resep masakan indonesia

recept pojok game jual obral berita bola delicious recipe resep masakan indonesia resep masakan indonesia Adi Sucipto News and Entertainment

MedicHub

| | Tipareste pagina Trimite prin email Trimite prin Yahoo Messenger

„Nu putem face treaba în locul statelor membre“

Autor: Dr. Aurel F. MARIN | 27 Noiembrie 2015
„Nu putem face treaba în locul statelor membre“
 
 
Interviu cu dr. Andrea Ammon, director interimar ECDC

 

     – Este rezistența la antibiotice cu adevărat o problemă în Europa?
     – Datele cele mai recente, precum și tendințele din ultimii cinci-zece ani arată că rezistența la antibiotice este în creștere. Sunt și povești de succes, care ne arată că lucrurile pot merge și altfel, dar acestea sunt singulare. În ansamblu însă, rezistența la antibiotice este în creștere.

 

     – Ce strategii dau rezultate în limitarea rezistenței la antibiotice?
     – Strategiile aplicate sunt, în ordine, de prevenire, apoi de detectare precoce și, odată ce apar epidemii cu germeni rezistenți, intervin strategiile de limitare a transmiterii. Pentru prevenție, sunt importante educația și formarea, elaborarea de ghiduri și protocoale pentru astfel de situații. În ce privește detectarea precoce, contează capacitatea laboratoarelor, supravegherea – unele țări au inclus infecțiile cu bacterii rezistente la antibiotice pe lista bolilor notificabile. În fine, pentru limitarea transmiterii este din nou importantă pregătirea personalului, dar aici intervin și măsurile de control al infecției, screeningul pacienților la internarea în spital, izolarea lor atunci când este cazul.

 

Rezistență în creștere

 

     – Care este rolul ECDC în acest context?
     – Noi realizăm în fiecare an o imagine de ansamblu a situației din Europa. În plus, desigur, sprijinim eforturile depuse de fiecare din țările membre ale Uniunii Europene și oferim pachete informative, cu prilejul Zilei europene de informare despre antibiotice, care pot fi adaptate la specificul local. Să vă dau un exemplu punctual: pentru enterobacteriaceele producătoare de carbapenemaze, avem un proiect în cadrul căruia lucrăm îndeaproape cu statele membre pentru întărirea capacităților de diagnostic de laborator și de asigurare a calității.

 

     – Cât de bune sunt datele pe care le colectați?
     – Datele sunt raportate de laboratoare către punctele naționale de contact, cu care lucrăm și de la care primim raportările. Desigur, nu putem prelucra și raporta decât datele pe care le primim. Poate că sunt și date care nu ne parvin, dar plecăm de la premisa că datele care nu ajung la noi rămân la același nivel în timp, astfel că putem compara datele pe care le primim, de la un an la altul.

 

     – Sunt însă și țări care nu raportează unele date. Chiar din raportul ECDC de anul acesta lipsesc, la anumite statistici, unele țări. Cum rezolvați această problemă?
     – Discutăm cu statele membre, pentru a înțelege care sunt explicațiile și, dacă putem, le ajutăm să îmbunătățească raportarea și colectarea datelor.

 

Mici succese

 

     – Cum ați descrie situația actuală din Europa?
     – Vedem, în general, că rezistența bacteriană la antibiotice este încă în creștere, dar am înregistrat și unele succese, cum ar fi în cazul stafilococului auriu rezistent la meticilină, a cărui incidență a scăzut față de anul trecut, ceea ce este încurajator. Pentru alte bacterii însă, s-au înregistrat creșteri ale incidenței și ale rezistenței la antibiotice.

 

Publicitate
     – Ce bacterii ridică problemele cele mai importante, în Europa?
     – În special cele Gram-negative, precum Klebsiella sau E. coli, unde rezistența la antibiotice este în creștere, inclusiv la medicamentele de ultimă generație – carbapeneme. În astfel de situații, soluția este să apelezi fie la combinații de antibiotice, fie să revii la antibiotice mai vechi, precum colistina, însă și la acest antibiotic se înregistrează rezistențe bacteriene înalte în unele țări.

 

Problemele din spitale

 

     – Care sunt subiectele pe care vă veți concentra atenția în perioada următoare?
     – Tulpinile producătoare de carbapenemaze sunt o preocupare importantă pentru noi, deoarece e vorba de medicamente de ultimă generație. Acesta este și motivul pentru care am conceput un proiect special, prin care să ne asigurăm că țările conștientizează riscul și prin care încercăm să reducem fenomenul. Merită menționat aici că, în privința consumului de antibiotice la medicul de familie, s-a înregistrat în general o scădere, ceea ce este foarte bine, ne dorim o utilizare prudentă a antibioticelor. În spitale, în schimb, consumul este în continuare în creștere, deci ne vom concentra eforturile, în anii care vin, tocmai asupra acestui sector.

 

     – Prin comparație cu CDC-ul american, credeți că ECDC are prea puține puteri pentru a se lupta cu aceste probleme?
     – Mandatul nostru este clar, acela de evaluare a riscului. Țările sunt responsabile de efectuarea propriu-zisă a acțiunilor necesare. Le putem sprijini, în acest sens, dar nu putem face treaba în locul lor. De fapt, în aceeași poziție se găsește și CDC-ul american: autoritățile statale sunt responsabile de aplicarea măsurilor.

 

     – Însă pot interveni, cu mandat federal, în anumite cazuri.
     – Și noi putem ajuta atunci când țările membre ne cer ajutorul. Dar trebuie să ni-l ceară, nu putem merge peste ele.

 

Prevenire vs. control

 

     – Situația din Europa nu este aceeași, de la o țară la alta. Sunt diferențe pe axa nord-sud și pe axa vest-est. Ar trebui cumva ca eforturile să fie diferite sau toată lumea trebuie să facă același lucru și să spere la ce e mai bun?
     – Situația poate fi diferită, dar toată lumea trebuie să facă același lucru. Cu toate acestea, unele țări sunt la faza de prevenire, în vreme ce altele merg mai mult pe control. În această a doua situație, e clar că ai mai multe cazuri decât atunci când ai doar cazuri sporadice și poți să te concentrezi pe educație și pe pregătirea generală.

 

     – ECDC promovează crearea de planuri naționale împotriva infecțiilor nosocomiale? Sunt țări cu programe bine puse la punct, dar, în România de pildă, managerii de spitale pot fi penalizați dacă înregistrează infecții nosocomiale peste un anumit nivel, ceea ce duce la subraportare.
     – Noi oferim acces online la un director cu diverse resurse, pe care țările le pot accesa și de unde se pot inspira. Nu e nevoie să reinventeze roata de fiecare dată.

 

     – Problema este că situația asta se reflectă în statistici. Unele țări raportează valori apropiate de realitate, în vreme ce țări ca România raportează valori mult mai mici, prin subraportările de la nivelul spitalelor.
      – Ceea ce putem noi să facem este să vizităm țările în care suntem invitați. Atunci, putem să studiem cu atenție situația din țările respective și să oferim consultanță.
Cronologia evenimentelor-cheie în dezvoltarea rezistenței microbiene
 
 
Articole in legatura
Nu exista articole in legatura.
Autori in legatura
Nu exista articole in legatura.
 
Galerii foto in legatura
Nu exista galerie asociata acestui articol.
Fisiere la download
Nu exista fisiere disponibile pentru download.
 

 
Viaţa Medicală