resep masakan indonesia

recept pojok game jual obral berita bola delicious recipe resep masakan indonesia resep masakan indonesia Adi Sucipto News and Entertainment

MedicHub

| | Tipareste pagina Trimite prin email Trimite prin Yahoo Messenger

Legea profitului în industria farmaceutică

Autor: Dr. Alexandru CUPACIU | 28 Aprilie 2017
     Întrebat de un jurnalist, în 1955, cine deține brevetul pentru vaccinul împotrivă poliomielitei, Jonas Salk, inventatorul acestuia, îi răspunde că „nu există brevet” și că „vaccinul este al tuturor oamenilor”. Dacă ar fi ales să-l patenteze, revista Forbes a calculat că Salk ar fi fost mai bogat cu șapte miliarde de dolari.
     Medicamentele de bază din mai toate clasele terapeutice au fost descoperite în perioada 1945–1980 (așa-numita „Golden Age”) și pe atunci prețurile erau rezonabile. De exemplu, în Franța, niciun medicament nu costa mai mult de zece euro și toate erau rambursate de stat. Odată cu listarea la bursă a marilor companii farmaceutice în anii ʼ80, prețurile au explodat, iar interesele industriei s-au deplasat înspre obținerea de profit maxim și rapid în pofida scăderii drastice a inovației.
     Majoritatea medicamentelor ieșite pe piață în ultimii 30 de ani nu prezintă un avantaj terapeutic foarte mare în comparație cu moleculele existente. Revista medicală franceză independentă Prescrire a analizat valoarea terapeutică a tuturor medicamentelor apărute în Franța începând cu 1981 și a observat că doar 10% beneficiază de un interes relativ, și numai 1,6% reprezintă un progres major (1).
     Chiar și în aceste condiții, industria farmaceutică a reușit să își multiplice în acest răstimp de patru ori cifra de afaceri și să ajungă prima industrie în termeni de profit raportat la cifra de afaceri – peste bănci, industria petrolului sau a producției de mașini. Jürgen Drews, fost director de cercetare la Roche, rezuma situația astfel, în 2003: „Astăzi, loialitatea companiilor farmaceutice nu este direcționată către pacienți sau medici, ci către acționari”.
     Interogați asupra creșterii exponențiale a prețurilor, responsabilii industriei obișnuiesc să răspundă că au crescut mult costurile de producție a medicamentului. Să luăm exemplul lui Sovaldi (sofosbuvir), medicament inovator împotriva hepatitei C, cu o rată de însănătoșire de peste 90% pentru anumite genotipuri virale și în care cei peste 80 de milioane de bolnavi din lumea întreagă își pun speranțe. Sovaldi este produs de compania Gilead (SUA) și a fost pus pe piață în 2013 la un preț de 50.000 de euro pentru o cură de trei luni. Medicamentul este protejat de un brevet internațional care conduce la 20 de ani de monopol. Istoria medicamentului începe în laboratoarele facultății din Cardiff, unde au avut loc primele cercetări, din bani publici. De altfel, o bună parte din medicamentele inovatoare au la bază cercetări din fonduri publice. Un raport al Congresului SUA din 2000 precizează că, din cele mai importante 21 de medicamente aprobate de FDA în perioada 1965–1992, 15 au fost dezvoltate cu ajutorul cunoștințelor și tehnicilor apărute din fonduri naționale. Cercetările realizate la Cardiff au fost apoi preluate și dezvoltate de un start-up cu 80 de angajați din New Jersey, care a fost cumpărat de Gilead în 2011 pentru 11 miliarde de dolari. Astfel, prețul lui Sovaldi nu este justificat de costurile de cercetare, ci de obținerea unui profit in urma investiției. Din 2013, cifra de afaceri a lui Gilead a crescut de trei ori, iar profitul obținut în paradisuri fiscale pe spinarea sistemelor de securitate națională s-a multiplicat de șase ori (2). De altfel, un studiu realizat la Universitatea din Liverpool (3) a calculat costul de producție a medicamentului la 100 de euro, adică de 500 de ori mai puțin decât prețul de vânzare.
     La sfârșitul anului trecut, Médecins du Monde, asociație nonguvernamentală, a obținut retragerea parțială a brevetului pentru Sovaldi. Principalul argument al asociației pentru contestarea acestuia a fost că Gilead nu a investit niciodată pentru cercetare împotriva hepatitei C.
     Alături de creșterea prețurilor, alt mijloc rapid de creștere a profiturilor fără riscurile pe care le presupune cercetarea este scoaterea pe piață a unor medicamente fără vreun avantaj terapeutic, prezentate sub un nou ambalaj și deci mai scumpe. Am scris mai sus că, din pletora de medicamente care apar pe piață, foarte puține sunt inovatoare (4). De altfel, industria investește numai 1,3% din bugetul alocat cercetării pentru dezvoltarea de noi molecule, iar restul sunt variații chimi
Publicitate
ce fără interes, dar care pot obține un nou brevet și deci profit (5). Un exemplu: Prilosec (omeprazol), înlocuit după expirarea brevetului cu Nexium (esomeprazol). Marcia Angell, profesor la Harvard și fost redactor șef la New England Journal of Medicine, scrie că „industria farmaceutică a devenit un imens supermarket, care vinde numai medicamente-imitație”.
     Cum am ajuns aici? 60% din studiile clinice care cercetează calitatea noilor molecule sunt sponsorizate de companiile care dețin medicamentul și este de două ori și jumătate mai probabil ca aceste studii să avantajeze presupusul leac decât studii independente (6). Asta înseamnă că există vicii de metodologie care permit produselor să pară mai eficiente și mai sigure decât sunt în realitate (7).
     Compararea medicamentului cu placebo și nu cu un medicament deja existent, folosirea de ținte terapeutice false (nivelul de colesterol în locul mortalității cardiovasculare) sau studii de non-inferioritate sunt câteva exemple. Mai mult, reguli prietenoase permit companiilor să excludă din studiile lor persoanele care prezintă un risc important de efecte adverse și să selecționeze o populație adaptată unui rezultat pozitiv. Revista Prescrire adaugă faptul că 15,6% din moleculele recente prezintă efecte adverse superioare beneficiului, însă compania farmaceutică, proprietara rezultatelor acestor studii, poate alege să nu publice o serie de rezultate negative (8). O bună parte din editorii acestor studii au la rândul lor beneficii materiale directe de la companii, în pofida unor legislații naționale sau europene care limitează în parte conflictele de interes.
     Altă metodă de creștere a profitului este lărgirea indicațiilor unui medicament. În 2012, Johnson & Johnson a plătit o amendă penală de peste două miliarde de dolari pentru promovarea ilegală a trei medicamente – Risperdal (risperidonă), Invega (paliperidonă) și Natrecor (nesiritid) – pentru indicații asupra cărora nu existau autorizații de siguranță și eficiență din partea FDA (off-label).
     Pe principiul doctorului Knock al lui Jules Romains, că orice om care se simte bine e un bolnav care se ignoră, strategiile de marketing ale marilor companii farmaceutice vizează noi orizonturi de profit prin metamorfozarea oamenilor în consumatori de medicamente. Timiditatea a devenit un sindrom de anxietate socială și tensiunea premenstruală o maladie mentală numită tulburare disforică premenstruală. Împreună cu mai mulți prieteni am făcut câteva teste de depresie, manie și tulburare de deficit de atenție recomandate de Asociația americană de psihiatrie; niciunul dintre noi nu a scăpat sănătos!
     Toate acestea conduc anual la 200.000 de decese în Europa imputabile reacțiilor adverse ale medicamentelor, iar asta înseamnă a patra cauză de mortalitate (9). Nu e de mirare că încrederea oamenilor în industria farmaceutică e în scădere constantă și nu depășește 34% în Europa și Statele Unite. În plus, apele astea tulburi sunt un bun mediu de selecție de voci iraționale ale misticilor antivaccinare. În timpul ăsta, bolile tropicale care afectează în primul rând țările sărace și afecțiunile rare nu beneficiază de atenție din partea industriei, căci nu aduc un beneficiu material acționarilor.
     Tipul acesta de corupție camuflată în pseudoștiință și marketing coboară până la medicul de rând și utilizează strategii de psihologie comportamentală ignorate de acesta, care urmăresc să îi creeze comportamente condiționate (involuntare și inconștiente). De exemplu, reciprocitatea. Micile cadouri pe care le distribuie cu generozitate industria (pixuri, stetoscoape, eșantioane) au la bază o normă socială universală al cărei mecanism este sentimentul de disconfort de-a fi dator către o persoană care ți-a făcut un cadou. Singurul fel de-a răsplăti la rândul nostru micul cadou este să favorizăm în practica noastră interesele lor.
     Cele de mai sus nu sunt rezultatul unor accidente de parcurs al industriei, ci al unui program economic și social neoliberal în care câțiva mari deținători de capital exploatează legal și injust, pentru profitul lor, o mare parte din bogăția științifică creată prin munca de cercetare în echipă susținută adesea din fonduri publice. Acest sistem înseamnă distrugerea structurilor de solidaritate colectivă – comunități de medici, cercetători și jurnale medicale independente, sindicate, statul în accepțiunea lui de garant al drepturilor sociale câștigate de oameni – și înlocuirea lor cu o formă de darwinism social, de exploatare legală, flexibilă și meritocratică a celor mulți și în suferință.
     În fața acestor realități brutale ascunse vederii de calcule economice utilizate ca justificare pentru abuz și violență socială, trebuie să opunem spirit critic, științific, care se îndoiește de aparența lucrurilor și de­voalează sisteme de gândire și ierarhii contrafăcute, dăunătoare comunității umane.
 
