resep masakan indonesia

recept pojok game jual obral berita bola delicious recipe resep masakan indonesia resep masakan indonesia Adi Sucipto News and Entertainment

MedicHub

| | Tipareste pagina Trimite prin email Trimite prin Yahoo Messenger

Optzeci de victorii

Autor: Dr. Mihail MIHAILIDE | 7 Noiembrie 2012
Optzeci de victorii
   Cu numărul 3/2012, Memoria sărbătoreşte 80 de apariţii şi cel de-al XXII-lea an de când, ca o corabie care pluteşte dar nu se scufundă, revista gândirii arestate, cum se subintitulează, şi-a făcut apariţia în peisajul publicisticii româneşti postdecembriste, din iniţiativa medicului şi scriitorului Banu Rădulescu. Preluând emblema Oraşului-lumină: Fluctuat nec mergitur, actualul colectiv de redacţie sugerează prin aceasta atât nenumăratele dificultăţi cărora publicaţia a trebuit să le facă mereu faţă („când unii s-ar fi bucurat să eşuăm“), cât şi dorinţa aprigă de a continua. De a „călători“ mai departe, pentru că destule aspecte sumbre ale trecutului comunist mai sunt încă de relevat, întru neuitare, spre ştiinţa celor tineri sau mai puţini tineri, în completarea istoriei românilor şi a ţării lor, care, pentru îndelungi perioade, a fost şi este lacunară. Iar acest onorant legământ, chiar în absenţa căpitanilor plăpândei lor ambarcaţiuni, dispăruţii: B. Rădulescu, fondatorul, şi Ion Drescan, secundul de cursă lungă, şi l-au asumat: dna Micaela Ghiţescu, redactor şef (fiică de chirurg, scriitoare şi celebră traducătoare, semnatara, de curând, a volumului „Între uitare şi memorie“, apărut la „Humanitas“, în care relatează inclusiv propria-i experienţă carcerală), dl Gheorghe Derevencu, redactor coordonator, şi dna Claudia-Florentina Dobre, secretarul general de redacţie.
   În primele pagini ale revistei, mi-a atras atenţia reproducerea Cuvântului dlui prof. dr. Nicolae M. Constantinescu, rostit cu prilejul lansării precedentului număr dublu al „Memoriei“, eveniment găzduit în mai 2012 la sediul Uniunii Scriitorilor. Relevând bogatul cuprins al revistei – crimele asupra populaţiei române din Basarabia şi Bucovina, „crimele asupra românilor ca naţie şi ca indivizi luaţi separat, încercările disperate şi disproporţionate ale partizanilor de a se opune molohului comunist adus de tancurile sovietice“, dar şi izgonirea operei brâncuşiene în anii dejişti – cunoscutul chirurg, anatomist şi memorialist, aminteşte în expunerea sa, pe bază de documente, aspecte, probabil, neplăcute auzului celor de azi (în legătură cu demisia morală a unor intelectuali din epocă). O serie de intelectuali de vază au cauţionat, prin numele lor, guvernul prosovietic al lui Petru Groza, iar, în speţă, cazul operei lui Brâncuşi, o subordonare a criteriilor estetice politicului stalinist, în „principiile“ căruia se făceau a crede – compromis asemănător celui stigmatizat de Julien Benda în a sa „La Trahison des clercs“ (1929). Vorbitorul citează din procesul-verbal al şedinţei Academiei R.P.R. din 7 martie 1951, iscălit de Mihail Sadoveanu, preşedintele reuniunii, menite să înfiereze opera lui Constantin Brâncuşi, poziţia avută de unii „tovarăşi academicieni“: „Tov. prof. dr. I. Jalea pe baza cărţii lui Sobolev «Teoria leninistă a reflectării în artă» ridică problema formalismului în artă şi îi citează pe Paciurea şi pe Brâncuşi, ca exemple de formalism în sculptura românească. Tov. acad. George Călinescu constată că Brâncuşi nu poate fi considerat un creator în sculptură, fiindcă nu se exprimă prin mijloace esenţiale şi caracteristice ale acestei
Publicitate
arte. Clarifică noţiunea de realism în sensul vederilor criticilor de artă sovietici, ca fiind o transpunere pe un plan superior a realităţii şi nu o reprezentare fotografică a ei. În încheiere declară că o discuţie asupra operei lui Brâncuşi este inutilă. Tov. acad. Oprescu arată că lipsa de sinceritate a lui Brâncuşi l-a făcut ca deşi are talent să cadă sub influenţa unor sculptori la modă la Paris, care cultivau cubismul, chiar atunci când foloseşte elemente din arta populară românească, speculând prin mijloace bizare gusturile morbide ale societăţii burgheze. Tov. prof. Graur este împotriva acceptării în Muzeul de Artă al RPR a operelor sculptorului Brâncuşi, în jurul căruia se grupează antidemocraţii în artă“.
