Unii pacienţi spun că „nu mai pot“, alţii sunt mereu obosiţi, nu pot dormi noaptea, au dureri de spate, de
umăr, unii sunt depresivi, alţii fac infarct. Toţi vor însă să se vindece rapid de suferinţa lor, îi cer medicului intervenţii categorice, spectaculoase, dar mulţi dintre ei – şi destui dintre medici – nu-şi dau seama că vinovat de toate acestea este stresul la locul de muncă, provocat de solicitările crescânde, de un program prelungit de lucru sau complet dezordonat, de ignorarea acţiunii factorilor de mediu asupra sănătăţii. Autorii recomandă înscrierea factorilor profesionali stresanţi în cardul de sănătate al angajaţilor. Iar conduita medicilor generalişti va trebui să cuprindă obligatoriu şi demersuri ca acestea: să convingă bolnavul că e normal să reacţioneze anormal la situaţii anormale, să-i prescrie activităţi de relaxare (kinetoterapie, de exemplu), precum şi contacte sociale pozitive, iar dacă suferinţa pacientului său depăşeşte o lună, să ceară părerea altor specialişti şi, nu în ultimul rând, să intensifice relaţiile sale, ale generalistului, cu medicul de întreprindere. (...)