resep masakan indonesia

recept pojok game jual obral berita bola delicious recipe resep masakan indonesia resep masakan indonesia Adi Sucipto News and Entertainment

MedicHub

| | Tipareste pagina Trimite prin email Trimite prin Yahoo Messenger

Prohodul plicului?

Autor: Dr. Gabriel DIACONU | 13 Martie 2015
Am fost întrebat, la sfârşitul anului trecut, ce-mi doresc pentru sistemul medical din România în 2015. Răspunsul meu a fost fără echivoc. Sper, i-am răspuns moderatoarei, că dacă ne întâlnim fix peste un an să pot spune, cu mâna pe inimă, că am învins în lupta privind fiscalizarea plăţilor informale. Şi, prin asta, să cânt prohodul plicului.
Majoritatea rămâne totuşi sceptică. Poţi să faci ce vrei, dar nu poţi scoate obiceiul din popor. Nu mai bine înăsprim legile, nu mai bine tăiem mâinile medicilor care acceptă plic, să-i legăm pe toţi corupţii? Şi să mergem pe calea bătută, adică să creştem bugetul sănătăţii până acolo unde i-e locul, hai nu chiar ca nemţii la 12%, dar măcar amărâtul acela de 6% să ni se dea? Specialiştii cifrelor şi tabelelor se întrec în dezbateri fade şi grafice soporifice. Realitatea străzii e că, din muls vaca gri a medicinii, îndeosebi în oraşele mari, doctorul face cam două – trei mii de euro pe lună.
Economia paralelă, după anumite estimări, trece bine de două miliarde de euro pe an. Poate că alţii îşi permit ipocrizia de-a spune că medicii acceptori de plic sunt excepţia, nu regula. Cu blândeţe îi anunţ că trăiesc într-un ibric de naivitate. Românul dă la doctor bani de n-are aer, cu toată lupta anticorupţie şi gloata de arestări. Dă ca şi cum viaţa lui ar depinde de asta. De multe ori la propriu, nu doar la figurat. Dă fără să i se ceară, dar e şi condiţionat psihologic să o facă. Iar dacă „nu se simte“, o să i se sugereze mai mult sau mai puţin grobian.
Putem să ne scandalizăm cât vreţi. Cazurile din presă sunt despre acele „grobianisme“ unde oamenii au sfârşit prin a face flagrante pentru că au fost smuciţi în a da bani de către medici hapsâni, sau complet decervelaţi, sau amândouă. În viaţa de zi cu zi nu se ajunge la asta. În viaţa de zi cu zi, medicul angajat la stat parazitează, hematofag, portofelul pacienţilor, dar fără violenţă. Sau remuşcare. Pentru tot felul de motive. În principal pentru că e şi el om, şi n-are vocaţie nici de sfânt, nici de martir. Doar cu credinţă nu se ţine copilul în şcoală, şi nici nu se plăteşte rata. Până când n-o să pricepem psihologia plăţii informale putem să facem salariile cât casa, că tot degeaba. Dacă nu întrerupem cercul cooperării toxice între donor şi acceptor de plic, plicul va continua să circule.
Se vorbeşte, de anul trecut, de semiprivatizarea medicinii în sistem de stat. De fapt spitalele, că policlinicile şi cabinetele de MF sunt „deconcentrate“ de mult. Simplu spus, dacă fiscalizezi şpaga, spitalul devine o fofează cu două viteze. Domnii Bănicioiu şi Chiurchea, de la MS şi CNAS respectiv, au declarat în exclusivitate pentru „Viaţa medicală“, în numărul trecut, că totul e o chestiune de norme, de calcule, de şurubăreli – de fapt – şi că speră că anul acesta se face.  Cum va fi?
Doctorul Popescu, angajat cu o anumită normă la spitalul de pe strada Izbăvirii, o să execute operaţii decontate CNAS între orele 8 şi 14 (să zicem). Contra remuneraţiei lunare fixe de – să zicem – 2.500 de lei. La ora 14 ia o pauză, mănâncă o merdenea, după care se întoarce la treabă. Doar că după prânz Popescu e privat. Pune frumos plăcuţa pe aprozar, şi meniul e ca la restaurant. Apendicita? 1.500 (să zicem). Colecistul? 2.000 (aproximăm, evident). La prima vedere e extrem de cinică negocierea. Dar totuşi nu. Pentru că, la vedere, echilibrul preţurilor se va face urgent. Daţi-vă seama că, din prima zi de „afişare“ a tarifelor, observatorii de piaţă vor putea face un grafic naţional, şi s-ar putea ca dom’ profesor s
Publicitate
iasă mult în offside cu tarifele lui faraonice, în prezent informale. La fel şi doctorul din provincie care, în sărăcia lui cu duhul, făcea unele lucruri gratis şi la altele era hapsân.
