resep masakan indonesia

recept pojok game jual obral berita bola delicious recipe resep masakan indonesia resep masakan indonesia Adi Sucipto News and Entertainment

MedicHub

| | Tipareste pagina Trimite prin email Trimite prin Yahoo Messenger

Se cheamă „a gândi“

Autor: Stud. Cristina AMZA | 4 Martie 2016
Se cheamă „a gândi“
     Îmi amintesc zilele dinainte de ultimul examen la anatomie. De câteva ori am fost singură în catedră să iau feliile de creier și să le studiez. Mă lua peste picior: „Iar ai venit? Le știi deja! Du-te acasă!“. Apoi, cu două zile înainte de examen am fost mai mulți studenți. Câteva colege m-au rugat să le arăt din nou toate elementele. În acel moment, el a intrat în sală și a urmărit ce spuneam și ce arătam. Am ridicat o secundă privirea și l-am văzut zâmbind mândru. Mai văzusem acel zâmbet doar când îl corectasem cu un an înainte, la cadavru. Ne arătase artera suprascapulară și artera dorsală a scapulei, dar le-a spus invers, în mod intenționat.
     Au trecut niște zile pline de lacrimi, dezamăgire, nedreptate. Noi, o parte din studenții la medicină din București, am pierdut un prieten, un profesor, un suflet dedicat nouă. S-a stins primul om din facultate care m-a văzut dincolo de aparențe. Un om căruia îi voi fi recunoscătoare mereu pentru lecțiile de viață pe care mi le-a dat. Cel care mi-a dat curajul să spun lucrurilor pe nume, care m-a îndemnat să îmi fac vocea auzit
Publicitate
.
     Asistentul de la anatomie* purta un halat pe care scria „It’s called thinking… go with it“. Nu am să uit niciodată ceea ce m-a învățat. Mulțumită lui, am realizat și că medicina este atât de vastă și că viața mea de student la medicină nu se limitează doar la facultate. În urma unei discuții cu el despre cât de puține lucruri se cunosc despre pancreas am decis că voi studia eu mai mult acest organ. Atunci  m-am hotărât că voi face chirurgie generală. Am decis să iau în serios de la bun început practica de vară și să îmi extind orizontul, să deschid ochii și să văd dincolo de examene și colegi. Au urmat trei luni în care am fost aproape zi de zi la spital și care m-au convins că am făcut alegerea corectă.
     Cândva ne-a spus cu tristețe că doar foarte puțini foști studenți își aduc aminte să vină la sfârșitul facultății să le mulțumească asistenților din primii ani de facultate, să facă o poză cu ei. Noi vom fi mai triști știind că asistentul nostru de la anatomie nu mai este printre noi.
     Îmi pare rău că medicina în care el a crezut atât de mult l-a dezamăgit. Că nu cunoaște tratamente mai bune pentru afecțiunea de care a suferit el. Că atât a fost tot ce au putut medicii să facă. Însă șocul acestui eveniment m-a motivat, așa că astăzi pot promite să îi onorez efortul depus pentru a mă învăța. Pot promite să devin un medic dedicat, să fiu perseverentă, să nu las nimic să mă doboare, să fac tot ceea ce va fi omenește posibil pentru a-mi îndeplini visul. Așa cum a făcut și el. Pot promite să dau tot ce am mai bun în încercarea de a nu-mi dezamăgi viitorii pacienți. Și poate cândva, într-o altă viață, într-o altă lume mai dreaptă ne vom întâlni și va avea motive să fie din nou mândru de mine.
     Știu, se cheamă „a gândi“. Asta voi face!

 

 

*N. red.: dr. Dan State (central în foto, în halat) a murit în februarie 2016 din cauza unei complicații a gripei.

 
Articole in legatura
Nu exista articole in legatura.
Autori in legatura
Nu exista articole in legatura.
 
Galerii foto in legatura
Nu exista galerie asociata acestui articol.
Fisiere la download
Nu exista fisiere disponibile pentru download.
 

 
Viaţa Medicală