resep masakan indonesia

recept pojok game jual obral berita bola delicious recipe resep masakan indonesia resep masakan indonesia Adi Sucipto News and Entertainment

MedicHub

| | Tipareste pagina Trimite prin email Trimite prin Yahoo Messenger

Medicul de familie: liber profesionist sau supus al sistemului?

Autor: Dan Dumitru MIHALACHE | 21 Octombrie 2016
Medicul de familie: liber profesionist sau supus al sistemului?
   O dată la patru ani, medicina de familie îmbracă haine de gală – are loc Congresul Societății Naționale de Medicina Familiei (SNMF). Ediția din 2016, a opta, va avea loc la Iași săptămâna viitoare. Aici, împreună cu invitați din afara granițelor țării, medicii de familie români vor discuta despre modele de dezvoltare profesională, care sunt cele mai întâlnite patologii în practica medicului de familie și cum pot fi ele manageriate. Așteptați sunt aproximativ o mie de participanți, medici de familie și din alte specialități, sociologi, psihologi, economiști și decidenți din sistemul sanitar. În avanpremieră, dr. Rodica Tănăsescu, președinta SNMF, prezintă coordonatele acestei manifestări științifice, dar și câteva din problemele medicinii de familie din România.
 
    – Tot mai mulți profesioniști se plâng de faptul că argumentele în favoarea profesiei medicale și a sănătății oamenilor nu prea mai contează în rândul decidenților. În medicina familiei care este situația?
  Medicina de familie este o medicină de prim contact, o specialitate profund interdisciplinară. Medicul de familie acoperă nevoile medicale pentru aproape absolut orice patologie până la un anumit nivel de gravitate. Pentru situațiile în care competența specialistului este strict necesară încă de la început, ar trebui să structurăm, împreună cu comisiile sau societățile profesionale din celelalte specialități, riscurile pe care să punem acele „stegulețe roșii“ care să fie în atenția medicului de familie pentru a trimite cu necesitate pacienții către specialistul din domeniu. Pentru ceilalți pacienți însă, care au boli controlate terapeutic, este foarte important să aibă acces la îngrijire și tratament fără să fie puși pe drumuri. În toată Europa, medicul de familie poate să se ocupe de acești pacienți. De exemplu: diabetul zaharat tip II necomplicat, astmul bronșic controlat terapeutic, BPOC în stadii incipiente sunt patologii pentru care medicul de familie poate recomanda conform investigațiile necesare ghidurilor și tratamentul pentru fazele necomplicate.
   Faptul că nu ni se permite să le dăm acestor pacienți ceea ce le este necesar nu duce la o îmbunătățire a calității serviciilor medicale, ci la lipsa de tratament pentru un număr important de oameni, care nu-și permit sau nu au cum și când să meargă la specialist. Sunt din ce în ce mai puțini specialiști în toate zonele țării și în toate specialitățile, deși peste 40% din populație locuiește în rural. Imposibilitatea de a obține investigații elementare pentru acești pacienți și de a le prescrie medicația necesară ne pune în situația de a ne minimaliza profesia și de a nu ne respecta pacienții.

 

O profesie minimalizată

 

    – Sunt dese situațiile în care vă aflați în fața unui bolnav căruia ați putea să-i controlați boala și ridicați din umeri că nu aveți voie?
    Da. În osteoporoza incipientă postmenopauză, de exemplu, pot recomanda DEXA, ca orice specialist de medicina familiei din Europa și apoi tratamentul. Nu mă refer la osteoporoza severă postradioterapie sau cu fracturi osteoporotice în antecedente, când pacientele trebuie trimise la specialist, ci la cazurile uzuale, unde ar trebui să avem posibilitatea să stabilim un protocol ca să le tratăm fără să le punem pe drumuri. Din păcate, mulți pacienți ajung să-și trateze osteoporoza după ce au fracturi patologice, ceea ce este absolut anormal.Cât costă sistemul medical tratarea unui pacient vârstnic imobilizat la pat? Mult! Și lucrurile nu se schimbă de ani de zile.
   La fel în patologia legată de sănătatea mintală. Niciodată nu ne vom dori să tratăm noi bolile psihice majore, demențele, schizofrenia, paranoia, boala bipolară, pe care trebuie să le aibă sub supraveghere medicul psihiatru, dar există stări de anxietate, de exemplu, depresii minore frecvente care agravează patologia somatică. Unui pacient anxios, care are pusee de hipertensiune numai pentru că este anxios, colegii din orice altă specialitate îi pot recomanda medicația – nu pentru patologii severe, desigur –, dar noi nu putem, deși curricula de pregătire prevede acest lucru. Pacienții nu ajung la psihiatru, pentru că și acesta este supra­aglomerat în România, deci nu se tratează, își agravează patologia somatică și apar necazurile pe seama acestei patologii somatice. Toate acestea fac parte din realitatea de zi cu zi și de aceea spun că profesia este minimalizată și pacientul afectat.
   Există din păcate atât la nivelul instituți­ilor care decid, cât și, uneori, printre colegii din alte specialități, o mentalitate potrivit căreia medicul de familie trebuie să se ocupe mai mult de administrarea hârtiilor, ceea ce noi, categoric nu ne dorim. Asta, în condițiile în care majoritatea colegilor înțeleg foarte bine și își doresc să aibă o bună colaborare cu noi, să se concentreze pe cazurile unde prezența lor este strict necesară și să nu-și piardă timpul cu cazurile mai uzuale.
 
