La nici un an de la înfiinţare, Societatea Română de Rinologie (SRR) i-a „convocat“ pe membrii săi în Capitală, la primul Congres de specialitate, care s-a bucurat de prezenţa unor personalităţi în domeniu, din Europa şi din SUA, alături de experţii din ţară. Reuniunea a fost complex structurată. Cursurile instrucţionale au urmărit furnizarea de informaţii actuale privind Terapia interstiţială cu radiofrecvenţă (prof. dr. Klaus Vogt, Rendsburg); Principii de bază şi tehnici chirurgicale în chirurgia endoscopică sinusală (prof. dr. Andreas Leunig, München); Septorinoplastia (prof. dr. Tomislav Baudoin, Zagreb) etc. În laboratorul de anatomie al UMF „Carol Davila“ Bucureşti, prof. dr. Ranko Mladina (Zagreb) a coordonat cursul practic de chirurgie endoscopică sinusală. Subiecte de mare interes practic au fost dezbătute în cadrul workshopurilor – Scurgerile de lichid cefalorahidian; Managementul cazurilor dificile; Malignităţile capului şi gâtului – abordare multidisciplinară; Tumorile cranio-faciale; Anatomia chirurgicală a recesului frontal; Polipoza nazală etc. – sau la mese rotunde – Chirurgia endoscopică sinusală funcţională (FESS); Baza craniului şi orbita; Rinoplastia; Rinosinuzitele; Rinita alergică; Durerea facială. Prelegerile invitaţilor străini au urmărit teme precum: Teoria fungică şi rinosinuzitele – o revoluţie ştiinţifică? (prof. dr. Eugene Kern, Buffalo); Chirurgia sinusului frontal în 2011 – alegerea celei mai bune opţiuni (prof. dr. David Kennedy, Philadelphia); Dilataţia cu balon în disfuncţia trompei lui Eustachio (prof. dr. Peter J. Catalano, Boston); Chirurgia endoscopică a bazei craniului – prezent şi viitor (prof. dr. Patrice Tran Ba Huy, Paris); Rinologia în 2020 – perspectiva SUA (prof. dr. David Kennedy). Nu au lipsit nici sesiunile varia sau poster şi nici simpozioanele.
Prof. dr. Dorin Sarafoleanu (BucureÅŸti)
A fost un program dens, mulţi participanţi cu lucrări. Vreau să vă spun că particip la a treia manifestare internaţională de amploare de la noi – cele două precedente au fost organizate de mine: primul congres francofon ţinut în România – al şaptelea congres al francofoniei orelistice, cu 70 de lectori şi 700 de participanţi, şi al 36-lea Conventus latin, în urmă cu cinci ani, care a revigorat această societate – înfiinţată de un spaniol, un francez şi un român, profesorul Metzianu.
Urmărind intervenţiile invitaţilor din SUA, constat că americanii au şi idei şi posibilităţi şi la ora actuală sunt deschizători de drumuri în medicină; în viitor, prevăd o colaborare cu
China. Perfecţionarea instrumentarului pentru chirurgia bazei de craniu şi rinoneurologică, viitorul acestei tehnologii e în America şi China.
Am remarcat valoarea deosebită a prelegerilor şi lucrărilor. Spuneau colegii mai tineri şi din provincie că după ce au participat la acest congres nu mai trebuie să citească nimic minimum un an. Apropo de citit, există un apetit din ce în ce mai scăzut la români – nu vor să citească şi nici să participe la echipele de cercetare care elaborează articole şi studii clinice. Cred că aceste reuniuni îi vor scoate din inerţie, asta a fost intenţia; un mesaj de stimulare. Rutina duce la rezultatele slabe, menirea unui dascăl e tocmai să fie model de performanţă, tenacitate, etică, progres. Şi ecourile pe care le am sunt bune, această specialitate are un viitor promiţător. În mod nemeritat, ea nu prea a fost etalată… Europenii invitaţi au venit cu multă plăcere şi nu pentru prima dată. De câţiva ani, organizăm, în noiembrie, un curs de o săptămână de rinologie şi chirurgie endoscopică rinosinusală la Centrul de Diagnostic şi Tratament „Victor Babeş“ Bucureşti, unde suntem găzduiţi gratuit şi invităm lideri din domeniu. Asta arată că ne apreciază şi că trebuie să profităm să deschidem domeniul tinerilor. La început, ei aveau spaima de a vorbi, de a susţine o lucrare, dar au înţeles că o comunicare care suscită interes şi are valoare este discutată de auditoriu. Încet-încet, au căpătat curaj, dezinvoltură. Toţi vorbesc bine limba engleză, avem toate premisele să evoluăm, să ne înscriem în „concertul“ ştiinţific profesional internaţional, să nu aşteptăm ca totul să vină de la alţii, ci să facem noi. Mulţumesc săptămânalului „Viaţa medicală“ pentru sprijin. Urmăriţi valoarea şi performanţa cu obiectivitate, cu dorinţa de a susţine sistemul medical românesc.
