Viata Medicala - Saptamanal al personalului medico-sanitar

Situaţia nu caracterizează doar Franţa, ci tinde să devină un fenomen – din păcate prea puţin studiat – afectând în ultimii 12 ani ţările europene. Se remarcă totuşi că nu este vorba despre un „context de depresie şi de dificultăţi ale vieţii“, mai frecvent la adolescenţi şi la bătrâni, cu asocierea unor „situaţii de viaţă – singurătate, doliu, despărţire, şomaj…“, ci despre oameni ataşaţi locului de muncă şi familiei, sănătoşi şi echilibraţi, astfel încât gestul suicidar apare observatorului şi celor apropiaţi „o adevărată lovitură de trăsnet pe cer senin, pe care, aparent, nimic nu-l lăsa de prevăzut“. Explicaţia pare a fi aceea a unei „crize de recunoaştere între angajat şi întreprindere“, declanşată de „un eveniment resimţit ca o «dizgraţie» (deplasare, nerecunoaşterea muncii îndeplinite, refuzul unei promovări…)“, când salariatul „se află singur în faţa rezolvării acestei probleme“. • Cauze: noile metode de management aplicate progresiv, de câteva decenii, promovând o „cultură a întreprinderii“, la care să adere angajaţii sau, după cum sintetizează sociologul Vincent de Gaulejac: „Esenţialul puterii manageriale este de a obţine adeziunea, identificarea, mobilizarea psihică, transformarea energiei libidinale în forţă de muncă, făcând din ele un amestec, într-un freudo-marxism un pic hipermodern“. (...)

Articolul integral îl puteţi citi în ziarul nostru, Viaţa medicală.