resep masakan indonesia

recept pojok game jual obral berita bola delicious recipe resep masakan indonesia resep masakan indonesia Adi Sucipto News and Entertainment

MedicHub

| | Tipareste pagina Trimite prin email Trimite prin Yahoo Messenger

Piatra de încercare

Autori: Dr. Marius I. UNGUREANU , Dr. Petru SANDU , Oana Maria POP | 22 Mai 2015
În Parlamentul României, o doamnă îşi apără cu patos dorinţa de a putea fuma în continuare în spaţiile publice, făcând apel la comparaţii deplasate şi argumente care ar putea lăsa fără cuvinte şi un elev din clasele primare. La câteva săptămâni distanţă, într-un autobuz bucureştean, o altă doamnă îşi manifestă brav aceeaşi dorinţă aprinzându-şi o ţigară electronică. Înjurăturile şi loviturile care au venit din partea celorlalţi călători, ca răspuns la actul de bravură, nu sunt decât o reflectare, oricât de incomodă, a nivelului de civilizaţie al societăţii româneşti.
Cele două incidente sunt, de fapt, un semnal al modului lamentabil în care sunt realizate şi implementate politicile de sănătate în România. Aparent, înţelegem că decizia de a fi interzis sau nu fumatul în spaţiile publice va înclina înspre cei care strigă mai tare, înjură mai colorat sau lovesc mai puternic. Dincolo de preferinţele individuale, subiective, există câteva date obiective, de necontestat în legătură cu fumatul. Fumatul reprezintă principalul factor de risc pentru dezvoltarea bolilor cardiovasculare, a diferitelor tipuri de cancer, a bolilor respiratorii şi a diabetului, acestea reprezentând cauza de deces pentru 92% din toate morţile înregistrate în anul 2012, în România. Asta înseamnă că unul din patru decese care survin la indivizii cu vârsta sub 35 de ani este cauzat de o boală relaţionată cu fumatul. În medie, fumătorii care mor prematur ar fi putut să trăiască cu 21 de ani mai mult dacă ar fi renunţat la fumat.
În România, prevalenţa consumului de tutun este de 37,4% în rândul bărbaţilor şi 16,7% în rândul femeilor, cea mai mare prevalenţă (36,3%) înregistrându-se în grupa de vârstă 25–44 de ani. Trei din şapte fumători români (43,1%) au început să fumeze cândva între 17 şi 19 ani, iar 17% au început să fumeze zilnic înainte de vârsta de 15 ani. Probabil acestea sunt şi unele din argumentele celor care au iniţiat în Parlamentul României demersurile pentru interzierea fumatului în spaţiile publice, precum şi ale celor care suţin un
Publicitate
asemenea demers.
Din fericire – sau din nefericire – procesul prin care trece momentan România nu este unul nou. Şi alte ţări au trecut prin acelaşi proces de propunere şi legiferare a politicilor antifumat, care a fost la fel de anevoios. Partea bună este că noi putem învăţa din bunele practici, dar şi greşelile altora. Astfel, experienţa ne arată că introducerea politicilor antifumat care vizează componenta de aer curat (fumatul în spaţiile publice) poate duce la scăderi de până la 11 procente în prevalenţa fumatului în rândul populaţiei generale. În dezvoltarea şi adoptarea politicilor naţionale antifumat, invocarea argumentului limitării libertăţilor individuale pare o glumă luând în considerare politicile draconice (cel puţin din perspectiva actualilor guvernanţi) antifumat adoptate în state, de altfel liberale, precum Italia, Spania sau Olanda.
În Irlanda, prima ţară din lume care a interzis în 2004 fumatul în toate spaţiile publice închise, inclusiv baruri şi cafenele, la 10 ani de la adoptarea acestei politici s-au observat scăderi remarcabile în mortalitatea atribuibilă fumatului şi în prevalenţa fumatului în populaţia generală. În plus, în procesul de dezvoltare a politicilor de promovare a sănătăţii, consultarea reală a reprezentanţilor societăţii civile este cu atât mai importantă cu cât impactul acestor politici asupra populaţiei este unul direct şi imediat. Considerarea argumentelor reprezentanţilor sectorului non-guvernamental, instituţiilor de cercetare în sănătate publică şi asociaţiilor profesionale medicale în procesul de dezvoltare a politicilor antifumat poate aduce numeroase beneficii la nivel instrumental (utilizarea directă a informaţiilor provenite de la aceste grupuri de persoane în elaborarea politicii), conceptual (cu caracter de educare a persoanelor cu putere de decizie) sau simbolic (creşterea legitimităţii şi susţinerea unor opinii deja formate). Deşi există cadrul legislativ care reglementează participarea şi informarea vizavi de procesul decizional, respectiv, Legea nr. 52/2003 privind transparenţa decizională şi legea nr. 544/2001, privind liberul acces la informaţii de interes public, de multe ori procesul de consultare are un caracter mai mult formal, abordând aspecte de interes secundar sau considerând doar la nivel declarativ argumentele prezentate, lăsând astfel participanţilor sentimentul de inutilitate şi lipsă de respect din partea guvernanţilor.
Este remarcabil, în acest context, efortul Coaliţiei România Respiră de a promova interzicerea fumatului în spaţii publice închise. Acţiunile Coaliţiei sunt un exemplu de implicare şi de activitate de sănătate publică. Pentru că sănătatea publică înseamnă orice efort de menţinere sau imbunătăţire a stării de sănătate, sau de prevenire a îmbolnăvirilor, la nivel de populaţie. Nu ne rămânem decât să sperăm că tot mai multe instituţii se vor ralia acestui efort, demonstrând că sănătatea publică în România poate depăşi stadiul istoric de epidemiologie a bolilor infecţioase. Ne obligă la asta realitatea de zi cu zi.
 
Articole in legatura
Nu exista articole in legatura.
Autori in legatura
Nu exista articole in legatura.
 
Galerii foto in legatura
Nu exista galerie asociata acestui articol.
Fisiere la download
Nu exista fisiere disponibile pentru download.
 

 
Viaţa Medicală