resep masakan indonesia

recept pojok game jual obral berita bola delicious recipe resep masakan indonesia resep masakan indonesia Adi Sucipto News and Entertainment

MedicHub

| | Tipareste pagina Trimite prin email Trimite prin Yahoo Messenger

O mână de ajutor la început de drum

Autor: Prof. dr. Mircea Ioan POPA | 18 August 2017
     La începutul oricărui lucru nou, fie acesta implicarea într-un proiect, participarea la un congres, scrierea unui articol sau chiar și începerea activității într-un nou loc de muncă pot apărea diverse idei, gânduri, planuri, dar și temeri privind modul în care se vor desfășura lucrurile. Aceste gânduri sau chiar frământări apar mai ales în cazul colegilor cărora le pasă. Nu ar trebui să aibă teamă, ci nădejde. Iar după cum spuneau bunicii mei, oameni adânc încercați: „Pe drumul ales să mergem tot înainte, cu inima deschisă”. Rezidențiatul poate fi considerat și el un nou început, o activitate care pentru colegii noștri mai mici poate fi foarte diferită de ceea ce au experimentat în facultate, când principala lor responsabilitate era să învețe. În acele condiții unii reușeau să se sustragă unor îndatoriri importante precum discutatul cu pacientul, urmărirea și analizarea evoluției acestuia.
     Acum, după începerea rezidențiatului, colegii mai tineri văd ce înseamnă să fii cu adevărat responsabil pentru un pacient și, în același timp, realizează și cât de mult contează toate noțiunile pe care le aveau de învățat în facultate. Nu trebuie să uităm că unii studenți sunt buni și au o atitudine corespunzătoare încă din facultate. Dar chiar și dacă încep facultatea cu gândul cel mai bun, tot rămâne foarte important să aibă atât colegi mai mari care să îi îndrume, cât și colegi de aceeași vârstă care să le ofere sprijinul la nevoie, așa cum mi-a povestit o fostă studentă.
     Curând după ce a terminat facultatea și a început rezidențiatul, a avut gândul pe care îl au foarte mulți atunci când realizează că sunt medici: se gândesc că sunt multe lucruri pe care ar trebui să le știe în „domeniul” lor, ce să mai vorbim de medicină în integralitatea acesteia. Tinerii responsabili, preocupați atât de binele pacienților, cât și de o cât mai bună dezvoltare personală încep să observe cât de întrepătrunse sunt diferitele specializări. Altfel, mi-a scris impresiile sale din rezidențiat, dar și despre unele amintiri din timpul facultății. De unii dintre colegii despre care mi-a povestit îmi mai aduceam aminte, chiar dacă au trecut destul de mulți ani din perioada în care erau în anul doi. A fost o grupă bună, erau copii cuminți, hotărâți să devină medici buni, serioși și cu un comportament colegial. Pentru a comunica mai ușor în timpul facultății, în cadrul grupei, au avut un grup „whatsapp” și astfel se puteau anunța mai repede privitor la „cele aflate la cursuri sau în ce saloane sunt, sau ce pacient au văzut în nu știu care salon și tot așa”.
     Tânăra rezidentă mi-a mai istorisit că au avut asistenți buni în timpul facultății. Chiar și cei care la început aveau un comportament mai puțin colegial și încercau „să fugă” de responsabilitatea de a îndruma studenții, când vedeau că ei „nu se lasă”, ci insistă să învețe și sunt interesați, se purtau cu totul altfel – „poate aceștia din urmă au fost și ei cândva asistenți dedicați și pasionați, dar nu au rezistat dezinteresului arătat de mai multe generații de studenți”. Dintre toți asistenții buni, această grupă a avut și unul preferat, care pentru a menține legătura le-a cerut copiilor să facă un grup „whatsapp” în care să îl includă și pe dumnealui. În cadrul grupei și-au ales specializări oarecum diferite, iar aceasta a reprezentat pentru ei un punct de sprijin, bucurându-se că au colegi cu care să colaboreze, la nevoie. Pentru că au păstrat legătura, ei știu că dacă au întrebări din alt domeniu sau dacă au nevoie de cineva din altă specialitate, „există colega/colegul pe care-l pot suna oricând”.
     Cu toate că nu a făcut o pasiune pentru acest mod de utilizare a sistemelor electronice actuale, mai tinerei colege i se pare util acest grup. Ea consideră că există ceva bun în toate aceste aplicații de socializare/comunicare ca
Publicitate
re s-au dezvoltat în ultimul timp, cu toate că nu trebuie să uităm că există și destule aspecte negative – depinde de fiecare cum alege să utilizeze noutățile în acest domeniu. De fiecare dată când are o nelămurire și pune o întrebare pe acel grup, i se răspunde cu toată bunăvoința.