Balanţa cerere–ofertă va realiza şi un alt deziderat. Anume o pondere corectă privind costul REAL al unei intervenţii. În prezent, în lumea conopidiformă a DRG-ului, calculul pe cum se decontează un caz e întortocheat, e ponderat, se aplică tot felul de corecţii, astfel încât două apendicite pot avea o varianţă de cost semnificativă, uneori chiar spre 50%. Unii oameni poate vor prefera tratamentul matinal. Alţii ar putea să spună mai bine plătesc, că măcar pot să ştiu ce cer de banii ăia. Criticii vor spune că introducerea regimului privat adânceşte inegalitatea socială, pentru că „cei cu bani“ se vor băga în faţă. Lor le răspund, din nou sobru şi măsurat, că asta se întâmplă deja de zeci de ani. Atâta că, deocamdată, de asta s-au bucurat doar medicii care au practicat o formă de haiducie improprie, anume suprataxarea bogatului şi subtaxarea săracului pentru acelaşi serviciu, la acelaşi nivel de gravitate de caz. Cunosc cazuri în care oamenii au dat mii de euro, iar medicii mormăiau apoi în barbă „dă-l în mă-sa, că oricum îşi permite“.
Preţ la vedere înseamnă acelaşi preţ pentru toată lumea. Cât despre săracii României care n-o să-şi permită sănătatea pe bani, pe ei oricum nu-i impactează o astfel de schimbare. Secundar, dacă spitalele vor lucra mai profitabil, banii obţinuţi ar putea fi reinvestiţi, şi condiţiile globale s-ar îmbunătăţi, şi deci şi subsidiaţii sociali vor avea un câştig. Întreţinuţii din sănătate ar putea să beneficieze de soluţii cu adevărat sociale pentru ei, i.e. clinici „gratuite“ unde medicii chiar să contracteze cu autorităţile locale onorarii rezonabile pentru ei şi munca lor comunitară.
Singurul lucru putred, dar cu adevărat putred, din proiectul de care vorbeşte domnul Bănicioiu este următorul: beneficiarii sunt medicii care au deja contracte de muncă în spitale de stat. Discriminarea, carevasăzică, rămâne între medici. Ştim şi noi, şi dânsul, că posturile din spitalele de stat se vând, şi se cumpără. Ştim că nu există transparenţă privind examenele „pe post“, că în oraşele mari o poziţie de specialist e la „mare“ preţ, şi-atunci şi costul postului intervine în lanţul … informal al plăţilor şi mai informale (cu alte cuvinte, investiţia trebuie „recuperată“ într-un timp real, cam cum e şi cu rata la bancă). Pâinea şi cuţitul, în astfel de cazuri, sunt la manager. Proiectul de salarizare pe indicatori de performanţă a doctorilor suferă de slăbiciunea, pe fond, că legiferează o practică de paramonopol. Anume dictatura managerilor.
Normal ar fi ca şi Ionescu, operator independent, să poată face medicină în contract de colaborare cu spitalul de pe strada Izbăvirii. Pentru asta ar merita să nu treacă pe la manager, ci eventual printr-o autoritate mai puţin predispusă la părtinire. Normal ar fi ca şi compania privată Pix să intre, eventual cu echipa ei de medici, încât să ocupe anumite „spaţii“ hospitaliere deja vacante, pentru că medicii de-acolo ori au plecat, ori nu mai există pe de-a întregul. Pentru asta ar trebui ca ministerul să aibă un registru naţional de locuri necesar de acoperit în sistem, un sistem neutru de redistribuţie, un „ceva“ ca un fel de antivirus încât glumeţii şi deştepţii să nu fie tentaţi să intervină. Şi apoi să contracteze cu profesioniştii din sănătate, aşa cum de altfel o face deja (pentru analize, pentru imagistică etc). Pentru asta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate ar trebui să iasă din obscurantismul ei tradiţional, să transmită un mesaj clar şi în teritoriu despre faimoasele „plafoane“ de 5% care merg unde merită, nu unde trebuie.
Ce se va întâmpla, foarte probabil, e că oamenii care sunt deja manageri de spitale o să devină mici satrapi peste „clinicuţe“ private din care o să-şi ia partea leului. Aici sunt obligatorii normele care să pondereze entuziasmul multora, de-a face muncă privată pe mica lor moşie la stat. Care c-un tomograf, care c-un mic depozit de medicamente, care c-o farmacie fix pe aleea spitalului, care cu o vânzare de botoşi de unică folosinţă…şi altele, şi altele…
În sinteză, medicul nu ţine musai să fie infractor. El este un infractor prin contingenţă. Dă-i şansa să facă bani acasă la el şi nu va mai pleca la fel de pornit. Dă-i şanse egale, sparge potlogăriile de sistem privind accesul la poziţii în spitale/ clinici, şi îşi va recâştiga demnitatea.
 
Articole in legatura
Nu exista articole in legatura.
Autori in legatura
Nu exista articole in legatura.
 
Galerii foto in legatura
Nu exista galerie asociata acestui articol.
Fisiere la download
Nu exista fisiere disponibile pentru download.
 

 
Viaţa Medicală