Volumul p
rezintă unele date de medicină ancestrală din spaţiul etnogeografic al Moldovei, unde folosirea plantelor de leac constituia singura activitate medicală. Din medicina medievală sunt evocate unele personaje medicale ale timpului cum ar fi moaşa, infirmierul, vraciul, nelipsit de pe lângă fiecare domnitor. În trecutul medicinii româneşti, moaşa (care se ştie de când lumea) s-a desprins ca un personaj monahal, care, de obicei, era o călugăriţă specializată în îngrijirea medicală a bolnavilor. Instruită în anumite formaţiuni pe lângă mânăstiri, moaşa a furnizat primele date privind patologia acelor timpuri. Moaşa asista şi dirija naşterile, avea un rol important în îngrijirea copilului, iar mai târziu şi în Medicina de familie. Moaşa, în spaţiul românesc, a deţinut în decursul secolelor, rolul principal în evoluţia natalităţii şi continuitatea populaţiei autohtone. (...)