   – Dacă s-ar întâmpla așa, nu v-ar sufoca pe dvs., medicii de familie?
   – Ei oricum vin la noi. De aceea, prefer ca în loc de trimitere din trei în trei luni pentru o patologie nu prea complicată, să-i tratez eu. Este mai simplu și pentru mine și mă valorizează ca medic, îmi apropie pacientul care capătă încredere și în același timp îi degrevează pe colegii din alte specialități de cazurile mai ușoare pe care noi le putem rezolva foarte bine. În toată Europa s-a înțeles că nevoile medicale uzuale ale oamenilor se pot trata în cabinetul medicului de familie și uneori în ambulatoriul de specialitate. Pentru 80% din pacienți, nu este nevoie de spital. Spitalul trebuie să fie rezervat patologiilor complexe.

 

Gura de oxigen pentru rural

 

    – În spațiul public s-au înmulțit reproșurile la adresa ministerului sănătății și a ministrului însuși, că ia decizii influențate mai mult de rețelele de socializare. Se simte asta și în profesia dvs.?
   Mijloacele de comunicare sunt extrem de importante. La nivel instituțional însă, e nevoie de decizii asumate și urmărite, structurate și realizate.Or, acest lucru nu se face pe facebook, de exemplu. Din păcate, la ora actuală, argumentele societăților profesionale în favoarea anumitor situații profesionale, protocoale, modificări de legislație în favoarea sistemului, a pacienților și a medicilor nu sunt luate în seamă, deși sunt înregistrate la Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate. Un scandal pe facebook, iată, rezolvă schimbări de legislație chiar și într-o săptămână, două.
 
    Aveți exemple?
    – Centrele de permanență, de exemplu, sunt necesare în România, mai ales în zonele rurale, izolate, unde pacienții nu pot ajunge cu ușurință la o cameră de gardă, la un spital. Dar și ele funcționează tot cu medici și asistenți medicali. Când s-a făcut scandal pe face­book, în două săptămâni s-a rezolvat problema plății gărzilor din spitale, ceea ce este foarte corect. Nu înțeleg cum de gărzile din centrele de permanență au fost uitate. Am trimis hârtii la minister, în care am argumentat faptul că și medicii, și asistentele noastre fac gărzi, dar degeaba. Centrele de permanență există în toată Europa. Ele sunt o gură de oxigen, în special pentru locuitorii din zonele rurale. În orașele mari, considerăm că utilitatea reală a unui astfel de centru este aceea de a exista în curtea marilor spitale, unde să funcționeze ca un triaj: vine pacientul, îl vede medicul din centrul de permanență, iar dacă este vorba de o patologie ușoară este consultat, i se ameliorează starea, primește o rețetă simplă și pleacă acasă. Dacă e ceva grav, în trei minute ajunge în UPU. În acest fel, UPU nu se mai aglomerează și se poate ocupa de cazurile grave, se cheltuiesc mai puțini bani, iar cazurile grave au mai multe șanse de a fi bine îngrijite. Nici acest lucru
Publicitate
n-a fost luat în seamă. Un centru de permanență aflat între două spitale, la câte o stație de tramvai de fiecare, nu are nicio utilitate.
 