Prof. dr. David Kennedy (Philadelphia)
Cel mai important aspect în ceea ce priveşte
rinosinuzita cronică este recunoaşterea faptului că avem de-a face, în primul rând, cu o boală medicală, nu cu una chirurgicală; dar chirurgia ocupă o parte importantă în management, ca urmare a implicării osului în afecţiune. Tehnicile endoscopice s-au extins în rinologie, putem să le utilizăm ca modalitate de acces la baza craniului. Ele se vor dezvolta semnificativ în timp, va fi o cooperare cu neurochirurgia, în echipă multidisciplinară. Am discutat despre
chirurgia sinusului frontal – ştim că avem mai multe opţiuni chirurgicale, câteva din aceste proceduri s-au modificat datorită utilizării endoscopului, vechile etmoidectomii frontale externe se fac foarte rar azi pentru rinosinuzita cronică. Endoscopul ne permite un abord larg. În scurgerile nazale de LCR, succesul
terapeutic se obţine prin endoscopie, în locul craniotomiei, mult mai riscantă, acum evitată.
În cadrul workshopului despre cazuri dificile am vrut să discut cu audienţa o serie de cazuri pe care le-am prezentat, să aflu opiniile despre managementul lor. Orice poate face un caz să fie dificil – diagnosticul, evaluarea, decizia asupra cât de departe să mergi, dacă să faci sau nu IRM etc., etapa chirurgicală sau îngrijirea postoperatorie… Şi cazurile care par uşoare pot avea anumite aspecte dificile.
Viitorul rinologiei? Cred că chirurgia va lua amploare; vom utiliza baloane pentru sinoplastie – nu e doar o problemă de drenaj, ci şi de control al inflamaţiei. Recent, au fost introduse stenturi antiinflamatorii. Ne îndreptăm spre tehnici minim invazive, poate utilizând instrumente mici pentru a înlătura oasele, agenţi locali antiinflamatori, similar cu ce s-a întâmplat în tratamentul bolilor cardiovasculare – medicamente în stenturi. Noi metode de terapie vor căpăta importanţă, de exemplu irigarea locală; chirurgia intracraniană efectuată transnazal continuă să se dezvolte. Cea mai frecventă patologie o reprezintă rinosinuzitele cronice. Încă nu înţelegem cauzele asociate – cred că vom îmbunătăţi înţelegerea tuturor factorilor legaţi de boala inflamatorie – nu e o simplă infecţie, ci au loc modificări complexe ale sistemului imun. Cercetarea fundamentală în rinologie a crescut simţitor, interesul e mult mai mare, vrem să aflăm de ce o boală persistă, care sunt modificările imunologice – prezenţa alergiei, asociată şi cu cauze non-alergice, ce duc la reacţii de tip alergic. Ştim de superantigenele bacteriene, fungice, la care unii răspund exagerat. Sunt cauze corelate cu astmul, avem o singură cale aeriană, dar desigur sunt şi deosebiri între ce se întâmplă în nas şi în plămâni, deşi fenomenele sunt strâns legate. Deja se descoperă noi agenţi terapeutici, pentru vindecarea rănilor postchirurgicale, agenţi antiinflamatori, noi corticosteroizi topici, stenturi cu eliberare de medicamente. Poate şi anticorpi monoclonali anti-IgG, vom vedea.
