resep masakan indonesia

recept pojok game jual obral berita bola delicious recipe resep masakan indonesia resep masakan indonesia Adi Sucipto News and Entertainment

MedicHub

| | Tipareste pagina Trimite prin email Trimite prin Yahoo Messenger

Profit de 2.600 la 1

Autor: Dr. Gabriel DIACONU | 21 Martie 2014
Cuţitul la os. Aceasta e filosofia. Cu mici, cu mari, puterile-care-sunt propun că sănătatea e subfinanţată. Se dau exemple. Exem­plele sunt elocvente. Spitale mizerabile, paturi ruginite, pacienţi alandala, claie peste grămadă, de multe ori în condiţii improprii traiu­lui darămite tratamentului unor boli. Ciorba e o zeamă la gamelă. Colcăie gândacii, urcă igrasia. E bube, mucegaiuri şi noroi (de Tudor Arghezi). E Florile Răului (de Baudelaire). E poetică, pe undeva, mize­ria noastră asumată în poleiala ei dismorfică. În acelaşi loc unde oa­me­nilor le putrezesc escare se plimbă, prin birouri capitonate, hârtii în care alfabetul s-a oprit la beţişoare, bastonaşe şi ouă. Sau zerouri.
În vâna premi­erului legendar care îi propunea unei jurna­liste să i le numere (ouăle adică) epi­gonii, mai mici la sfat mai mari la stat, au reuşit performanţe zgu­duitoare. În ace­laşi timp şi-au surpat instituţiile date sub oblăduire, în acelaşi timp le-au căpuşat. Vin criticii şi zic – sunt cazuri izolate. E un păcat capital, genera­lizarea. Vedeţi mereu jumătatea goală a paharului, nod-păpurist, gureş şi deconstructivist. Reforma nu se face cu sceptici, reforma se face cu visători. Visătorii primăverii, în cazul de faţă, visul unei nopţi de vară, visul unei cifre halucinogene care, multiplicată cu ea însăşi, să facă totul făcând nimic.
O bună prietenă, citind cifrele raportului Curţii de Conturi privind situaţia achiziţiilor la Spitalul „Bagdasar Arseni“ a exclamat „cum, un dolar devine 2.600?“. Se referea, bineînţeles, la diferenţa multi­plicativă între preţul real de achiziţie al unor bunuri pentru „îmbunătăţirea“ condiţiilor de spital de acolo şi cât s-a plătit. Spun „s-a plătit“ pentru că aştept să se pronunţe justiţia vizavi de responsabilitatea unor oameni de acolo în a fi semnat astfel de acte. Folosesc acest neutru, mizerabil până la urmă, „s-a plătit“ ca un preambul al momentului când voi spune „au plătit“. Aş putea spune „am plătit“ pentru că sunt banii noştri, ai contribuabilil
Publicitate
or, arşi cu o veselă nemernicie de oameni deloc interesaţi de sănătate. Şi de ce-ar fi? De ce să stea badea Ion, proaspăt ieşit din bordei, în hotel de cinci stele? Să zică mersi că pune cineva mâna pe el.
Acesta e motivul fundamental, deşi nu singurul, pentru care am o problemă cu cerinţele medicilor privind mai mulţi bani pentru sănătate. Mai mulţi bani pentru ce? Pentru achiziţii în regim de gaură neagră? Pentru buzunarul câtorva deja bine exersaţi în arta devalizării şi evaziunii? Pentru instrumente care vor sta sub cheie? Pentru săli şi saloane pregătite la comandă pentru un domn doctor şi pacienţii lui selecţi? Pentru secţii care stau după aia în stil muzeul figurilor de ceară în vreme ce, de după alte gratii, alţi oameni privesc cu jind palatul boierului din cloaca săracului? Din ruşinea mea neruşinarea lor, pentru că un sfert de secol de singurătate şi libertate n-au putut schimba ura dementă pe care o are românul pentru banul public. Abia aşteaptă să îl aibă, ca să-l spurce şi să-l risipească.
Nu e prostie, e rea-voinţă şi nu e fără de ştirea statului, e cu buna ştiinţă a statului care, ca în bancul cu călugăriţa, vrea să fie violat de mai multe ori. Nu de alta, dar şi statul e făcut de oameni şi, folosind argou, trebuie să „mănâncă“ şi gura lor o pâine. Prost plătiţi, prost arvuniţi, doctorii ajung din nou şi din nou să-şi facă trai pe ilegalitate şi-atunci făcutele lor, ale celorlalţi care trebuie spus răspicat FURĂ şi PRĂDUIE, devin cumva normatizate.
Cine va ridica piatra, cel fără de păcat? Cel care în momentul doi poate fi lapidat, dat în gât şi înscenat un flagrant în care ia un plic şi... la revedere? Cine va ieşi din gaşca veselă a profitului de 2.600 la 1? Suntem compromişi şi, pătaţi în compromisul nostru, semnăm şi parafăm o condamnare morală pentru ca mai apoi, în varii momente, fie să plecăm izbiţi în tiflă spre alte zări or, ca protestul recent al doctoriţei Costinean, să răbufnim privitor la practicile şi moravurile noastre medicale. Pune-le faţă în faţă pe Silvia Costinean de la Budimex cu doctoriţa Buliman de la Bagdasar. Pune-i în faţă pe doctorul Oprea cu doctoriţa Lucreţia Roşca, deputat PSD, care zice că ce mare brânză, dacă oamenii vor copii in vitro să şi-i plătească, statul nu are treabă cu aşa ceva. 2.600 la 1, domnilor, în caz că mai aveaţi vreo îndoială. Pe un caşcaval de 8 miliarde de euro roata, în ţara unde un rezident câştigă 350 de euro şi un primar hai, treacă meargă, 1.000 de euro pe lună.
Şi ne mirăm de ce nu ies doctorii la miting să ceară bani. Păi cum să mai faci aşa ceva, când ştii că pacientul tău şi cu tine n-o să vedeţi o leţcaie din asta. Cine-trebuie şi unde-trebuie îşi vor mai face o vilă, îşi vor mai cumpăra un SUV, îşi vor mai umfla un cont off-shore şi vor mai prăşi vreo piţipoancă de gazelă să-i ţină de urât sau de cald, după caz. Zece ani şi de cinci ori mai mulţi bani deja n-au însemnat nimic. De ce? Pentru că gura hămesitului e mereu flămândă.
 
Articole in legatura
Nu exista articole in legatura.
Autori in legatura
Nu exista articole in legatura.
 
Galerii foto in legatura
Nu exista galerie asociata acestui articol.
Fisiere la download
Nu exista fisiere disponibile pentru download.
 

 
Viaţa Medicală