resep masakan indonesia

recept pojok game jual obral berita bola delicious recipe resep masakan indonesia resep masakan indonesia Adi Sucipto News and Entertainment

MedicHub

| | Tipareste pagina Trimite prin email Trimite prin Yahoo Messenger

SF-uri aduse în prezent

Autor: Dan Dumitru MIHALACHE | 10 Martie 2017
     Datele epidemiologice, mai ales cele predictive, arată o dezvoltare explozivă a epidemiei celor patru categorii de boli cronice netransmisibile (BCN) – bolile cardiovasculare și cele cerebrovasculare, diabetul și obezitatea, cancerele și bolile respiratorii obstructive. E greu de crezut că sistemele de sănătate pot suporta costurile tratării acestor categorii de boli, ceea ce înseamnă că „trebuie să se schimbe, astfel încât de la o medicină reactivă, cum este cea practicată în prezent, să dezvolte o medicină proactivă”, arăta prof. dr. Nicolae Hâncu la Congresul Național Bolile Cronice Netransmisibile de anul acesta (ediția a șasea), care s-a desfășurat la București în zilele de 24 și 25 februarie.
   Pentru aceasta, „s-a născut medicina «4P», o medicină care a izvorât din analiza sistemelor biologice și din revoluția digitală și bioinformatică”. Cei patru P definitorii pentru acest concept sunt: predicția, prevenția, medicina personalizată și participarea. „Această medicină s-a născut cu câțiva ani înainte, dar acum revine tot mai stringent în actualitate, din dorința de a o pune în aplicare”, explică profesorul Hâncu, copreședinte al congresului, alături de acad. Maya Simionescu.

 

Determinarea metabolomică

 

     Medicina „4P” se bazează pe tehnicile „-omice”, bioinformatică, prelucrare computațională, platforme pentru telefonie mobilă, biosenzori și înregistrarea tuturor acestor date (big data). Această sistematizare „-omică” se bazează pe metabolomică, proteomică, transcriptomică, genomică, dar baza este metabolomica, cea care permite realizarea unei predicții genotipice și „-omice”, pe lângă cea fenotipică, în cadrul fiecărei categorii de boli.
   O amplă expunere despre metabolomică în diabetul zaharat a avut acad. Doina Popov, cercetător științific gr. I la Institutul de Biologie și Patologie Celulară „Nicolae Simionescu”, care a arătat că metabolomica înseamnă analiza calitativă și cantitativă a metaboliților celulari cu masa moleculară mai mică de 2.000 daltoni, dintr-o probă biologică.
   Tehnologia metabolomicii implică cel puțin patru etape: pre­pararea probei, separarea metaboliților celulari, procesarea datelor, trasarea hărților metabolomice. Acestea formează o punte de legătură între genotip și fenotip, oferind informații funcționale asupra stării fiziologice a unui organism. Astfel, se pot face determinări metabolomice în fluidele biologice, de exemplu, sau într-un anumit organ, în condițiile standard, dar și după apariția unei patologii, care schimbă harta metabolomică. Această schimbare are loc foarte rapid, ceea ce înseamnă că „imediat după ce s-a instalat o patologie, ar trebui făcută analiza, pentru a se observa ce metaboliți au fost afectați și cum pot fi restabiliți sau redresați spre valorile normale sau, dacă nu mai e nimic de făcut, folosite alte căi pentru represia lor”, a adăugat cercetătoarea.
   O astfel de analiză permite identificarea metaboliților afectați și inițierea unei terapii. Inițierea acestor terapii determină modificări imediate ale metaboliților înaintea apariției modificărilor biomarkerilor de rutină, ceea ce poate conduce la descoperirea unor biomarkeri predictivi noi. În farmacoterapie, de asemenea, se pot urmări în lichide biologice, țesuturi sau în organite celulare efectele unor noi medicamente și răspunsul pacientului, inclusiv metaboliții responsabili de efecte adverse ale medicamentelor. Pe de altă parte, metabolomica nutriției urmărește impactul diferitelor diete asupra parametrilor metabolici.
   Cererea pentru analiza metabolomică în lume crește, metabolomica obezității fiind însă „cam de două ori mai mult studiată în comparație cu metabolomica DZ 2”, iar piața metabolomicii se așteaptă să atingă 2,5 milioane de dolari în 2024, a încheiat acad. Doina Popov.