Am învăţat ca pentru boala inflamatorie să utilizăm tehnici minim invazive; trebuie să fim atenţi, când avem de-a face cu tumori: secţionăm cât de mult putem din ele, dar uneori e nevoie de o abordare chirurgicală deschisă, să fim siguri că am eliminat tot ţesutul tumoral. E foarte important să nu compromiţi actul terapeutic, doar de dragul abordării endoscopice.
Prof. dr. Desiderio Passali (Siena)
ÃŽn
Lectio magistrale pe care am susţinut-o în deschiderea Congresului, am prezentat
olfacţia şi olfactometria. Olfactologia e necunoscută, toată lumea vorbeşte de tumori, chirurgie, amigdale, hipoacuzie etc. Sunt puţine lucrări privind afecţiunile legate de olfacţie şi gust. În spitalul nostru există un departament dotat cu aparate
speciale pentru studiul fiziologiei şi al patologiei olfacţiei. Am explicat corelaţia dintre olfacţie şi alte boli ale altor organe, generale – Alzheimer, Parkinson, accidente etc.
De asemenea, am moderat masa rotundă dedicatărinosinuzitelor. Prof. dr. Eugene Kern, de la Mayo Clinic, a lansat teoria fungică în rinosinuzitele cronice. Antigenele de Alternaria induc o inflamaţie eozinofilică a mucoasei căilor aeriene. Prof. dr. Heisham Negm (Cairo) a prezentat tratamentul medical, prof. dr. Codruţ Sarafoleanu – pe cel chirurgical, dr. Francesco Passali a explicat complicaţiile FESS, iar prof. dr. Peter J. Catalano a descris tehnologiile bioresorbabile de eliberare a medicamentelor; a fost o discuţie interesantă pe aceste subiecte.
Colaborarea cu Societatea Română de Rinologie este fructuoasă. Societatea noastră (italiană) va avea primul congres în 2013, la Bari; vom invita o delegaţie numeroasă din România. Viitorul specialităţii noastre e foarte interesant pentru companiile de medicamente, care o susţin, lucru important în situaţia economică actuală, în toată lumea.
Revenind la acest congres, doresc să remarc nivelul ridicat al lucrărilor, inclusiv ale celor tineri, comparativ cu alte manifestări la care am fost (şi merg de două ori pe lună!). De exemplu, voi fi în Brazilia, la Foz da IguaÎu, în mai 2012, unde se va desfăşura al XXXIX-lea Conventus Societas ORL Latina.
Prof. dr. Andreas Leunig (München)
Scopul cursului meu este de a arăta principiile de bază ale chirurgiei sinusale endoscopice, abordarea pas cu pas, cum să efectuăm trainingul tinerilor medici, să îmbunătăţim instrumentele de lucru şi, în final, să oferim beneficii pacientului.
Workshopul cu tema Cazuri dificile – cum să le abordămla care am participat, este foarte util, deoarece ne confruntăm cu diferite tipuri de cazuri dificile în practica zilnică. Am mai discutat şi despre anatomia recesului frontal – e cea mai provocatoare zonă, cea mai dificil de abordat; e important să arăt clar, pas cu pas, cum să abordăm sinusul frontal fără să afectăm mucoasa; trebuie să fim cât mai conservatori, dar, în acelaşi timp, cât mai eficienţi în terapie.
Colaborarea, cooperarea între rinolog şi medici de alte specialităţi – alergolog, pediatru, medic de familie – are mare importanţă, deoarece mulţi pacienţi au rinosinuzită cronică, 12–16% din populaţia SUA, de exemplu, e afectată de această boală. Pacienţii cu probleme rinologice sunt cei mai frecvenţi – infecţii acute, dar şi
rinosinuzite cronice ÅŸi recurente.
În domeniul ORL, rinologia are cel mai mare potenţial în viitor. Se dezvoltă o specialitate ce poate fi numită rinoneurochirurgie, cu potenţial mare prin utilizarea endoscopului transnazal, spre creier, aceasta va fi prezentată în cadrul unei reuniuni foarte importante, organizate în 2012, în martie, la Viena, de prof. dr. Heinz Stammberger: First global update of FESS (functional endoscopic sinus surgery), the sinuses and the nose, ce se va desfăşura concomitent cu al cincilea congres de chirurgie endoscopică a creierului, bazei craniului şi măduvei spinării.
