Conceptul de oxigenoterapie de lungă durată a pătruns încet în ultimii 14 ani în mintea medicilor români ca o „medicaţie“ utilă în terapia unei multitudini de afecţiuni respiratorii cronice. Dacă indicaţiile sunt şi au rămas precise, primul loc ocupându-l de departe bronhopneumopatia cronică obstructivă, în privinţa modului în care se prescrie, se utilizează sau se monitorizează acest mod de administrare, mai sunt încă o multitudine de deficienţe. (...)
Mai multe detalii în zairul nostru, Viaţa medicală.