă toți actorii sunt bine aleși și distribuiți.
     To the Bone (Până la os), un film în regia lui Marti Noxon, pune în discuție o temă interesantă și în continuare actuală – anorexia. Filmul are în distribuție două nume bine alese – Keanu Reeves și Lily Collins –, un montaj exact, imagini la fel, toate aducând filmului o nominalizare la Marele premiu al juriului la Festivalul de film Sundance.
    Ultimul titlu asupra căruia mă opresc este Wonder (Minunea), în regia lui Stephen Chbosky, cu Julia Roberts și Owen Wilson în rolul responsabililor părinți, în rolul principal – al micului August Pullman – fiind distribuit tânărul Jacob Tremblay.
    August Pullman este un copil cu o inimă uriașă, de un altruism ieșit din comun. Dar este și copilul care s-a născut cu sindromul Treacher Collins, o boală congenitală caracterizată prin malformații craniofaciale (absența pomeților, blocarea căilor respiratorii, anomalii ale urechii stângi, absența genelor, dezvoltarea incompletă a oaselor zigomatice). Emotiv și sfios, August Pullman este în același timp creativ, ingenios, inteligent, ambițios, dornic să-și depășească handicapul. Faptul că este acceptat la școala elementară Beecher este pentru el și familia sa dovada reușitei, a integrării sociale, reprezentând depășirea tuturor obstacolelor, în special a fricii de respingere.
     Călătoria existențială a lui August Pullman este exemplară și din ea putem învăța foarte multe. În primul rând, că visul poate prinde viață, că nu trebuie abandonat indiferent de oameni sau împrejurări, că lupta trebuie dusă până la capăt într-o societate dominată de reacții dintre cele mai diverse, de la acceptare la respingere.

 
 
Articole in legatura
Nu exista articole in legatura.
Autori in legatura
Nu exista articole in legatura.
 
Galerii foto in legatura
Nu exista galerie asociata acestui articol.
Fisiere la download
Nu exista fisiere disponibile pentru download.
 

 
Viaţa Medicală