Prof. dr. Patrice Tran Ba Huy (Paris)
Prima oară, am fost invitat în România de prof. dr. Codruţ Sarafoleanu, în urmă cu 12 ani; apoi, el a făcut un stagiu la spitalul la care lucrez – Lariboisiere – şi am păstrat legătura de-a lungul anilor. Am participat la diverse manifestări medicale în România, iar colaborarea cu specialiştii români este una fructuoasă.
Tehnicile de chirurgie endonazală permit acum şi abordarea bazei craniului, sunt mult mai puţin invazive decât neurochirurgia clasică. Graţie progreselor instrumentarului, facem lucruri la care nu ne gândeam în urmă cu un deceniu – abordarea tumorilor în condiţii de minimă invazivitate, deci sunt mai puţine iatrogenii. Rinologia este în plină evoluţie. Mai mulţi factori explică acest lucru: progresele
imagisticii, ale neuronavigaţiei, monitorizarea continuă. Ele permit creşterea ariei de aplicaţie a gesturilor chirurgicale, minimizând iatrogenia şi, în paralel, progresele farmacologiei şi ale radiochimioterapiei fac ca aplicaţiile chirurgiei să se diminueze. Şi chimioterapia face, în sfârşit, progrese, au apărut noi molecule, combinaţii ale lor; utilizată împreună cu radioterapia, a dus la creşterea eficacităţii tratamentelor.
Prof. dr. Dan Fliss (Tel Aviv)
Am plecat din România în 1963, acum e prima oară când sunt invitat în ţară la un congres de specialitate. Domeniul meu de interes e chirurgia cervicofacială şi a bazei craniului. Aici am prezentat două lucrări –
abordarea deschisă a bazei craniului, bazată pe activitatea şi experienţa mea de două decenii, abordare subcraniană a bazei anterioare a craniului; cealaltă,
reconstrucţia şi rezecţia în orbită, în care am discutat despre calitatea vieţii după rezecţii mari în aria cervicofacială şi a bazei craniului.
Tot ce s-a făcut în ultimii 30 de ani în domeniu e relativ nou, prima descriere în literatură a chirurgiei craniofaciale şi a bazei craniului datează din 1964. În prezent, datorită instrumentarului şi introducerii de noi aparate, am ajuns la un nivel foarte înalt în ceea ce priveşte rezecţia chirurgicală. Însă ne lipseşte medicina bazată pe dovezi – încă nu ştim care sunt rezultatele operaţiilor noastre din punct de vedere oncologic. Vrem să organizăm studii multinaţionale pentru a vedea dacă rezultatele sunt bune. Tehnica chirurgicală e foarte avansată – se fac lucruri imposibil de realizat cu douăzeci de ani în urmă – întrebarea e dacă le facem cum trebuie – obiectivul proiectelor mele viitoare să obţinem dovezi de nivelul I. Cu plăcere voi colabora cu specialişti din România – n-am avut ocazia până acum, dar clinica mea e deschisă pentru orice iniţiativă. Fiind şi preşedintele Societăţii Israeliene de ORL, voi face tot ce pot pentru a coopera cu specialiştii români, inclusiv prin schimburi de rezidenţi. Tatăl meu a fost tot orelist, şef de secţie la Spitalul „Parhon“ din Iaşi; şi fiul meu e student la medicină, sper să continue tradiţia…
Prof. dr. Ion Christian Chiricuţă (Limburg)
Actualmente, activez ca profesor şi colaborez cu un centru din Hamburg. Mă ocup şi de educarea tinerilor medici radioterapeuţi, prin cursuri de specializare. Particip la acest congres cu două lucrări – prima e legată de
bazele anatomice în imagistica actuală şi folosirea lor în elaborarea planului de tratament. Avantajele, prin acest concept, sunt că se reduc efectele secundare acute şi cronice şi se creşte controlul tumoral local. Aceste baze au fost elaborate de-a lungul anilor – au fost preluate şi concepte de la profesorul Bondor. Pe planul al doilea, mă ocup de
nutriţia pacientului canceros,
lucru extrem de important, neglijat din păcate în cam toate clinicile. În România există un interes deosebit şi, în curând, la Braşov, se va desfăşura Conferinţa Societăţii Române de Nutriţie Enterală şi Parenterală, condusă de dna conf.