 

Era „-omică” în nutriție

 

    Despre „-omică” în nutriție se vorbește de peste zece ani, spune dr. Anca Elena Crăciun (Cluj-Napoca), dar apar tot mai multe date care fac ca acest subiect să nu mai fie „o discuție SF”, ci îl aduc în practica actuală. Încă de acum un deceniu se știa că relația dintre componentele alimentare și tot ceea ce înseamnă „-omica” – genomica, epigenomica, transcriptomica, proteomica sau metabolomica – face fiecare individ unic și că trebuie extinse cunoștințele pentru a putea defini la nivel molecular tot ceea ce se întâmplă în organismul uman. „Un fenotip nutrițional înseamnă definirea unui set de comportamente, gene, factori proteomici, metabolomici și funcționali care asigură o cunoaștere în profunzime a persoanei din fața noastră”.
   Anca Elena Crăciun a detaliat pe scurt componentele „-omicii”. Nutrigenetica, de exemplu, ajută la o mai bună înțelegere a substratului de interacțiune dintre nutrienți și efectul unei anumite diete. Nutrigenomica se referă la interferența alimentației cu exprimarea genelor, dar interacțiunea nutrient-organism poate să fie făcută și la nivelul proteomului și la nivelul metabolomului. Transcriptomica se referă la mecanismul de copiere a genelor și transmiterea mai departe a informației genetice. Diferiți factori pot să influențeze această transcriere: dieta, activitatea fizică, alcoolul, fumatul. Aici există o problemă în ceea ce privește accesul, pentru că „transcriptomica nu poți să o analizezi decât în țesuturile în care această genă este transcrisă; deocamdată cercetările sunt la nivel de țesuturi ușor de biopsiat – piele, mușchi, țesut adipos subcutanat, eventual celule care circulă în sânge”.
   Epigenetica și epigenomica se referă la modificarea de expresie a genelor. Metilarea ADN-ului este cea mai frecvent studiată formă de modificare epigenetică. Această exprimare poate să fie influențată în perioada sarcinii și a lactației, iar restricțiile energetice sau aportul crescut de grăsimi pot să ducă, de asemenea, la modificări epigenetice. Cât despre proteomică, după ce genele au fost citite și informația transmisă, ajungând la nivel efector, proteinele exprimate într-un anumit moment pot să identifice efectul final pe care nutrienții îl au asupra stării de sănătate. Lipidomica se ocupă cu studiul lipidelor, un domeniu în plină dezvoltare pentru că nu se cunosc foarte bine toate căile metabolice. Anul acesta, a fost publicat un studiu care arată că profilul lipidic din plasmă poate să reclasifice pacienții cu DZ tip 2 și să facă predicția unui eveniment cardiovascular.
   Foodomica se referă la tot ceea ce studiază alimentul în sine și se află la interferența dintre ceea ce înseamnă știința alimentului și „-omică”. Metagenomica este un domeniu în continuă expansiune, mai ales în ultimii ani, pentru că „în afară de celulele umane, în organismul nostru mai există o multitudine de familii de bacterii, iar prin metabolomică încercăm să ne dăm seama care sunt mecanismele prin care acționează asupra stării noastre de sănătate”.
   În lumina noilor evidențe, încep să se modifice și recomandările. De exemplu, dacă de obicei unei persoane cu boală cardiovasculară i se recomanda o dietă săracă în grăsimi, studiile au demonstrat că aceasta nu aducea neapărat un beneficiu. Mai nou, se vorbește despre tipare alimentare și se pare că dieta mediteraneană, cu ulei de măsline, nuci și alune este cea care, din punct de vedere cardiovascular, oferă un beneficiu mai mare decât dieta clasică săracă în grăsimi.
   „Pornind de la datele genetice, nutriționale și cu ajutorul platformelor de bioinformatică extrem de avansate începem să înțelegem și să interpretăm mai bine anumite lucruri, să luăm decizii ținând cont de acești factori și să dăm la nivel populațional un sfat nutrițional, iar la nivel de individ să facem intervenții nutriționale țintite. Și astfel, putem aduce medicina precisă mai aproape de noi și în beneficiul pacientului nostru”, încheie dr. Anca Elena Crăciun.

