resep masakan indonesia

recept pojok game jual obral berita bola delicious recipe resep masakan indonesia resep masakan indonesia Adi Sucipto News and Entertainment


| | Tipareste pagina Trimite prin email Trimite prin Yahoo Messenger

La profesorul lăudat

Autor: Dr. Nicolae-Iordache IORDACHE | 19 Mai 2017
     De ce ți-ai propune să te consulte domnul profesor X? Poate pentru că îți imaginezi că este tobă de carte. Dacă el îi formează pe ceilalți medici, e normal să crezi că este mai bine pregătit decât toți discipolii lui. Pentru că îți imaginezi că le-a văzut pe toate. În clinica în care lucrează, au fost atât de mulți pacienți încât este destul de probabil că cele mai complicate diagnostice și cele mai complexe tratamente au fost aplicate cu concursul, știința și aprobarea lui. Poate pentru că îți imaginezi că el are acces la mai multe resurse decât ceilalți medici. Dacă medicina la vârf se face acolo și de acolo se aprinde lumina în specialitatea Y, e lesne să îți imaginezi așa ceva.
     Și dacă totuși nu este așa? Lumea medicală, internetul și micul radio-șanț al pacienților e plin de date și întâmplări care contrazic realitățile de mai sus. Poate fi o realitate sau poate fi doar o percepție. În mod cert, de erorile unui profesor se vorbește mai mult decât de cele ale altui medic. Despre succesele lui poate că mai puțin, pentru că ele vin cumva pe un nivel de așteptări deja înalt. Atât de înalt încât pacienții se înarmează cu mai multă răbdare ca să aștepte consultația făcută adeseori în grabă, înghit uneori mai ușor aroganțele profesorului, își înclină capul mai ușor – pentru că, nu-i așa, pe profesor nu-l contrazice nimeni. Iar dacă eșecul nu se petrece sub ochii profesorului, nimeni nu se mai așază încă o dată la coadă doar ca să-i spună că știința lui a dat cumva greș de data asta. Și așa profesorii află rar sau deloc că se mai și înșală. Și ajung apoi să creadă că ei chiar nu greșesc niciodată. Și, mai apoi, să se comporte ca atare. Să dea consultații în grabă, să fie aroganți, să nu accepte să fie contraziși. Și o luăm iar de la capăt: spirala profesorului la medicină.
     Cele de mai sus sunt, poate, în măsură să pună competențele și atitudinea profesorilor din medicină într-o lumină nu tocmai favorabilă. Nu tocmai lipsit de motiv. Aș putea lua exemplul unei prietene care merge la un institut oncologic din provincie, la multe sute de kilometri, ca să fie consultată de șeful respectivei clinici. Era suspectă de cancer ovarian. Profesorul a făcut un examen clinic, nu a manifest
Publicitate
at niciun interes față de investigațiile imagistice recente, nu a recomandat nicio altă investigație, dar a decis că trebuie operat și că, odată deschis, va hotărî care este strategia de urmat. La numai câteva zile după această consultație fulger, un chirurg erudit la un spital mic, privat și, mai ales, curat, din alt oraș, a făcut investigațiile necesare (inclusiv analize considerate riscante de alți medici și chiar de către pacient), astfel încât să aibă o imagine cât mai clară a situației. Apoi a făcut o intervenție minim invazivă: nu era nimic malign. A fost nevoie de ceva timp, multă comunicare și un angajament responsabil pentru a rezolva un caz ușor disperat al unei doamne de 50 de ani.
     Dar dacă nu este mereu așa? Să iau cazul unui alt profesor, alături de care am construit o amiciție și o relație profesională frumoasă. Este o persoană respectată de studenți, rezidenți și marea majoritate a colegilor lui. Am mers la el cu o prietenă pentru o consultație. A consultat-o împreună cu un colaborator de-al lui foarte apropiat. I-a pus un diagnostic și i-a dat un tratament. Nu a funcționat! Am revenit, nu a funcționat nici acum. În cele din urmă, prietena mea a fost la un medic specialist din proximitate. Acesta i-a propus pacientei să facă o biopsie. Rezultatul a indicat o infecție fungică, explicabilă în contextul activității zilnice a prietenei mele (la o fermă de animale). A funcționat. Sunt sigur că, la cursuri, profesorul menționează respectiva biopsie ca metodă de diagnostic. De ce nu a folosit-o de data aceasta? Poate pentru că mai văzuse multe alte leziuni care semănau cu cele prezentate de pacientă, dar nu erau infecții fungice. Poate că a fost (prea) sigur pe el. Poate pentru că în acel moment era peste mână să solicite biopsia. Am să îl întreb, atunci când îi voi comunica deznodământul. Cred că el își va da cel mai bun răspuns. Iar eu sper că rămân același bun prieten care îi spune deopotrivă ce vrea să audă și ce nu vrea să audă, atâta timp cât are sens. Și de data asta are.
     Morala? Cred că oamenii, indiferent de funcție și de responsabilități, au priorități. Au unele lucruri pe care le îndrăgesc mai mult și altele pe care le îndrăgesc mai puțin. Excelează în unele privințe, dar se scaldă în mediocritate în altele. Reușesc mai puțin decât își doresc ei și greșesc mai mult decât ne-am dori noi. Cred că profesorii pot să fie atrași de multe lucruri: cercetare, cursuri cu studenții, pregătirea rezidenților, implicarea în organizații profesionale, anumite patologii mai mult decât altele. Toate bune și frumoase, câtă vreme își duc menirea cu pasiune și compasiune, cu echilibru, fără aroganțe și aere de atotștiutor și atotputernic. Și da, între multele griji pe care le pot avea, eu cu prietena mea putem pica într-un moment prost sau neinspirat, în momentul în care și-ar fi dorit să fie altundeva sau să facă altceva. Am fost consultați doar de 50% dintr-un profesor excepțional. Cealaltă jumătate ar fi dat diagnosticul și tratamentul de care aveam nevoie. Oricine greșește. Iertată fie-i eroarea cât timp se poartă cu smerenia unui om cu adevărat excepțional.
 
Articole in legatura
Nu exista articole in legatura.
Autori in legatura
Nu exista articole in legatura.
 
Galerii foto in legatura
Nu exista galerie asociata acestui articol.
Fisiere la download
Nu exista fisiere disponibile pentru download.
 

 
Viaţa Medicală