    – Ce înseamnă pentru medicul de familie activitatea la un centru de permanență?
   Înseamnă gardă. Se adună în grupuri de cinci, șapte, nouă medici și fac gărzi prin rotație, zilnic de la 7, 8 seara până dimineața, dar și în zilele libere și sărbătorile legale.
 
    – Cine decontează aceste servicii?
   Finanțarea vinede la bugetul MS dar, deși este separată, din păcate face parte tot din grila de buget a asistenței medicale primare. Este încă o mică păcăleală pe care ne-au administrat-o decidenții din România. Corect ar fi ca fila de la buget de la casa de asigurări de sănătate să fie una separată, pentru că așa cum este ea acum, provine din banii oamenilor și se referă în primul rând la asistența curativă obișnuită. Centrele de permanență ar trebui să aibă o finanțare în afara filei de buget de la casă, pentru că este un fel de medicină acordată tuturor cetățenilor, fie ei asigurați sau nu.

 

Promisiuni fără finalitate

 

   – De promisiunile pe care vi le-au făcut ministerul și casa, atunci când ați acceptat să semnați contractul individual, ce se mai aude?
  – Promisiunile decidenților sunt de obicei modalități de a încheia un conflict fără ca ele să fie urmate de rezultate reale.În toamnă, asociațiile afiliate SNMF au decis ca medicii de familie să nu semneze contractul individual în baza contractului-cadru propus de casă. Am încercat totuși să nu mai declanșăm o astfel de problemă și am cerut o întâlnire, facilitată de Colegiul Medicilor din România, cu ministrul sănătății și președintele Casei. Întâlnirea a avut loc și ni s-au promis mai multe lucruri, printre care: alocarea corectă a fondurilor, în așa fel încât medicii din toate specialitățile să poată beneficia de aceleași creșteri salariale care s-au acordat în sistemul medical, venituri în afara gărzii și a sporului de clinică, nu numai cei din spital. În afară de bani ni s-a promis și modificarea sancțiunilor din contract în așa fel încât prima etapă să fie întotdeauna avertismentul, mai ales că majoritatea sancțiunilor sunt legate de funcționarea defectuoasă a sistemelor informatice și, de asemenea, ca sistemul informatic să anunțe medicul în cazul unei erori. De exemplu, să anunțe medicul că nu a urcat o rețetă în sistem sau s-a încălcat un protocol terapeutic, astfel încât să evităm sancțiunile.
 
    – Așa cum o spuneți, pare că sistemul informatic mai degrabă vă vânează greșelile, decât să vă ajute să nu greșiți.
   Așa este, parcă încurajează greșeala, ca apoi să fim sancționați. Un exemplu de sancțiune este imputarea medicului pentru că s-a descoperit că pacientul X mai are, în afară de pensia lui de 300 de lei, cinci lei dobândă de la un depozit în bancă, sau un hectar de pământ. Normal ar fi ca atunci când accesez sistemul, să-mi apară toate aceste date. Este obligația Casei să facă acest lucru, în relația cu ANAF. Sau, un alt exemplu, pacientul figurează că a ieșit la ora 12,00 din spital, fără rețetă compensată – 80% din spitale nu prescriu rețete compensate la externare, deși pacienții au acest drept –, iar pacientul vine la medicul de familie în aceeași zi, la ora 14,00 sau 16,00, de unde obține rețeta. În sistemul informatic, pacientul figurează că în acea zi a fost în spital, motiv pentru care medicului de familie i se impută rețeta. Nu este normal.

 

Refuzul vaccinării

 

    Mulți dintre contemporanii noștri refuză vaccinarea. Unii din cauza mesajelor antivaccinale, alții pentru că nu găsesc vaccinuri. Ce se poate face în această situație?
    Acoperirea vaccinală este extrem de importantă pentru sănătatea unei nații, dar aceasta a început să scadă îngrijorător. Și nu numai în România. Două aspecte sunt de menționat aici. Există un număr important de părinți care refuză vaccinarea din inconștiență, pentru că în România li se permite unor oameni lipsiți de pregătire medicală să facă o campanie agresivă împotriva vaccinurilor. Cum își permit unii să încurajeze părinții să-și lase copiii riscului de-a face niște boli care pot aduce moarte sau invaliditate? Cum permite statul român asta? Sunt întrebări la care statul ar trebui să răspundă într-un fel. Apoi, nu există campanii educaționale ale MS care să le explice oamenilor că acel consimțământ informat pe care trebuie să-l semneze la vaccinare nu înseamnă că-și asumă riscul. Din punctul meu de vedere, părintele care refuză vaccinarea ar trebui să semneze un asemenea refuz, dar și că își asumă riscul îmbolnăvirii propriului copil.
 