 

Triada morbidă

 

    Cancerul pulmonar este poate cel mai de temut dintre toate tipurile de cancer. Prof. dr. Florin Mihălțan (Institutul de Pneumoftiziologie „Marius Nasta” București) a conturat câteva repere legate de felul în care fumatul și obezitatea pot conduce la această afecțiune extrem de gravă.
    În ceea ce privește obezitatea, lider mondial este SUA, cu proporții endemice, 66% din populație fiind supraponderală sau obeză. În Europa, populația supraponderală este de 50%, iar cea obeză, 20%. Alarmant este faptul că supraponderabilitatea și obezitatea încep să fie prezente la grupe de vârstă din ce în ce mai mici și sunt în creștere vizibilă la momentul trecerii de la adolescent spre adult.
   La rândul său, fumatul induce decese premature și, de asemenea, este ancorat puternic la grupe de vârste tinere. Epidemiologic, este o evoluție diferită în țările dezvoltate și în cele în curs de dezvoltare. „Majoritatea fumătorilor sunt cantonați în țările în curs de dezvoltare, în special cele mari – India, China, Pakistan”.
   La pacientul obez, modificările sistemice, în special cele legate de hiperinsulinemie și hiperglicemie, aduc progresia tumorii și rezistență la tratament. Influența fumatului în cancer este bine explicată: „Este o proliferare celulară cu foarte mulți factori proinflamatori, dar și mitotici”.
   Există o relație clară obezitate–fumat–cancer, la grupa de vârstă 18–24 de ani, unde supraviețuirea unui pacient fumător cu cancer este mai mică decât la pacienții nefumători de aceeași vârstă. De asemenea, este foarte important momentul renunțării la fumat, adaugă vorbitorul.
   Factori de risc cumulativi ar mai putea fi în cancerul esofagian, unde rata de supraviețuire este semnificativ mai mare la nefumători sau fumătorii ocazionali și la cei cu indicele de masă corporală (IMC) normal. Mai multe studii demonstrează că circumferința abdominală mai mare aduce un risc crescut de cancer pulmonar la fumători și foștii fumători.
   Dintre medicamentele pentru tratarea obezității, fluoxetina poate suprima câștigul pulmonar după sevrajul tabagic și fav
Publicitate
oriza apariția metastazelor cerebrale în cancerul de sân, dar inhibă dezvoltarea leziunilor colonice preneoplazice. Sibutramina are o posibilă legătură cu cancerul hepatic, iar orlistatul blochează progresia tumorală și promovează apoptoza, însă fără legătură cu cancerul pulmonar.
   O altă variantă propusă des, aflată în dezvoltare și la noi în țară – chirurgia bariatrică – reduce incidența cancerului favorizat de obezitate cu 38%. În schimb, aceste operații de bypass nu influențează incidența cancerelor care nu au legătură cu obezitatea, „iar mortalitatea prin cancer la cei cu bypass gastric a scăzut cu 46%”.
   În concluzie, spune profesorul Mihălțan, „avem o problemă care se cheamă sumare de doi factori de risc – fumat și obezitate –, care se dovedesc a fi factori de risc individuali pentru cancer; este foarte greu să-i punem împreună și să tragem o concluzie”. Există însă un cerc vicios pe care cei doi factori îl creează, o asociere fumat–obezitate care influențează riscul pe diferite cancere, în special din sfera gastrică, mai puțin pe cancerul pulmonar, dacă este privită ca o triadă fumat–obezitate–cancer pulmonar. Dacă asocierea este privită doar ca fumat–cancer pulmonar, lucrurile se schimbă ca imagine. „Rămâne însă un singur semn de întrebare, dacă absența de răspuns la această triadă și la efectele sale nu cumva este legată de o absență de cunoștințe în domeniul patogenic”, încheie prof. dr. Florin Mihălțan.

 

HTA și tulburările metabolice

 

