resep masakan indonesia

recept pojok game jual obral berita bola delicious recipe resep masakan indonesia resep masakan indonesia Adi Sucipto News and Entertainment

MedicHub

| | Tipareste pagina Trimite prin email Trimite prin Yahoo Messenger

Reumatism iatrogen indus de amlodipină

Autor: Conf. dr. Corneliu ZEANA | 30 Mai 2012
     Tratatele clasice – şi, am putea spune, monumentale – de reumatologie (de Seze, Hollander, Heberden, Copeman şi altele), încă nedepăşite prin caracterul lor exhaustiv, nu includ şi problemele reumatismului iatrogen, cu excepţia unor colagenoze tip boală lupică, induse de anumite medicamente. Tabloul de suferinţă reumatică se însoţeşte în aceste cazuri de intense alterări ale testelor de laborator, care ilustrează inflamaţia, corespunzând unui tablou clinic de tip inflamator. Mecanismele imunologice autoagresive sunt în bună parte clarificate. Marea medicină clasică, realizând admirabile sistematizări în domeniul atât de stufos al reumatologiei, se preocupa de patologia naturală, dar explozia numărului de medicamente recent intrate în uz, cu efecte adverse ce nu sunt încă bine sedimentate, adaugă şi suferinţe reumatismale iatrogene (1–3). Substanţele chimice noi, cu care organismul se impregnează, induc o serie de efecte nedorite, între care şi manifestări de tip reumatismal.
     Termenul de reumatism, foarte vechi de altfel, cuprinde o gamă variată de suferinţe ale aparatului locomotor, dominant osteoarticulare, în care elementul central este durerea. Din cohorta de pacienţi adulţi care se prezintă la medicul de primă linie, cei mai numeroşi sunt suferinzii de reumatism.
     Hipertensiunea arterială primară este deosebit de răspândită, după vârsta de 65–70 de ani hipertensivii devin majoritari. Tratamentul HTA prelungeşte semnificativ durata de viaţă, reducând ritmul deteriorării cardiace şi vasculare, astfel încât, deşi asimptomatică o lungă perioadă, controlul HTA a devenit o problemă majoră de sănătate publică. Din paleta destul de largă a medicamentelor antihipertensive fac parte şi blocanţii de canale de calciu, deosebit de larg utilizaţi. Dihidropiridinele, comparabile ca efect hipotensor, diferă sensibil sub aspectul reacţiilor adverse. Amlodipina este unul dintre medicamentele hipotensoare larg prescrise, având o eficienţă remarcabilă. Efectele sale adverse sunt puţine şi destul de rar întâlnite. Dintre blocanţii canalelor de calciu, amlodipina este singurul care poate induce o suferinţă de tip reumatismal, foarte rar întâlnită, dar semnalată totuşi, astfel încât este consemnată în prospectul medicamentului. În literatură nu am întâlnit un studiu sistematic, semnalările descriu cazuri izolate similare. Pe linia suferinţelor reumatismale induse de medicamente, amintim efectele adverse al corticoterapiei, mai bine cunoscute (3), miopatia statinică, lupusul indus medicamentos, alături de care se plasează vasculitele (1), tendinopatia indusă de chinolone, guta agravată de diur
Publicitate
etice, capsulita retractil-adezivă provocată de barbiturice (1, 2).