    – Și cu ce ar ajuta această asumare?
   Simplul motiv că părintele trebuie să semneze asta l-ar face să se gândească de două ori înainte să refuze. Dacă ar realiza că pune în joc sănătatea și viața copilului, ar fi extrem de important.
 
    – Nu numai a copilului propriu. Practic, pune în pericol și sănătatea comunității.
   Așa este, dar nu cred că-i interesează asta. Trăim într-o lume extrem de mobilă, marcată serios de fenomenul migrației, Ucraina se confruntă cu boli severe de tipul poliomielitei, aflăm de tot mai multe decese pentru cauze prevenibile prin vaccinare. Toate acestea au o rezolvare extrem de facilă – vaccinarea. Pe de-o parte vaccinarea copilul însuși, ca individ, ca să fie protejat, iar pe de altă parte, un număr suficient de copii vaccinați (peste 95%), astfel încât comunitatea să fie protejată, prin împiedicarea circulației virusului. Problema este că MS, prin legislația extrem de complexă și complicată, nu achiziționează la timp anumite vaccinuri de foarte mulți ani. În programul național de vaccinare a fost inclus și vaccinul antipneumococic, dar nu s-a achiziționat niciodată. S-a luat în discuție, la un moment dat, vaccinul pentru infecțiile cu rotavirus, în realitate însă nici nu s-a pus problema achiziționării lui. A existat problema rezolvării gratuite, prin program național, a vaccinărilor pentru HPV, dar nu s-a achiziționat nicio doză. Tare mi-aș dori să știu cine răspunde pentru acești copii nevaccinați din lipsa dozelor. Este foarte greu să recuperezi copiii nevaccinați, să ajungi cu vaccinurile la zi. Eu sper totuși într-o nouă lege a vaccinării; multe țări europene au înțeles riscul nevaccinării și au luat măsuri.

 

Regândirea modului de practică medicală

 

    – Săptămâna viitoare veți merge la Iași, pentru congresul național. De ce Iași?
   Am avut de ales între Sibiu și Iași și de data asta a fost Iași, fără să fie cu nimic mai prejos Sibiul. Ambele sunt niște orașe minu­nate și probabil că una din manifestările viitoare va fi la Sibiu. Ce a înclinat balanța în favoarea Iașiului? În primul rând, valorile culturale, aroma de cultură și istorie deosebite, dar și echipa numeroasă a medicilor de familie de acolo.
 
    – Pe ce direcții se axează tematica acestei ediții?
  Vor fi două teme majore anul acesta. Una se referă la modelele de practică în medicina familiei, unde vom compara sistemul românesc cu alte sisteme europene pentru anumite tipuri de îngrijire în diverse patologii. De exemplu, pentru diabetul zaharat va fi o comparație între modelul olandez, prezentat de colegi autorizați din societatea olandeză, cu cel de la noi. Vom discuta și despre centrele de permanență – cum sunt ele în Olanda, SUA sau în Marea Britanie și cum sunt în România. Sau, avantajele unui SRL (n. red. societate cu răspundere limitată) versus un Cabinet Medical Individual, dintre cabinete medicale grupate și cabinetul individual, dar și ce înseamnă un management mai bun al resurselor, și nu doar al celor economice, ci și de activitate medicală. O altă temă esențială, care va fi prezentă la toate evenimentele noastre mari, este cea a grupurilor de lucru. SNMF are structurate grupuri de lucru pe anumite patologii și problematici, fiecare grup constituindu-se de fapt într-o sumă de experți pe anumite probleme: grupul de vaccinologie, grupul de cardiologie, cel de excelență în ecografie, RespiRo, GastRo, pediatrie, diabet zaharat, nutriție și boli metabolice, grupul tinerilor medici de familie, modele de practică în medicina familiei, ginecologie și sănătatea reproducerii, sănătate mintală.

 

 
 
Articole in legatura
Nu exista articole in legatura.
Autori in legatura
Nu exista articole in legatura.
 
Galerii foto in legatura
Nu exista galerie asociata acestui articol.
Fisiere la download
Nu exista fisiere disponibile pentru download.
 

 
Viaţa Medicală