     În apariția bolilor cardiovasculare, primul factor de risc este hipertensiunea arterială (HTA). Din păcate, nu este singura, întotdeauna lucrează cu alți factori de risc, cum ar fi tulburările metabolice și fumatul, după cum a încercat să demonstreze prof. dr. Maria Dorobanțu, președinta Societății Române de Hipertensiune și coordonatoarea studiului SEPHAR în prezentarea sa: „Este o colaborare nefastă între HTA, tulburări metabolice, fumat și inactivitatea fizică”. Pentru aceasta, a făcut apel la rezultatele studiului SEPHAR III, finalizat anul trecut.
   Rezultatele acestui studiu au fost dezamăgitoare. Prevalența HTA în populația adultă a crescut, față de ce rezultase în edițiile anterioare ale studiului, la 45%, față de 44% în 2005 (SEPHAR I) și 40% în 2012 (SEPHAR II). Totuși, s-a notat și un aspect pozitiv: populația hipertensivă știe acum, într-o proporție mai mare, că are boala: „Nu numai că știe că are boala, dar se și tratează mai mult”. A crescut proporția celor tratați, și a celor cu un control de terapie bun: de la 19% la aproape 31%, „dar suntem departe de ceea ce vrem”.
   Prevalența HTA a crescut din cauza obezității, a consumului mare de sare și a sedentarismului, spune Maria Dorobanțu. Mai mult, această creștere se asociază și cu alte tulburări metabolice, în primul rând cu dislipidemii, a căror prevalență a crescut la toate grupele de vârstă. Repartiția este relativ diferită pe regiuni. În regiunea de sud-vest, prevalența dislipidemiilor este de 68%. Din acest motiv, acum se derulează un alt program, „xTEND”, „o extensie a studiului SEPHAR, în care se face o determinare, de data aceasta pe loc, folosind testele rapide de colesterol, trigliceride, glicemie, hemoglobina glicată și măsurarea tensiunii arteriale”.

 

Prevenția în diabetul zaharat

 

    Revoluția digitală a permis o vizualizare a datelor din sistemele biologice și medicale, în așa fel încât autoritățile și managerii din sănătate să poată lua decizii cu o ușurință mult mai mare decât până acum. Prevenția în diabet este esențială. Sunt peste 415 milioane de pacienți cu diabet în lume, iar previziunile arată că până în 2041 se vor depăși 640 de milioane. Și România se confruntă cu o prevalență mare a DZ, dar și a prediabetului, arată prof. dr. Maria Moța (Craiova). „Nu trebuie să așteptăm prediabetul, pentru că în momentul în care diabetul a apărut, deja avem o serie de boli macrovasculare și de complicații microvasculare a diabetului care urmează a fi diagnosticat mai devreme sau mai târziu: neuropatie și nefropatie”.
    Până nu demult, se discuta despre obezitate și suprapondere ca fiind factori majori de risc ai diabetului. Rămâne valabil acest lucru, dar s-a constatat că și populația cu greutate normală are diverse categorii glicemice (alterarea glicemiei à jeun, scăderea toleranței la glucoză). E drept, la pacienții obezi, asocierea este mai frecventă.
   Norii de date personale, prezenți în multe țări ale lumii, sunt tehnici noi analitice de interpretare a datelor de cercetare științifice, a datelor clinice comparativ cu datele fiecărui individ și modele de sisteme biologice, care vor permite fiecăruia să își analizeze singur datele.
   Pornind de la aceste date, un grup de cercetători din Tübingen (Germania), care derulează Tübingen family study și Tulip study, au arătat că cele trei fenotipuri legate de greutate nu sunt atât de importante și discută pe larg de alte patru fenotipuri – secreția de insulină de către celulele β, insulinorezistența, ficatul gras nonalcoolic și grăsimea viscerală – studiind în ce proporție pacienții cu greutate normală, suprapondere și obezitate au asociate aceste patru fenotipuri ce prezic apariția diabetului zaharat. „Iată deci, că și populația așa-zis normală are o asociere, e drept într-o proporție mult mai mică, a acestor patru fenotipuri”, explică Maria Moța: „De ce să fac prevenție la cei cu risc înalt și să aștept ca persoanele care au risc mai mic sau aparent nesemnificativ acum să dezvolte în timp diabetul zaharat, când vedem că o proporție de aproximativ 30% din populație are un risc crescut de diabet?”.
   Finlandezii, primii care au efectuat un studiu de prevenție a diabetului, spun că scade mult incidența la cei care au urmat un program de prevenție, arătând că în 3,2 ani, cât a durat acest studiu, a scăzut incidența diabetului cu 58%. Finlanda derulează și un program de prevenție, urmare a studiului de prevenție, și s-a constatat că persoanele care au slăbit 5% din masa corporală și-au redus riscul de diabet cu 69%.

