resep masakan indonesia

recept pojok game jual obral berita bola delicious recipe resep masakan indonesia resep masakan indonesia Adi Sucipto News and Entertainment

MedicHub

| | Tipareste pagina Trimite prin email Trimite prin Yahoo Messenger

Puzzle-ul prionic

Autor: Prof. dr. Adriano AGUZZI | 6 Decembrie 2012
Puzzle-ul prionic
   Epidemia de boală a vacii nebune din Marea Britanie, care a dus, într-un final, la sacrificarea a 3,7 milioane de vaci şi a afectat grav industria bovinelor din această ţară, s-a declanşat într-un mod insidios. În 1986, o vacă din Regatul Unit a fost depistată cu o maladie cerebrală necunoscută. În anul ce a urmat, testele efectuate au arătat că creierul îi fusese erodat de o mulţime de mici vacuole, ce au generat acel aspect de burete care a dat numele ştiinţific al bolii: encefalopatia spongiformă bovină. În decurs de câteva luni, au apărut cazuri în diverse zone ale ţării.
   O maladie asemănătoare, numită scrapie, era des întâlnită la oi, dar nu fusese până atunci diagnosticată la vaci. Şi o altă boală, aproape identică şi invariabil letală, kuru, devastase populaţiile aborigene din Papua Noua Guinee în secolul trecut. Atât kuru, cât şi scrapia sunt de natură infecţioasă. Kuru era transmisă prin intermediul ritualurilor canibalice, obişnuite în Papua Noua Guinee până în anii ’50. În mod similar, în Marea Britanie şi în alte zone, bovinele sănătoase erau hrănite cu un amestec de carne şi oase provenind de la animale infectate. Epizootia rezultată a afectat peste 280.000 de vaci. În 1992, când a atins climaxul, boala vacii nebune ucidea aproape 1.000 de bovine săptămânal.
   Confruntate cu o criză a sănătăţii care lua rapid amploare, autorităţile britanice – lipsite de o profundă înţelegere ştiinţifică a bolii şi presate de un puternic lobby industrial – au comis o greşeală fatală. Dat fiind că scrapia nu fusese niciodată irevocabil incriminată pentru apariţia bolii la oameni, au presupus că vacile infectate erau, de asemenea, inofensive. Această presupunere nu numai că a ignorat tragedia provocată de kuru, dar a trecut cu vederea şi sutele de tineri care decedaseră din cauza encefalopatiei spongiforme după ce primiseră hormoni de creştere extraşi din cadavre umane. Acest amestec de orgoliu, ignoranţă şi servilism faţă de interesele comerciale a atins un grad maxim de nocivitate în 1990, când ministrul britanic al agriculturii, John Gummer, a transmis pe posturile de televiziune o filmare cu fiica sa mâncând un hamburger, prin aceasta dând de înţeles că nu existau riscuri pentru sănătate în ceea ce privea carnea de vită din Marea Britanie. Dar adevărul era cu totul altul. La sfârşitul lui 1995, doi tineri au fost diagnosticaţi cu boala Creutzfeldt-Jakob, o afecţiune rară, care îi afectează, de obicei, pe cei în vârstă. Examinarea post-mortem a creierelor acestora a indicat prezenţa unor aglomerări de prioni – agenţii infecţioşi care provoacă scrapia, kuru şi boala vac
Publicitate
ii nebune. Însă nu era vorba de prionii bolii Creutzfeldt-Jakob clasice. De atunci, „noua variantă“ de boală Creutzfeltdt-Jakob a curmat vieţile a aproximativ 300 de persoane.
   Deşi tragedia şi-a continuat cursul, oamenii de ştiinţă au reuşit, totuşi, să obţină mai multe informaţii despre boală. Prionii par să sfideze toate cunoştinţele convenţionale, supravieţuind gătitului sub presiune, iradierii şi chiar incinerării la 340°C timp de patru ore – măsurile care sunt luate, în mod obişnuit, pentru a inactiva toate virusurile şi bacteriile cunoscute. În plus, prionii nu au gene proprii. Gena prionului este asigurată de către individul infectat, în corpul căruia se găseşte într-o stare inofensivă. Prionul infecţios pune apoi stăpânire pe procesorul corpului, reprogramându-l pentru a fi un executant obedient al replicării prionilor. De la declanşarea bolii, s-a dovedit că multe afecţiuni înrudite – inclusiv Alzheimer şi Parkinson – au proprietăţi asemănătoare.
   Deşi nu s-a găsit încă vreun remediu, au fost înregistrate anumite progrese, în special în sensul detectării timpurii a prionilor, ceea ce fusese o problemă de maximă importanţă. Detectarea sensibilă a agenţilor patogeni, cum ar fi HIV, se bazează, de regulă, pe prezenţa acizilor nucleici (ADN sau ARN), care lipsesc în cazul prionilor. Însă, recent, au fost identificate unele metode eficiente de amplificare a prionilor, ceea ce ar putea permite detectarea agentului patogen înainte ca acesta să îşi distrugă gazda.
   De asemenea, există speranţe că va putea fi creat un vaccin eficient. Introducerea unei versiuni inofensive a agentului patogen în corp face ca sistemul imunitar să producă anticorpi, care vor neutraliza agentul patogen „sălbatic“ în cazul în care acesta pătrunde ulterior în corp. Acum zece ani, cercetările efectuate în laboratorul nostru au arătat că un anticorp antiprioni ar putea întârzia semnificativ – în unele cazuri, chiar împiedica – infecţia în cazul şoarecilor expuşi la prioni. Dar descoperirea nu a fost lipsită de probleme. Corpul gazdei produce propria sa versiune de proteină prionică şi este greu să creezi un anticorp de calitate ridicată, care să facă faţă componentelor proprii ale corpului. Prin urmare, în loc să încerce să inducă imunitatea, cercetătorii trebuie să creeze anticorpi antiprioni prefabricaţi, care să poată fi administraţi pacienţilor. Această soluţie ar putea funcţiona pentru bolile înrudite, precum Alzheimer, însă prezintă propriul său set de inconveniente, incluzând dificultatea de a transporta aceşti anticorpi de la locul injectării la creier. Chiar mai mult, efectele secundare grave observate în cazul animalelor ar putea interzice complet utilizarea anticorpilor în cazul oamenilor.
   O altă posibilitate ar putea consta în eradicarea bolilor provocate de prioni în şepteluri, prin eliminarea genei prionice a gazdei. Cercetătorul elveţian Charles Weissmann a demonstrat acest lucru acum 20 de ani, printr-o serie de experimente pe şoareci. Folosind recenta tehnologie „zinc finger nuclease“ (nuclează tip deget de zinc), orice genă dată poate fi eliminată din ADN. De fapt, oi şi vaci fără prioni au fost deja create. Aceste animale nu pot fi gazde ale prionilor infecţioşi. Deşi calitatea cărnii lor nu a fost încă evaluată, se pot dovedi o sursă sigură de agenţi biologici – anticorpi terapeutici sau factori de creştere – cu utilizare în medicina umană.

© Project Syndicate, 2012. www.project-syndicate.org

Traducere din limba engleză de Sorana Graziella Cornea

 
Articole in legatura
Nu exista articole in legatura.
Autori in legatura
Nu exista articole in legatura.
 
Galerii foto in legatura
Nu exista galerie asociata acestui articol.
Fisiere la download
Nu exista fisiere disponibile pentru download.
 

 
Viaţa Medicală