Supravegherea vaccinărilor, siguranÅ£a vaccinurilor reprezintă componente nelipsite ÅŸi vitale ale supravegherii bolilor prevenibile prin vaccinare. Extinderea fără precedent a imunizărilor prin vaccinare impune specialiÅŸtilor care lucrează în domeniu, oamenilor de sănătate publică, cunoÅŸtinÅ£e ÅŸi informaÅ£ii la zi, atât pentru a-ÅŸi justifica motivaÅ£ia de practicieni, cât ÅŸi pentru a informa competent publicul – părinÅ£i, tutori, adulÅ£i – cu autoritate suficientă ÅŸi necesară pentru a contracara informaÅ£iile eronate sau rău intenÅ£ionate. Supravegherea, monitorizarea siguranÅ£ei vaccinului este o specialitate distinctÄ
ƒ a farmaco-epidemiologiei, a farmaco-vigilenÅ£ei (vaccino-vigilenÅ£a), care supraveghează pasiv siguranÅ£a produselor, medicamentelor, vaccinurilor.
La ora actuală, se consideră că s-a produs „maturizarea“ programelor de imunizare în mai toate ţările globului, ceea ce readuce în actualitate cunoaşterea reală a efectelor vaccinurilor, a efectelor adverse, a limitelor de protecţie specifică (există un gradient), a acceptării raportului costuri/beneficii, real şi convenabil, în termeni de sănătate publică.
Vaccinurile sunt testate de producător, în laboratoare, pe animale de experienţă şi pe voluntari, în trei etape ce se deosebesc prin numărul subiecţilor incluşi în experiment (de la 50 la 10.000), după care vaccinul în cauză capătă licenţa, dreptul de a fi utilizat şi comercializat. Experienţa din anii trecuţi a scos în evidenţă existenţa unor efecte adverse atribuite unor vaccinuri noi (zero efecte adverse în cazul fazei a treia a testării, care numără 10.000 de subiecţi), încât a fost necesar să se instituie o supraveghere susţinută, în vederea detectării reacţiilor adverse rare şi extrem de rare.
Observaţia corectă (John K. Oskander şi Robert Tchen) remarcă faptul că toleranţa pentru reacţii adverse este mai redusă la vaccinuri comparativ cu medicamentele, deoarece vaccinurile sunt administrate unor persoane sănătoase, preponderent copiilor, în vederea prevenţiei, iar medicamentele se administrează persoanelor bolnave, în scop curativ sau preventiv. (...)
Mai multe detalii în ziarul nostru, Viaţa medicală.
RSS
ISSN 1583-8862
