resep masakan indonesia

recept pojok game jual obral berita bola delicious recipe resep masakan indonesia resep masakan indonesia Adi Sucipto News and Entertainment

MedicHub

| | Tipareste pagina Trimite prin email Trimite prin Yahoo Messenger

Stewardship la antibiotice

Autor: Dr. Aurel F. MARIN | 27 Noiembrie 2015
Stewardship la antibiotice
 
 
Interviu cu dr. Lauri Hicks, directorul medical al programului CDC „Get Smart: Know When Antibiotics Work“, directorul Biroului CDC de stewardship la antibiotice

 

     – Este rezistența la antibiotice o problemă în SUA? Dacă da, cum încercați să o rezolvați?
     – Fără niciun dubiu, rezistența la antibiotice este una din cele mai serioase probleme de sănătate publică din SUA, în prezent. Acesta este și motivul pentru care noi am pus la punct un Plan național de acțiune. În vreme ce eu îmi concentrez eforturile asupra utilizării antibioticelor, o parte importantă a discuției vizează rezistența bacteriană și nevoia de inovare, de noi antibiotice, noi vaccinuri și noi teste diagnostice. O altă latură privește urmărirea modului în care utilizăm antibioticele. Nu în ultimul rând, trebuie să depistăm mai bine infecțiile rezistente la antibiotice. Beneficiem deja de existența unui număr de rețele de supraveghere care acoperă tot teritoriul Statelor Unite, dar cred că putem să ne sporim eforturile de identificare activă a problemelor puse de rezistența la antibiotice. Ne dorim să creăm rețele regionale de laboratoare experte în supravegherea rezistenței bacteriene la antibiotice.

 

     – Unele din activitățile pe care le-ați enumerat nu sunt în competența CDC, ci a FDA și a altor agenții federale. Vorbiți de eforturi concertate?
     – Exact și este important de precizat că o parte din aceste activități, mai ales cele care țin de inovare, nu sunt de competența CDC. Noi putem însă să informăm celelalte agenții unde credem că sunt problemele principale legate de rezistența la antibiotice și de ce medicamente ar fi nevoie pentru a rezolva aceste probleme. Aveți dreptate, vorbim de eforturi depuse de NIH, FDA...

 

     – Ați menționat NIH – ei au fonduri speciale pentru crearea de noi antibiotice și pentru finanțarea de studii clinice cu antibiotice?
     – NIH și alte agenții au depus cereri de suplimentare a bugetului federal pentru anul viitor alocat rezistenței la antibiotice. Așteptăm cu toții să vedem cum va arăta acest buget și sperăm că vor fi mai multe resurse dedicate problemei rezistenței la antibiotice și pentru utilizarea mai bună a antibioticelor. Dar am menționat și vaccinurile, iar CDC este lider în domeniul prevenirii infecțiilor și lucrăm cu instituțiile din sistem pentru a identifica cele mai bune practici de prevenire a infecțiilor, de la gesturi banale ca spălatul pe mâini, până la proceduri complicate precum instalarea unui cateter central sau o intervenție chirurgicală sofisticată.

 

O componentă foarte importantă

 

     – Cum funcționează rețeaua americană de comunicare a infecțiilor nosocomiale?
     – Fără să fie o agenție de reglementare în acest sens, CDC are o rețea de supraveghere pentru monitorizarea infecțiilor nosocomiale, care sunt foarte frecvent infecții rezistente la antibiotice. Programul National Healthcare Safety Network monitorizează infecțiile rezistente la antibiotice din unitățile sanitare, iar spitalele sunt obligate să raporteze infecțiile nosocomiale prin această rețea. Iar aceasta este o componentă foarte importantă a supravegherii rezistenței la antibiotice, deoarece de aici provin cele mai multe din bacteriile cu rezistență extremă la antibiotice.

 

– Urmăriți tendințele evolutive? Cum interveniți atunci când observați o tendință îngrijorătoare?
– Nu numai că urmărim evoluția în timp, dar căutăm și anumite creșteri ale incidenței unor boli care sunt mai puțin așteptate. Desigur, intervenim prompt ori de câte ori apar și se răspândesc infecții rezistente la antibiotice. În astfel de cazuri, trimitem pe teren o echipă de epidemiologi, care să ajute fie unitatea sanitară, fie sistemul local să identifice care sunt problemele exacte.

 

      – Și echipele respective pot lua măsuri sau pot cel mult să facă recomandări?
     – Noi facem investigația și apoi emitem recomandări către d
Publicitate
epartamentele de sănătate ale statelor respective, în a căror jurisdicție se găsește unitatea sanitară vizată.