dr. Ioana Grinţescu, unde particip la o masă rotundă pe tema nutriţiei la pacientului oncologic
. Pacientul cu cancer din sfera ORL are un trecut cu ceva consum de alcool, cu fumat, deci efectele secundare sunt extrem de agresive, vine cu o pierdere în greutate de 10–15 kg, teoretic e netratabil. Trebuie făcut tratabil, cu hrănire din prima zi, menţinerea ei pe durata tratamentului şi reeducare. Fără educarea nu doar a pacienţilor, ci şi a medicilor care se ocupă de pacienţi oncologici, patologia nu se poate rezolva. Sunt aspecte etice şi de profesionalism, dacă ele lipsesc, nu mai este medicină. Majoritatea pacienţilor oncologici cu cancere de stomac, esofag, pancreas merg cu pierdere în greutate, cel mai dramatic e la cancerul ORL, dar şi cel bronhopulmonar. Aceşti pacienţi vor avea probleme foarte mari dacă nu este luată în serios subnutriţia încă de la prima prezentare. Testul e foarte simplu, se face o minimă evaluare nutriţională a pacientului, câte kilograme şi în cât timp a pierdut, se măsoară înălţimea, greutatea, indicele de masă corporală şi, toate datele sunt integrate într-o scală, ea arată şi problemele, şi cum va răspunde la tratament – dacă aceste lucruri nu sunt cunoscute, aruncăm banii pe tratament, efectul e zero: se pierd bani, toată lumea e decepţionată.
Încă din facultate trebuie învăţat acest concept de hrănire, pacientul e un tot unitar. Mai mult de 50% din vârstnici sunt prin definiţie subnutriţi, au depresie, nu mănâncă regulat, nu au dantură, pierd plăcerea de a mânca singuri – un cerc vicios complex. Orice pacient nutrit costă un sfert din cât costă unul subnutrit şi sunt efecte pozitive prin tratament. Prin nutriţie optimă se obţine îmbunătăţirea calităţii vieţii. Am un proiect să conduc o clinică de radioterapie în Bucureşti şi în echipa noastră e şi un nutriţionist. Vom încerca să transpunem conceptele anterior prezentate. Radioterapia – în cancerul ORL – e nelipsită, orice pacient oncologic trece prin secţie pentru tratamentul local al bolii primare ori pentru tratamentul metastazelor osoase, pulmonare, cerebrale, hepatice. Am constatat că în România au apărut cazuri de cancer nazofaringian nediferenţiat, pe care noi în străinătate nu le vedem; eu le pun pe seama poluării.
Dr. Andrei Marinescu (Winnenden)
Printre punctele forte ale activităţii mele se situează şi operaţiile cu radiofrecvenţă, am o serie de inovaţii în acest domeniu în instrumentar, în metodologie operatorie. Am participat la masa rotundă despre tratamentul cu radiofrecvenţăîn sforăit şi în sindromul de apnee obstructivă în somn (SAS). Această metodă are mari avantaje 
– e simplă, rapidă, minim invazivă şi eficientă, chiar dacă nu rezolvă toate cazurile. Lasă poarta deschisă altor metode radicale, dacă nu are un succes evident. Se aplică, de obicei, de primă intenţie în cazul sforăitului; în cazul SAS, care e mai complicat, trebuie selectate cazurile. Colaborez din anii 2000, constant, cu mulţi colegi, am susţinut cursuri în ţară, la Sibiu, Arad, Bucureşti, Tg. Mureş. Multe clinici au preluat metoda, s-au dotat cu aparatura necesară. Firma producătoare de instrumente create de mine are reprezentanţă în România. Radiofrecvenţa este metoda pe care o aplic şi recomand şi la reducerea cornetelor nazale în rinite hipertrofice, vasomotorii, reducerea hipertrofiei de amigdale laringiene, palatine, în domeniul esteticii, ca metodă alternativă; există şi posibilitatea de a trata şi riduri, nu mai vorbesc de reduceri de tumori, tratamentul sângerărilor intranazale. Este un domeniu vast, cu o dinamică foarte mare, în plină dezvoltare – sunt astfel de instrumente în toate specialităţile, nu doar în ORL – şi în neurochirurgie, ginecologie; se utilizează mai mult decât laserul, tinde să-i ia locul, e o metodă mai bună decât laserul.