Nota de subsol
Bibliografie
1. Prescrire Editorial Staff. Drugs in 2001: A number of ruses unveiled. Prescrire International. 2002;58(11):58-60
2. Rice W. Gilead Sciences: Price Gouger, Tax Dodge. Americans for Tax Fairness, 2016
3. Hill A et al. Minimum costs for producing hepatitis C direct-acting antivirals for use in large-scale treatment access programs in developing countries. Clin Infect Dis. 2014 Apr;58(7):928-36
4. Light DW et al. Institutional corruption of pharmaceuticals and the myth of safe and effective drugs. J Law Med Ethics. 2013 Fall;41(3):590-600
5. Light DW, Lexchin J. Foreign free riders and the high price of US medicines. BMJ. 2005 Oct 22;331(7522):958-60
6. Lundh A et al. Industry sponsorship and research outcome. Cochrane Database Syst Rev. 2012 Dec 12;12:MR000033
7. Zimmerman M et al. Are subjects in pharmacological treatment trials of depression representative of patients in routine clinical practice? Am J Psychiatry. 2002 Mar;159(3):469-73
8. Rennie D. When evidence isn’t: trials, drug companies and the FDA. J Law Policy. 2007;15(3):991-1012
9. Light DW. New prescription drugs: a major health risk with few offsetting advantages. Center for Ethics, Harvard University. 2014
Articole in legatura
Nu exista articole in legatura.
Autori in legatura
Nu exista articole in legatura.
 
Galerii foto in legatura
Nu exista galerie asociata acestui articol.
Fisiere la download
Nu exista fisiere disponibile pentru download.
 

 
Viaţa Medicală