 

Colaborări esențiale

 

     – În cazul vaccinărilor, comitetele consultative ale CDC (ACIP) fac recomandări care apoi sunt implementate prin programele de imunizare. Se întâmplă la fel și în privința utilizării antibioticelor?
     – Există o organizație numită Healthcare Infection Control Practices Advisory Committee (HICPAC), care ne ajută la stabilirea celor mai bune politici de utilizare a antibioticelor și de evitare a rezistenței bacteriene. Nu avem chiar aceeași putere pe care o au comitetele consultative (ACIP) în stabilirea politicilor naționale, pe care apoi toată lumea le adoptă, în toată țara, dar ne‑am dori asta și colaborăm intens cu societățile profesionale.

 

     – Aceasta era întrebarea următoare: cum colaborați cu societățile științifice? American College of Physicians (ACP), de pildă, știu că este o organizație pro-activă, implicată în elaborarea de ghiduri. Colaborați cu ei?
     – Colaborăm cu Academia americană de pediatrie (AAP), cu ACP, cu Infectious Diseases Society of America (IDSA), toate aceste societăți au, de obicei, reprezentanți CDC în comitetele de elaborare a ghidurilor. Personal am participat la elaborarea ghidului de tratament pentru rinosinuzită, în colaborare cu IDSA. Adesea ne angajăm în astfel de colaborări, în care participăm cu expertiza noastră. Este foarte important ca toate ghidurile să ia în seamă aspectele de stewardship privind modul în care ar trebui utilizate antibioticele, și nu doar pentru o anumită patologie, ci și din perspectiva felului în care acel tratament va influența tratamentul ulterior pentru o altă patologie. Trebuie să gândim mai larg asupra modului în care trebuie selectat un antibiotic și când.

 

Lideri și experți

 

     – Vorbind despre stewardship, există programe active de acest gen pentru utilizarea antibioticelor în spitalele americane? Au fost numeroase studii în acest sens, dar, dintr-o discuție cu un profesor de boli infecțioase pediatrice am înțeles că programele sunt foarte frumoase dar, în același timp, foarte greu de menținut pe termen lung.
     – Cred că depinde și de tipul de program. Componentele programelor de stewardship la antibiotice pe care încercăm să încurajăm spitalele să le adopte sunt lucruri pe care cred că orice unitate sanitară ar trebui să le poată face. Le cerem leadership, să identifice experții în utilizarea antibioticelor – pași elementari. Dacă pot încorpora acești pași într-un program și pot găsi un lider în cadrul instituțiilor lor, atunci instituirea unor programe de stewardship la antibiotice nu ar trebui să fie foarte dificilă. Totul se reduce la identificarea liderului și a experților. Sunt câteva sisteme de sănătate care au reușit cu succes să introducă stewardship la antibiotice – de exemplu, Kaiser Permanente a realizat un program care include nu doar îngrijirile din faza acută, ci și pe cele cronice și pe cele din ambulatoriu. La fel, sistemul HCA și alte sisteme s-au angajat să implementeze astfel de programe. E clar că mergem în direcția bună.

 

     – Cum încurajați spitalele și medicii să se înscrie în astfel de programe? Un exemplu din România a eșuat din cauză că medicii nu doreau să le fie puse la îndoială prescripțiile.
     – Este necesar sprijinul administrației spitalului. Trebuie întâi convinsă conducerea că astfel îmbunătățești nu doar calitatea îngrijirii, ci și evoluția pe termen lung, reduci mortalitatea... Un alt avantaj este că reduci costurile. Când aduci în discuție reducerea cheltuielilor și creșterea calității actului medical, atunci administrația spitalului este ușor de câștigat.

 

     – Cum ar trebui procedat? Astfel de reguli ar trebui incluse în protocoalele locale?
     – Sunt lucruri care pot fi incluse în protocoalele locale, dar noi încercăm să convingem departamentele de sănătate ale statelor să lucreze cu spitalele din statele lor și să educe personalul în privința stewardshipului la antibiotice. În plus, încercăm să introducem politici naționale, care, în cele din urmă, vor obliga spitalele și căminele de bătrâni să aibă programe de stewardship la antibiotice pentru a putea intra în contract cu asigurările de sănătate guvernamentale. Acela va fi, probabil, pasul cel mai important în modul în care spitalele abordează steward­shipul la antibiotice.
 
 
 
Articole in legatura
Nu exista articole in legatura.
Autori in legatura
Nu exista articole in legatura.
 
Galerii foto in legatura
Nu exista galerie asociata acestui articol.
Fisiere la download
Nu exista fisiere disponibile pentru download.
 

 
Viaţa Medicală