EDMED

| | Tipareste pagina Trimite prin email Trimite prin Yahoo Messenger

Protestul solitar

Autor: Dr. Alexandru TRIFAN | 19 Martie 2010
Protestul solitar
   Între protestul în grup şi cel solitar există deosebiri psihologice deloc neglijabile. Aşa cum a arătat psihanalistul Wilhelm Reich, personalitatea unui ins care se alătură unei mulţimi manifestante este slabă. Eul său debil îşi sporeşte însemnătatea prin asimilarea forţei de grup, însuşindu-şi „,muşchii“ acesteia. Din contră, puterile Eului i se par protestatarului solitar a fi uriaşe. Acesta nu numai că nu se afiliază, dar crede posibil să controleze schimbări pentru care sunt necesare mulţimi organizate. Aşa cum se va vedea în cazul pe care-l prezentăm mai jos, modificările Selfului celor care optează pentru demersul individual se încadrează într-un fanatism ce se sprijină pe doi piloni: reificarea ideii şi clivajul realităţii. (...)

   De problema protestului este legată şi polaritatea conformism/nonconformism. Ca o identificare cu autoritatea, conformismul reprezintă un comportament care se opune relaxării coeziunii Sinelui rezultând o recunoaştere şi acceptare a ierarhiei. Nonconformismul rezultă în fenom
Publicitate
enul descris de C. G. Jung sub numele de inflaţia Sinelui asupra Eului care antrenează în acesta din urmă materiale arhetipale; ameninţat psihodinamic cu „sufocarea“, el recurge la salvarea prin acting out. (...)
Articolul integral îl puteti citi în ziarul nostru, Viaţa medicală.
 

 
 
Articole in legatura
Nu exista articole in legatura.
Autori in legatura
Nu exista articole in legatura.
 
Galerii foto in legatura
Nu exista galerie asociata acestui articol.
Fisiere la download
Nu exista fisiere disponibile pentru download.
 

 
 
Ralcom CNC 26 mai 2012