Ciudat de restrânsă mi se pare circulaţia REVISTEI ROMĂNE DE REUMATOLOGIE, aparţinând Societăţii ştiinţifice omonime şi încă nepreluată de concerne media cu sedii aflate peste hotare, în raport cu problematica de interes ubicuu, cea a patologiei reumatismale. Şi nici recenzarea publicaţiei în periodice de profil nu s-a bucurat de atenţie, o dovadă fiind şi faptul că, după multă vreme, am primit în redacţie ca recent nr. 4/2009 (vol. XVIII), când asaltului altor reviste nu prididim a-i face faţă. (...)
Editorialul ce deschide actualul număr este semnat de dl prof. dr. Horaţiu D. Boloşiu, redactorul şef, având ca subiect unul care, cred, preocupă deopotrivă pacienţi şi medici, anume dacă durerile reumatice şi „vremea“ (schimbările meteorologice) se află într-un anume raport „sau ne găsim într-o zonă mai degrabă folclorică“?, în pofida plângerilor pacienţilor, a sălilor de aşteptare aglomerate de bolnavi în zilele reci, umede, cu nori de ploaie şi vânt, cu presiunea atmosferică în scădere: „Studiile efectuate de către medici sau fizicieni nu au putut clarifica aspectele meteodependenţei în bolile reumatice.“ Dacă nu sunt alegaţii anecdotice, povestiri la gura sobei sau în cel mai bun caz simptome psihosomatice ale unor persoane hipersensibile, atunci artrozicii, bolnavii cu poliartrită reumatoidă şi fibromialgie par a fi mai aproape de a susţine influenţa condiţiilor meteo asupra durerii reumatice. Autorul editorialului explică: „Este aceasta o realitate sau ne găsim într-o zonă mai degrabă «folclorică»? Se pare că medicina nu a găsit încă răspunsul la această întrebare, în ciuda numeroaselor studii efectuate“. „Cele mai frecvente variabile (atmo) «sferice» puse în legătură cu bolile reumatice sunt temperatura, umiditatea şi presiunea barică, asociate cu aeroionizarea pozitivă din fronturile ocazionate de furtuni. Oasele, tendoanele, muşchii şi articulaţiile au densităţi diferite, iar ţesutul lor conjunctiv este compus dintr-o substanţă fundamentală eminamente hidrofilă. Acestea îşi modifică volumul în condiţiile variaţiilor de presiune şi de umiditate. Expansiunea lor inegală ar putea genera durere, în cazul afectării inflamatoare preexistente“. Dovedite ştiinţific sau nu, medicul trebuie să ţină seama de acuzele bolnavului şi, dacă are posibilitatea, să intervină terapeutic.
Dnele prof. dr. Simona Rednic şi dr. Laura Damian semnează în continuare articolul
Vascular involvement in autoimmune rheumatic diseases, ce subliniază insistenÅ£a cu care literatura atrage atenÅ£ia asupra afectării cardiace în bolile cu mecanism autoimun: „Baza acestei realităţi clinice este constatarea cÄ
ƒ ateroscleroza, o boală până nu demult considerată ca degenerativă, este de fapt iniÅ£iată ÅŸi perpetuată printr-un proces inflamator mediat prin mecanisme autoimune. Ateroscleroza accelerată este un fenomen patogenic semnalat în lupusul eritematos sistemic, poliartrita reumatoidă, sclerodermia sistemică ÅŸi sindroamele vasculitice. Acest articol prezintă principalele aspecte legate de acest fenomen“. Osteoporoza inflamatoare este o formă de osteopatie rarefiantă indusă ÅŸi întreÅ£inută de mecanisme recent descoperite în care intervine complexul RANKL/RANK/osteoprotegerină. Acest tip de osteoporoză secundară, de interes reumatologic, este întâlnit îndeosebi în poliartrita reumatoidă ÅŸi spondilita anchilozantă. „Articolul – rezumă autoarea, dr. Laura Muntean – face o trecere în revistă a principalelor aspecte ale acestei probleme într-o boală în care pierderea generală de os este asociată paradoxal cu osteoformare regională“
(Inflammatory osteoporosis – the influence of ankylosing spondylitis on bone mass). Mi se pare o inconsecvenţă publicistică faptul că la următoarele articole, şi acestea în limba engleză, rezumatele în română lipsesc, cu atât mai mult cu cât autorii sunt de la Clinica Mayo – despre
lupusul eritematos în artrita reumatoidă şi efectul asupra mortalităţii – ori de la clinici elveţiene (Zürich) –
diagnosticul timpuriu al implicării articulaţiei temporomandibulare în artritele idiopatice juvenile, studiu-pilot având ca obiectiv compararea examinării clinice cu rezultatele furnizate de rezonanţa magnetică.
Autoare de la Spitalul „Sf. Maria“ din Bucureşti (dr. Denise Cristina Cosmescu, dr. Andra Bălănescu, dr. Violeta Bojincă, dr. Denisa Predeţeanu) se ocupă de Factorii de risc din poliartrita reumatoidă, concluzionând că „pacienţii cu PR sunt expuşi unui risc crescut de osteoporoză, datorită unor factori de risc suplimentari. Din acest motiv, terapia antiosteoporotică, încă insuficient utilizată, şi măsurile profilactice legate de unii factori de risc sunt extrem de importante în tratamentul pacienţilor cu PR, prevenind complicaţii cu consecinţe negative importante asupra calităţii vieţii pacientului“.
Laura Groseanu şi colab. de la Centrul de Cercetare în Patologia şi Tratamentul Bolilor Reumatice şi de la Clinica de Medicină internă şi Reumatologie a Spitalului „Sf. Maria“ evaluează afectarea cutanată în scleroza sistemică şi corelaţiile acesteia cu afectarea viscerală, folosind „scorul Rodan“ modificat.
La rubrica Lucrări originale poate fi citit un studiu despre medicamentul diclofenac de 150 mg în capsule cu eliberare prelungită în tratamentul sindroamelor algice comune, concluzionându-se asupra beneficiilor acestei medicaţii în controlul durerii şi inflamaţiei. Primul autor al colectivului de studiu este dna prof. dr. Paulina Ciurea, de la Clinica de Reumatologie a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova.
Revista publică inserturi cu privire la Orientarea tratamentului în fibromialgie, Imunopatogeneza spondiloartritelor ş.a.
RSS
ISSN 1583-8862