   Revenind, numărul „la zi“ semnalează centenarul celebrului Liceu militar „Nicolae Filipescu“ de la Mănăstirea Dealu şi necesitatea de a se respecta istoria, astfel încât bogatele şi nobilele tradiţii ale acestei prestigioase instituţii de învăţământ să fie respectate şi „nu preluate“, cum se stipulează într-un ordin al ministrului apărării naţionale, de către Liceul „Dimitrie Cantemir“ din Breaza, argumentele invocate fiind cât se poate de perti­nente. Se publică în traducere (Micaela Ghiţescu) un text al profesorului Pierre Hassner, din volumul „Politics of Past: The Use and Abuse of History“, în care se demontează unele mituri naţionale, se exemplifică manipularea controverselor istorice de către o facţiune politică împotriva altora, se arată punctele de convergenţă între regimul comunist şi cel nazist, se dezbate soarta cercetării istorice în timpul diferitelor regimuri politice. „România rămâne una dintre experienţele ce m-au format în viaţă“ este afirmaţia lui Ivor Porter (1913–2012), dar şi titlul unui interviu acordat de acest diplomat, care a lucrat, între alte misiuni avute, la Bucureşti, din 1939 şi până în 1941, apoi, în 1943, când a fost paraşutat în sudul României, pentru a-l contacta pe Iuliu Maniu, în încercarea unei rezistenţe anti­fasciste. A cunoscut numeroase personalităţi politice, l-a întâlnit pe M.S. Regele Mihai şi a părăsit ţara în 1947, fiind astfel martor la instaurarea regimului prosovietic şi la eliminarea prin arestare a elitei politice de până atunci. Autoarea interviului, Marilena Lică-Maşala, semnează, de asemenea, un text, la rubrica In memoriam Ivor Porter, alături de E.S. Ion Jinga, ambasadorul României în Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord.
   Extrem de utile cunoaşterii, în general, istoriei literare în particular, sunt paginile închinate literaturii carcerale, „experimentului criminal Piteşti“, o cercetare efectuată şi publicată de dna Marieta Gaurean. Scriitorii mărturisitori: Dumitru Gh. Bordeianu, Viorel Gheorghiţă, Eugen Măgirescu, Justin Paven, Octavian Voinea, Ioan Muntean, Aristide Ionescu (autorul însemnărilor „Dacă vine ora «H», pe cine putem conta? – file de jurnal“). Relatările rezumate în acest articol sunt cutremurătoare.
   Demolările din Capitală – trista lor istorie – sunt aici doar efleurate (un capitol), până la apropiata apariţie integrală a volumului „Ceauşescu – iluzie şi blestem“, sub semnătura autorilor Alexandru Mihalcea şi Marian Moise. Amintirile unor deţinuţi politici sunt oferite sub titlul „Viaţa de zi cu zi a închisorii“ (îndeosebi situaţia special umilitoare a femeilor încarcerate) de Claudia-Florentina Dobre. Dan Ottinger Dumitrescu rememorează viaţa unui luptător în rezistenţa anticomunistă, participant la ceea ce s-a numit „Acţiunea Berna“ (1955): Ioan Chirilă, de curând decedat.
   În actualul număr al revistei Memoria se continuă publicarea unor capitole din Raportul final „Analiza dictaturii comuniste în România“. Scopul demersului: „ca uitarea să nu se aştearnă peste ororile pe care regimul comunist, ilegitim şi criminal, le-a pricinuit poporului român de-a lungul anilor de teroare comunistă“. Iată numai unul dintre motivele pentru care Viaţa medicală nu va înceta să anunţe, de fiecare dată, apariţia unui nou număr al publicaţiei editate de Fundaţia Culturală Memoria, sub egida Uniunii Scriitorilor din România.
 
Articole in legatura
Nu exista articole in legatura.
Autori in legatura
Nu exista articole in legatura.
 
Galerii foto in legatura
Nu exista galerie asociata acestui articol.
Fisiere la download
Nu exista fisiere disponibile pentru download.
 

 
Viaţa Medicală