Prof. dr. Codruţ Sarafoleanu
(preşedintele Societăţii Române de Rinologie şi al Congresului)
Doream ca acest congres să fie un succes nu pentru mine, ci pentru Societatea Română de Rinologie. Consider că a fost un succes, deoarece am avut o participare importantă – 250 de specialişti înscrişi, 50 de colegi din trei continente, lista e lungă… Şi ei au remarcat prezenţa unui mare număr de tineri colegi care doresc să se instruiască la un nivel înalt. Lucrările ştiinţifice prezentate au avut o calitate deosebită, lucru apreciat atât de participanţii străini, dar mai ales de colegii din România. A fost un congres interactiv, în care tinerii au pus întrebări, şi-au exprimat opiniile, au discutat cu profesorii din străinătate, au beneficiat de experienţa lor, de sfaturile pe care aceştia le-au dat. Temele au fost cele clasice de-acum, dar aş insista asupra progreselor tehnologice legate de rinosinuzitele cronice şi de chirurgia acestora, chirurgia bazei craniului şi ceea ce facem de câţiva ani în România – abord interdisciplinar al patologiei infecţioase, inflamatorii şi tumorale a căilor respiratorii superioare. Au participat şi colegi alergologi, pneumologi, pediatri. La lucrările libere m-au onorat cu prezenţa şi colegii de la Facultatea de Medicină Dentară, de la Chirurgie oro-maxilo-facială. Iată, ne-am întregit cumva lista de colegi care ne ajută în demersurile noastre terapeutice zilnice şi, de asemenea, şi noi îi ajutăm când au nevoie de serviciile medicului orelist. Colaborarea ar trebui să funcţioneze peste tot, dar în România există dezavantajul că nu avem spitale cu toate specialităţile – atunci colaborarea ar fi mult uşurată; pacientul, uneori, trebuie să se plimbe între două-trei spitale. Deocamdată, astea sunt condiţiile, dar noi încercăm
să dezvoltăm această colaborare nu doar în Bucureşti, unde am început de cel puţin zece ani, ci în toate centrele universitare. E dezideratul medicinii actuale: fără colaborare interdisciplinară, fără echipa terapeutică nu se mai poate face o medicină modernă; nu mai există păreri personale, ci opinia echipei, mai multe minţi care au puterea unei decizii terapeutice corecte.
Suntem o societate deschisă tuturor colegilor din întreaga ţară. Iaşiul a avut o participare extrem de importantă şi îi mulţumesc profesorului Dan Cobzeanu pentru că şi-a mobilizat colaboratorii; de asemenea, Tg. Mureş, Constanţa şi Craiova. Asta arată că am reuşit să le transmitem mesajul nostru clar de prietenie şi de dorinţă de a constitui o societate modernă, structurată după toate normele societăţilor de profil. Faptul că ne-am afiliat la aceste două societăţi, europeană şi mondială de rinologie, cred că atârnă foarte mult în decizia colegilor de a fi alături de noi şi de a ne dezvolta pe principiile corecte ale colaborării cu colegi din străinătate, cu cei din alte specialităţi.
Am avut cursuri instrucţionale, au venit maeştri care îşi împărtăşesc experienţa lor, cu nenumărate cazuri şi foarte bine definită, colegilor mai tineri; am organizat mese rotunde, schimb de idei, controverse din care apar ideile bune. Salut această colaborare şi cordialitate cu care îşi adresează întrebările şi criticile constructive. Au fost workshopuri, s-au prezentat lucrări video, o patologie anume şi s-a discutat despre posibilităţi terapeutice, alte variante decât ei au ales în respectivele cazuri. Am avut şi sesiuni de comunicări libere, importante pentru colegii tineri şi pentru rezidenţi. În urma acestor sesiuni am selectat şi trei câştigători – tineri rezidenţi cu lucrările cele mai bune, după părerea evaluatorilor din clinici de renume din Europa; cei trei moderatori care au acordat premiile le fac onoarea tinerilor noştri să-i primească pentru stagiu practic de o lună în clinicile dumnealor. Toate cheltuielile de transport şi cazare acolo le va plăti societatea, care e deschisă şi pentru cei care vor să înveţe.
