resep masakan indonesia

recept pojok game jual obral berita bola delicious recipe resep masakan indonesia resep masakan indonesia Adi Sucipto News and Entertainment

MedicHub

| | Tipareste pagina Trimite prin email Trimite prin Yahoo Messenger

Leucopenia

Autor: Conf. dr. Manole COJOCARU | 18 Aprilie 2013
Leucopenia

Uneori asimptomatică, alteori determinând susceptibilitate crescută la infecţii, neutropenia trebuie recunoscută de specialişti şi tratată. Formele, cauzele şi consecinţele acesteia sunt analizate de conf. dr. Manole Cojocaru.

Leucopenia reprezintă reducerea numărului leucocitelor circulante sub 4.000/mm3. Neutropenia este mai frecventă decât disfuncţia neutrofilului, iar cauzele secundare ale neutropeniei sunt mult mai frecvente decât cele primare. Neutropenia este frecvent consecinţa chimioterapiei din bolile neoplazice. Neutropenia moderată este de obicei asimptomatică, în timp ce forma severă duce frecvent la creşterea susceptibilităţii la infecţii bacteriene şi fungice.

 

   Leucopenia este caracterizată de reducerea numărului de neutrofile din sânge, cu toate că scăderea numărului de limfocite, monocite, eozinofile sau bazofile poate, de asemenea, să contribuie la scăderea numărului total de celule. Neutropenia asociată cu monocitopenie şi limfocitopenie este o tulburare mai severă decât neutropenia simplă. La rasa neagră, numărul de neutrofile este mai scăzut (limita inferioară este de aproximativ 1.200/mm3), comparativ cu rasa albă (peste 1.500/mm3).
   După numărul de neutrofile şi riscul relativ de infecţie, neutropenia poate fi: • uşoară (1.000–1.500/mm3) • moderată (500–1.000/mm3) • severă (sub 500/mm3). Neutropenia acută severă, prin scăderea producerii de neutrofile, pune adesea în pericol viaţa pacienţilor imunocompromişi.
   Neutropenia acută durează câteva zile, apare când neutrofilele sunt folosite intens şi producerea este alterată. Neutropenia cronică durează luni sau ani şi este, de obicei, urmarea producerii reduse sau sechestrării splenice excesive a neutrofilelor.
   Medicamentele reprezintă una dintre cele mai frecvente cauze de neutropenie. Incidenţa neutropeniei induse de medicamente creşte cu vârsta, numai 10% din cazuri se constată la copii şi adulţii tineri. Neutropenia indusă de medicamente se face prin multiple mecanisme – reacţii imune, toxice, idiosincrazice sau de hipersensibilitate – ce trebuie diferenţiate de neutropenia severă indusă de doze mari de citostatice sau radioterapie ori de aceea cauzată de infecţii virale. Chimioterapia citotoxică induce neutropenie din cauza ratei crescute de proliferare a precursorilor neutrofilului şi turnover-ului rapid al neutrofilelor.
   Neutropenia mediată imun produsă de medicamente (acestea acţionează ca haptene, care stimulează formarea de anticorpi) durează, de obicei, o săptămână (de exemplu, după administrarea de penicilină). Alte medicamente (de exemplu, fenotiazinele) pot să determine neutropenie când sunt administrate în doze toxice. Reacţiile idiosincrazice sunt imprevizibile cu privire la doză sau durata de utilizare (ex. cloramfenicolul). Reacţiile de hipersensi­bilitate acută (cum sunt cele cauzate de fenitoină sau fenobarbital) pot să dureze câteva zile, dar hipersensibilitatea cronică poate să dureze luni sau ani. Reacţiile de hipersensibilitate sunt rare şi uneori pot să fie determinate de o serie de metaboliţi prin oxidare (hepatică) ai anticonvulsivantelor aromatice (fenitoină, fenobarbital). Frecvent, febra, rash-ul, limfadenopatia, hepatita, nefrita, pneumonita sau anemia aplastică pot să fie asociate cu neutropenia indusă prin hipers
Publicitate
ensibilitate. Uneori, neutropenia indusă de medicamente poate fi asimptomatică.
   Producerea diminuată de neutrofile este frecventă şi deseori precoce în anemia megaloblastică prin deficit de vitamina B12 şi acid folic, de obicei asociată cu anemia macrocitară şi uneori cu trombocitopenie.