 

Boala cronică de rinichi și diabetul

 

    La ora actuală asistăm la o adevărată epidemie a bolilor cronice netransmisibile, între care și boala cronică de rinichi (BCR), spune prof. dr. Romulus Timar (Timișoara). Prevalența BCR, în majoritatea țărilor dezvoltate, este între 12 și 16%. „Dacă o persoană la vârsta de 30 de ani nu are nicio boală cronică, riscul cel mai mare, după bolile cardiovasculare, este de a face BCR”.
   De obicei, epidemia BCR merge în paralel cu epidemia diabetului zaharat. Lucrul este explicabil prin faptul că peste 50% din stadiile finale ale BCR sunt datorate diabetului zaharat. De altfel, diabetul zaharat și HTA sunt responsabile de aproximativ 70% din cazurile de BCR în stadii finale.
   Boala renală cronică reprezintă, pentru majoritatea diabetologilor și a nefrologilor, o încercare dificilă, din cauză că de cele mai multe ori coexistă cu alte complicații ale diabetului zaharat. DZ pare a fi unul dintre cei mai importanți factori în apariția BCR, dar nu trebuie neglijate nici HTA, nici istoricul familial de boală renală, spune dr. Anca Stoian Pantea (INDBNM „N. Paulescu”, București). În prezent, sunt peste 4,4 milioane de pacienți aflați în stadiul trei de boală renală în SUA și peste 400 de mii în stadiul patru și cinci. Europa păstrează o tendință ascendentă a prevalenței BCR, între 10–11% și 14%.
  Există însă o diferență între BCR apărută la pacienții cu DZ tip 1 și cea apărută la pacienții cu DZ tip 2. La pacienții cu DZ tip 1 se știe cu certitudine momentul în care a debutat DZ și, în 10–15 ani de la diagnostic, este de așteptat să apară și BCR. În schimb, „de cele mai multe ori, în momentul în care diagnosticăm DZ 2, găsim și BCR în diverse stadii”.
  Factorii de risc pentru BCR pot fi grupați în două clase: pe de-o parte, factori modificabili, cum ar fi controlul glicemiei, al HTA, dislipidemiei, fumatul, iar pe de altă parte, factori nemodificabili – vârsta, sexul, rasa și predispoziția genetică. În prevenție, „scopul nostru este de a ne adapta și adresa în mod special factorilor de risc modificabili”.
   Prin complicațiile sale, DZ nu face decât să agraveze statusul renal. Retinopatia diabetică poate fi un factor de predicție și de prog­nostic pentru evoluția BCR, la fel și prezența neuropatiei, a explicat Anca Pantea Stoian. De aceea, este foarte important să se actualizeze algoritmul de terapie a pacienților cu DZ tip 2 și BCR în funcție de rata de filtrare glomerulară. La o rată de filtrare aflată între 30 și 60 ml/min ar trebui adaptată medicația, cu obținerea celor mai bune ținte ale controlului glicemic, iar la o rată de filtrare sub 30 ml/min, ar trebui eliminată majoritatea medicației antidiabetice orale, menținând insulina și inhibitorii de DPP-4, care nu afectează declinul funcției renale. Menținerea unui status nutrițional adecvat este, de asemenea, important de urmărit, mai ales prin evitarea sindromului de wasting.
   Dr. Cornelia Bala (Cluj-Napoca) a vorbit despre alfabetizarea în sănătate. Conceptul se referă la capacitatea unei persoane de a recepta, a trece prin propriul filtru și a înțelege informațiile legate de starea de sănătate, astfel încât să își poată forma propria părere, „o părere informată”. Este vorba în primul rând de capacitatea funcțională a persoanei de a gestiona informații legate de sănătate, dar și de a comunica și interacționa cu echipa medicală, astfel încât să fie capabilă să pună întrebările relevante și să și înțeleagă răspunsurile pe care le primește. Altfel spus, alfabetizarea în sănătate presupune capacitatea de a gestiona critic informațiile primite, astfel încât la final să crească gradul de participare în ceea ce înseamnă propria stare de sănătate, fie că e vorba de prevenție, fie de boli deja instalate. La nivelul UE, există preocupări intense în acest domeniu. România se află printre țările în care alfabetizarea în sănătate este destul de slabă, față de alte țări care au făcut progrese importante din această perspectivă. Este esențial să se acționeze în primul rând la nivel profesional, la nivelul specialiștilor, dar ulterior acțiunea trebuie extinsă în întreaga societate. „Nu au fost efectuate multe studii până acum, dar un studiu de mici dimensiuni a arătat că o asemenea intervenție poate crește calitatea vieții persoanelor pentru care se aplică strategia”, a adăugat dr. Cornelia Bala.

 

 

 
 
Articole in legatura
Nu exista articole in legatura.
Autori in legatura
Nu exista articole in legatura.
 
Galerii foto in legatura
Nu exista galerie asociata acestui articol.
Fisiere la download
Nu exista fisiere disponibile pentru download.
 

 
Viaţa Medicală