Adunarea generală a SRR, desfăşurată acum, a fost un prilej de bucurie pentru mine, deoarece, după un an de la înfiinţare, avem 150 de membri, un număr foarte important în condiţiile în care, în momentul acesta, în România, suntem 750 de medici specialişti ORL. Am avut cvorum – peste două treimi din membri au participat. Raportul meu a inclus faptul că avem patru numere ale revistei, editată în limba engleză integral, care a obţinut creditarea CMR, este în evaluare la Index Copernicus şi la MedLine, ceea ce ne arată că suntem pe un drum bun. Am stabilit şi următorul congres, pentru 2013, organizat de prof. dr. Dan Cobzeanu – sperăm să fie şi mai mulţi participanţi decât acum.
Am mai discutat probleme curente legate de activităţile pe care le vom organiza – cursuri de perfecţionare postuniversitare creditate de CMR şi de universităţile organizatoare, atât în Bucureşti, în clinica mea, în martie şi octombrie, cât şi la Iaşi, în aprilie şi noiembrie 2012. Consider că obiectivele cu care noi am lansat SRR sunt îndeplinite şi vor fi dezvoltate; în plus, vrem să publicăm în continuare articole interesante şi de valoare ştiinţifică în revista noastră şi am participat activ la Congresul Asociaţiei Române de Chirurgie Endoscopică (ARCE), organizat de prof. dr. Mircea Beuran, la Bucureşti – SRR e printre organizatori. Personal, sunt de mult timp membru ARCE – Asociaţia a fost înfiinţată în urmă cu zece ani de prof. dr. Irinel Popescu – dar acum, din punctul de vedere al SRR, am intrat cu drepturi depline, ca şi celelalte societăţi ce se ocupă de chirurgie endoscopică.
Am avut prezentări legate de patologia infecto-inflamatorie a sinusurilor – rinosinuzite cronice – şi m-am referit la indicaţiile actuale ale chirurgiei, apoi legat de patologia alergică – rinitele alergice şi comorbidităţile lor – chirurgia de graniţă, respectiv a căilor lacrimale, a bazei craniului şi a orbitei.
Dezvoltarea rinologiei e la un nivel destul de bun – avem încă unele dificultăţi legate de dotări, nu mă refer aici la cele patru centre care în acest moment fac o chirurgie endoscopică sinusală de calitate, ci la faptul că ar trebui să existe o trusă de endoscopie ORL în fiecare spital judeţean. E treabă de politică sanitară, dar acesta ar fi pasul următor şi SRR va încerca – probabil tot prin mine, care sunt şi secretarul Comisiei consultative de ORL a Ministerului Sănătăţii – să sensibilizăm forurile ierarhic superioare în această idee. Chirurgia generală a făcut-o şi, iată, dotarea în laparoscopie a fost mult mai rapidă. Asta încercăm şi noi să facem. Degeaba organizăm cercuri, workshopuri şi şcolim oameni, dacă nu au cu ce să lucreze. Rinologia se va dezvolta şi din punctul de vedere al tratamentului medicamentos, pentru că peste tot în lume tendinţa este de a face tratamente mai puţin agresive, care să nu interfereze cu calitatea vieţii pacientului.
Colaborăm cu centre universitare din străinătate – am fost membri în două proiecte de cercetare cu universitatea din Siena, cu departamentul condus de prof. dr. Desiderio Passali, şi vrem să mai câştigăm proiecte, avem teze de doctorat în desfăşurare în clinică pe tema polipozei nazale inflamatorii şi a infecţiilor rinosinusale – subiecte care fac obiectul unor controverse şi care sunt dorite şi de partenerii noştri din străinătate. De asemenea, avem propuneri de colaborare cu universităţile din München şi Paris – ne vom dezvolta şi pe planul acesta, dar nu vreau să promit, ci să vă anunţ că deja derulăm acele proiecte!
RSS
ISSN 1583-8862