   Producerea alterată de neutrofile poate apărea în leucemie, mielom, limfom sau diseminarea de metastaze (neoplasm de plămân, prostată etc.). Mielofibroza indusă de tumori poate să agraveze neutropenia. Mielofibroza se poate întâlni în infecţii granulomatoase, boala Gaucher, radioterapie. Rareori, neutropenia poate fi rezultatul insuficienţei măduvei osoase (ex. sindromul Shwachman-Diamond). Neutropenia este o trăsătură caracteristică a mielodisplaziei. Splenomegalia, indiferent de cauză, poate duce la neutropenie moderată, trombocitopenie şi anemie.
   Neutropenia tranzitorie se asociază frecvent cu infecţii virale (cum ar fi mononucleoza infecţioasă în stadiul precoce). Neutropenia care se asociază cu bolile virale ale copilăriei apare în primele una-două zile de boală şi persistă trei-opt zile. Corespunde perioadei de viremie acută şi este legată de redistribuţia neutrofilelor.
   Neutropenia cronică însoţeşte frecvent infecţia cu HIV. Neutropeniile autoimune se pot asocia cu prezenţa anticorpilor antineutrofilici circulanţi şi pot exista izolate sau în cadrul unor boli.
   Neutropenia ciclică este o tulburare congenitală a granulocito­poiezei. Neutropenia congenitală severă (sindromul Kostmann) se întâlneşte rar şi este caracterizată de oprirea maturării seriei mieloide la stadiul de promielocit; rezultatul este numărul absolut al neutrofilelor scăzut sub 200/mm3.
   Neutropenia idiopatică cronică reprezintă un grup de tulburări rare, neelucidate, care cuprind celulele stem ale seriei mieloide; numărul eritrocitelor şi trombocitelor este normal. Splenomegalia este absentă. Susceptibilitatea la infecţii este proporţională cu scăderea numărului absolut de neutrofile (sub 500/mm3). Pacienţii cu neutropenie ciclică sau neutropenie congenitală severă prezintă ulceraţii bucale, stomatită, faringită, adenopatii. Frecvent, pacienţii prezintă pneumonie, periodontită cronică.
   Pacienţii cu neutropenie secundară neoplaziilor sau chimioterapiei prezintă infecţii bacteriene severe din cauza imunodepresiei. Pacienţii cu infecţii piogene prezintă febră peste 38°C. Cele mai frecvente infecţii piogene la pacienţii cu neutropenie severă sunt celulita cutanată, abcesul hepatic, furunculoza, pneumonia, septicemia. Stomatita, gingivita, inflamaţia perirectală, colita, sinuzita şi otita medie sunt, de asemenea, frecvente.
   Diagnosticul de neutropenie este de obicei suspectat la un pacient cu infecţii frecvente, severe. Confirmarea se face prin determinarea numărului de leucocite. Trebuie apoi cercetată cauza şi evaluat riscul de infecţie. Neutropenia absolută izolată prezintă un număr limitat de cauze.
   Durata şi severitatea neutropeniei influenţează investigaţiile de laborator. Evaluarea infecţiei suspecte în neutropenia acută este dificilă din cauza semnelor tipice ale inflamaţiei, care pot fi marcate, diminuate sau absente. Culturile bacteriene şi fungice trebuie să fie efectuate la pacienţii care prezintă febră. Urocultura este recomandată dacă pacientul prezintă semne de infecţie a tractului urinar. Coprocultura este indicată pentru patogenii enterici şi toxinele de Clostridium difficile.
   La pacienţii cu neutropenie cronică se indică numărătoarea leucocitelor cu formula sanguină de trei ori pe săptămână timp de şase săptămâni, pentru a evalua periodicitatea neutropeniei ciclice.
   Anticorpii antineutrofile sunt asociaţi cu neutropenia autoimună. Neutropenia tranzitorie dobândită se asociază cu neoplaziile, chimioterapia mielosupresivă, terapia imunosupresivă, diferită de neutropenia congenitală sau de formele cronice.
 
Articole in legatura
Nu exista articole in legatura.
Autori in legatura
Nu exista articole in legatura.
 
Galerii foto in legatura
Nu exista galerie asociata acestui articol.
Fisiere la download
Nu exista fisiere disponibile pentru download.
 

 
Viaţa Medicală