resep masakan indonesia

recept pojok game jual obral berita bola delicious recipe resep masakan indonesia resep masakan indonesia Adi Sucipto News and Entertainment

MedicHub

| | Tipareste pagina Trimite prin email Trimite prin Yahoo Messenger

Poezie în arta decorativă

Autor: Paula ROMANESCU | 23 Mai 2014
Poezie în arta decorativă
    Din ce în ce mai grăbiţi (ca să ajungem unde?), rareori ne oferim răgazul de a ne întâlni cu arta, această splendidă inutilitate fără de care se poate trăi, dar ce viaţă o mai fi şi asta!
     Eu, negrăbită, am ajuns în ziua tuturor păcălelilor (de cele inocente vorbesc) din primăvara care, iată, ne-a ajuns a nu ştiu câta oară, la Galeria artelor de la Cercul Militar Naţional. Aici, artista Angela Buciu a înşirat – desfăşurat – înflorit – răsfrânt – adunat pe simeze comorile sale migălite cu negrabă. A pus în fiecare, cu nemăsură, firişoare de suflet pentru un război al luminii, cea cu viaţa pre moarte călcând, singurul război care ţese, nu covor de bombe, ci frânturi de cer din care-şi iau culoare zeii vegetali ai pământului – florile, pomii, câmpurile, ciulinii, apele, ca într-un poem fără de sfârşit, dar cu mii de începuturi.
    Cu studii de filologie (Facult
Publicitate
atea de Litere a Universităţii Bucureşti – 1972), Angela Buciu (n. 1949) şi-a oferit (şi ne-a oferit) pentru cei 65 de ani împliniţi în 10 aprilie a.c. un cadou împărătesc: excepţionala sa expoziţie de tapiserie căreia i s-ar potrivi de minune titlul „Grădinile suspendate într-o aripă de flutur“, refuz şi memento ale babiloniei din viaţa noastră fără Semiramide, fără graţia indicibilă a unui tremur de suflet înflorit după chipul şi asemănărea unei flori.
      Poetă deopotrivă, plasticiana este autoarea a două volume de poezie: Imposibila fugă (2006) şi Starea de aşteptare (2007), prin care încearcă să se definească sau, poate, să-şi descânte alcătuirea de lut însufleţit prin vorbe care ţin de o rugă profană: „Aş vrea să fiu poem/şi tot încerc să mă compun/Dar am uitat litera, silaba, cuvântul/ Foc, jar, ceaţă, aer/Cenuşă, ploaie, vânt –/într-un amestec neliniştitor./Sunt pământ“.
      Ei, da! Pământ! Iată marea revelaţie prin care poeta s-a întâlnit cu lumina ziditoare şi-a devenit creatoare de artă de cea mai reavănă esenţă. Pământul este singurul paradis de care muritorul are ştire şi pe care nu l-ar părăsi nici mort dacă în vreme, la capăt, nu l-ar aştepta o altă şi altă poveste.
    Apropiindu-se de „materialul“ care urmează să se preschimbe sub degetele sale în artă, Angela Buciu pare un iconar din stirpea lui Pârvu Mutu, care, înainte de a atinge „uneltele“ de lucru, îşi încredinţează firul de lumină din sufletul Luminii. Restul e tăcere. Dar, Doamne, tăcerea aceea prin câte graiuri ne ajunge!
       Rareori ne întâlnim cu atâta frumuseţe: rod al înzestrării cu talent a unei făpturi de lut care a adăugat „zestrei“ bucuria de a trudi. 


 
Articole in legatura
Nu exista articole in legatura.
Autori in legatura
Nu exista articole in legatura.
 
Galerii foto in legatura
Nu exista galerie asociata acestui articol.
Fisiere la download
Nu exista fisiere disponibile pentru download.
 

 
Viaţa Medicală