     Spre exemplu, cineva a întrebat-o pe fosta mea studentă despre administrarea antibioticelor înainte de amniocenteză. Ca o primă reacție, a dat un răspuns pe scurt cu tot ce știa, dar a anunțat că va întreba o colegă din domeniul obstetrică-ginecologie și va reveni după ce va cunoaște mai multe amănunte. Și așa s-a și întâmplat. Colega sa a fost la rândul ei foarte binevoitoare să-i explice, deși era după o gardă. Altă dată, a întrebat pe grup despre puncția pentru recoltarea lichidului cefalorahidian și toți au intervenit în discuție cu întrebări, completări, comentarii și cu tot ce știau. Unul dintre membri l-a întrebat pe profesorul de neurologie și apoi a transmis tuturor întreaga explicație primită.
     În încheierea mesajului pe care l-am primit, fosta mea studentă a relatat sentimentul pe care îl are cu privire la formarea acestui grup: „Știu că aș putea să întreb individual, dar punând întrebarea pe grup învățăm toți și mi se pare că așa și menținem legătura și știm că dacă avem nevoie, este cineva acolo, care ne poate ajuta”.
     Trebuie să avem grijă de colegii noștri mai mici atât educațional, cât și din punctul de vedere al sănătății lor. Am mai amintit și anterior despre unele probleme de sănătate pe care le pot avea medicii sau studenții la medicină. Din păcate, de multe ori medicii sunt cei care ajung cel mai greu pentru anumite consulturi, alegând să amâne până „nu se mai poate”.
     Așa a fost și cazul unei rezidente pe care o cunoșteam. Mi-a spus că are unele probleme stomatologice și cu toate acestea tot amâna, până când am intervenit și i-am solicitat „să își facă timp”, iar în ziua următoare să se prezinte la cabinet împreună cu soția mea, care avea programare la stomatologul nostru. Deși copiii sunt adeseori neascultători, am fost ascultat. Tratamentul necesar pentru rezidenta respectivă avea să fie de lungă durată și nu dintre cele mai ușoare. Ceea ce i-a plăcut de la început la medicul stomatolog respectiv a fost că a consimțit să îi ofere un consult deși nu avea programare. Iar la următoarele consultații a impresionat-o prin răbdarea și calmul cu care îi explica ce urmează să facă și cum de fiecare dată îi răspundea la orice tip de întrebare. Astfel, mersul la stomatolog a devenit o vizită fără stres, mereu merge și pleacă râzând. Au discutat și despre curiozități în domeniu, despre folosirea unui anume tip de seringă sau mănuși. Mai mult, medicul a venit și în afara programului, uneori chiar și în weekend.
     Revenind la colegialitate, tânăra rezidentă a fost impresionată cel mai mult atunci când a fost necesar un consult din partea unui medic ortodont. La acesta au participat ambii specialiști, care au analizat ipotezele, au pus întrebări, au argumentat, au cerut părerea pacientului-medic, coleg. A putut să observe astfel o echipă care lucrează pentru binele pacientului, fără orgolii și impuneri personale. I-a mai plăcut foarte mult la medicul stomatolog faptul că atunci când a fost necesar un alt tip de intervenție, a chemat un alt coleg supraspecializat în domeniu, cu toate că și dânsul ar fi putut executa foarte bine respectiva procedură. A cerut și a acceptat ajutor și astfel tânăra rezidentă nu doar că a început să aibă și mai multă încredere, dar a văzut cu ochii ei ce înseamnă colegialitatea. În ultima vreme, mulți uită că: „Educația nu e cât de mult ai memorat sau cât știi. E capacitatea de a face diferența între ce știi și ce nu știi” (Anatole France).
     Echipa medicului stomatolog este completată de domnișoara asistentă, care prin felul deschis de a fi reușește nu doar să inspire încredere, „dar și cel mai fricos pacient se liniștește datorită modului dumneaei plăcut și blând de a se purta de fiecare dată. Cei doi fac o echipă foarte bună, întrucât mereu asistenta este energică, zâmbitoare și știe cum să reacționeze în fiecare moment”. Rezidenta noastră a putut vedea că medicul stomatolog nu este doar un profesionist în domeniu, ci și un om bun, cu drag față de țară și respect față de pacienți. Mi-a oferit și un citat de pe site-ul cabinetului stomatologic: „De atunci am profesat în București până în momentul de față și, sincer, nu mă văd făcând acest lucru altundeva decât aici”. Astfel de exemple îți dau speranță. Colegialitatea ne este la îndemână. Să o punem în aplicare, zi de zi.
 
Articole in legatura
Nu exista articole in legatura.
Autori in legatura
Nu exista articole in legatura.
 
Galerii foto in legatura
Nu exista galerie asociata acestui articol.
Fisiere la download
Nu exista fisiere disponibile pentru download.
 

 
Viaţa Medicală