     Prezentăm cazul unei femei de 59 de ani, în menopauză chirurgicală de la 45 de ani (fibrom uterin), hipertensivă de mai mulţi ani (HTA primară), cu valori controlate medicamentos, îndeosebi în ultimul an, când aderenţa la tratament a fost mai bună. A primit enalapril 10 mg şi amlodipină 10 mg pe zi, sub care valorile TA se menţin sub 140/90 mm Hg. După circa cinci luni de tratament, au apărut dureri difuze în membre, imprecis localizate, părând a avea mai curând o origine osos-periostală. Durerile sunt supărătoare, preocupante, pacienta a devenit consumatoare de antialgice în doze crescânde. Durerile s-au intensificat progresiv şi răspund mai greu la antialgice. Examenul clinic nu decelează hidartroză, semne de inflamaţie articulară sau de limitare a mişcărilor. Nu prezintă semne de tenosinovită sau de suferinţă musculară certă. Fără suferinţă din partea mucoaselor. Evocarea durerii prin presiune nu este relevantă. Nu a acuzat cefalee.
     Datele uzuale de laborator arată rezultate normale: hemoleucograma, transaminazele, bilirubinemia, glicemia (117 mg/dl), uricemia (3,4 mg/dl), creatininemia, Na, K, Cl, Ca (8,5 mg), sideremie 94 mcg/dl, TSH şi T4 normale, proteinemie 7,8 g/dl, tablou electroforetic normal, examenul sumar de urină fără anomalii. Pe linie reumatologică: fibrinogenemie 461 mg, (N 220–446), PCR+, factor reumatoid negativ. După întreruperea adminis­trării amlodipinei, durerile s-au remis în câteva zile. A continuat să primească enalapril 10 mg pe zi, plus indapamid 1,5 mg şi prazosin 2 x 1 mg pe zi. TA se menţine sub 140 cu 90 mm Hg.
     Discuţii. Amlodipina are o toleranţă foarte bună, alături de o eficienţă remarcabilă. În cazuri foarte rare, au fost semnalate dureri de tip reumatismal. În cazul nostru, durerile au fost relativ puternice, persistente şi au cedat la întreruperea administrării amlodipinei. În ce tip de reumatism poate fi încadrată această suferinţă? Clinic, nu se poate vorbi de poliartrită sau de alte forme definite. Făcând o abatere de la terminologia consacrată, putem pune eticheta de reumatism algic. Un reumatism de tip inflamator se exclude clinic, dar şi prin testele de inflamaţie negative. Colagenozele de tip lupic induse medicamentos (alfa-metildopa, hidralazină) au expresie biologică definită. Nu există nici tulburări metabolice evidenţiabile prin testele de rutină. Tabloul clinic nu corespunde unui reumatism palindromic sau febrei mediteraneene periodice, sindrom BehÎet sau Stevens-Johnson, afecţiuni care ar putea fi declanşate de factori exogeni, ipotetic şi de amlodipină.
     Cu toată lipsa de consistenţă a datelor clinice şi de laborator, durerile au fost supărătoare, bolnava recurgând la antialgice zilnic, în doze progresiv crescute, iar după întreruperea amlodipinei au dispărut. Suferinţa pur algică poate fi legată de afectarea terminaţiilor nervoase pentru durere de la nivelul aparatului locomotor (periostul extremităţilor?) sau a releelor neuronale implicate în transmiterea durerii, inclusiv a filtrului talamic reglator pentru pragul dureros.
     Concluzii. Cazul prezentat indică existenţa unui reumatism de tip algic indus de amlodipină. Considerăm această reacţie ca foarte rară. Mecanismul patogenetic rămâne necunoscut. Raportarea unor astfel de reacţii adverse şi constituirea unor serii clinice permite conturarea mai precisă a cadrului nosologic şi descifrarea mecanismelor de producere.
 
 
Nota de subsol
1. În cariotip, cromozomii se găsesc în „perechi de omologi“, identici ca mărime, formă şi conţinut genic, dar diferiţi ca origine (unul matern, celălalt patern). 2. DatabasE of Chromosomal Imbalance and Phenotype in Humans using Ensembl Resources – http://www.sanger.ac.uk/PostGenomics/decipher/
Articole in legatura
Nu exista articole in legatura.
Autori in legatura
Nu exista articole in legatura.
 
Galerii foto in legatura
Nu exista galerie asociata acestui articol.
Fisiere la download
Nu exista fisiere disponibile pentru download.
 

 
Viaţa Medicală