Aceasta este o poveste de dragoste aparte, nu precum clasicele
Romeo şi Julieta ori
Titanic, pentru că, în final, nu moare nimeni. Este analiza dragostei şi a presiunii timpului asupra acesteia, cu toate faţetele dificile, dezvăluită şi analizată clinic prin intermediul unui cuplu căsătorit de şase ani de zile, urmărind prezentul şi trecutul lor împreună, momentele
de fericire, eşecurile treptate. Radiografiază dragostea întâlnită şi dragostea pierdută, inconştienţa cu care te îndrăgosteşti dar şi transformarea în blazare, rutinare şi neputinţa de a schimba ceva atunci când se înfiripă ura.
Derek Cianfrance este regizor de documentar, iar la
Blue Valentine a lucrat aproape 12 ani. A aşteptat să crească, să se transforme, să treacă prin cele mai variate stadii până să-l filmeze. De la bun început a ştiut că rolurile sunt pentru
Michelle Williams şi
Ryan Gosling, că repetiţiile nu îşi au loc, ci mai degrabă surprinderea amândurora în timpul filmărilor. A pornit la drum imaginându-şi un documentar despre cum se îndrăgostesc doi oameni, pentru ca în final să ajungă la povestea domestică a unui cuplu care, pentru prima oară, după foarte mult timp, petrece o noapte departe de copilul lor. O noapte care scoate la iveală, în mod violent aproape, o căsnicie în colaps. Nu,
Blue Valentine nu este despre oameni frumoşi, ci despre doi oameni cât se poate de normali care se transformă, nu devin, se înstrăinează fără să mai aibă forţa regăsirii. Un film care îţi deschide ochii în acel mod trist în care îţi va fi din ce în ce mai greu să te îndrăgosteşti ori să te laşi purtat în jocurile dragostei. (...)