resep masakan indonesia

recept pojok game jual obral berita bola delicious recipe resep masakan indonesia resep masakan indonesia Adi Sucipto News and Entertainment

MedicHub

| | Tipareste pagina Trimite prin email Trimite prin Yahoo Messenger

Într-un fel o scoatem la capăt

Autor: Alexandra NISTOROIU | 9 Ianuarie 2015
Într-un fel o scoatem la capăt

Dr. Bădoi Păun este specialist psihiatru şi lucrează la secţia de profil a Spitalului Judeţean de Urgenţă din Slatina, judeţul Olt, de peste patru decenii. Trei sferturi din cazurile de urgenţă psihiatrică pe care le tratează sunt rezultatul alcoolismului. Cei mai mulţi dintre pacienţii săi nu ajung o singură dată la UPU, ci se întorc, tocmai pentru că, de multe ori, dincolo de tratamentul de urgenţă, nu se mai poate face nimic altceva.

 

 
 
 
 
 
 
     – Care sunt problemele psihiatriei în România?
   – În primul rând, fondurile insuficiente. Nu avem suficienţi bani pentru tratamentul de întreţinere. În spital găsim foarte rar tot ce ne trebuie ca medicaţie. Răspunsul ăsta nenorocit: „Nu sunt bani“, pe care îl auziţi la toate sferele de activitate, îl primim şi noi. Condiţiile de imobil sunt foarte bune, întâmplător avem şi suficienţi medici. Banii sunt punctul nevralgic.
   – Ce se întâmplă când nu aveţi la dispoziţie medicaţia necesară?
   – Mai cumpărăm, mai rugăm aparţinătorii să cumpere, într-un fel o scoatem la capăt.
   – Cum arată situaţia pentru bolnavii cronici care necesită internare, sunt suficiente locuri în spitalele de cronici?
   – De obicei da, limităm durata internării conform recomandărilor. Noi suntem secţie de acuţi, îi ţinem 10–12 zile. Avem un spital de cronici la Schitu Greci, la 20 de kilometri de Slatina. E mai greu, nu sunt întotdeauna locuri, pentru că au modernizat acum şi au făcut condiţii „ca-n Vest“, se face internare numai cu programare, dar încercăm să le rezolvăm pe toate.
   – Cum colaboraţi cu psihologii din judeţ?
   – Foarte bine, avem trei psihologi care lucrează în ambulatoriu, dar ne fac şi nouă serviciile necesare. Suntem foarte mulţumiţi, sunt trei doamne cu care colaborăm excelent. Ne ajută la elaborarea diagnosticului, în primul rând. Apoi, la reviziile statutului de pensionar, la fişele pentru permisul auto, pentru permisul de portarmă. Este bine delimitat rolul fiecăruia, au partea lor clară şi esenţială, nu se poate fără colaborarea lor.
   – Psihoterapie cine face?
   – Mai mult psihologii. Facem şi noi, dar nu în mod explicit. Facem prin natura interviului şi a discuţiilor, dar explicit fac psihologii.

Trei din patru cazuri sunt de alcoolism

   – Întâlniţi frecvent patologia depresivă?
   – Sunt foarte multe cazuri: 75% din cazurile tratate de noi sunt date de alcoolism, 15% de depresie.
   – Care este, pentru dumneavoastră, principalul instrument în lupta cu depresia: tratamentul farmacologic sau psihoterapia?
   – Eu sunt de modă mai veche, presupun că tratamentul farmacologic. La nevroză şi la cazurile uşoare, psihoterapia e binevenită. Dacă e deja psihoză, n-ai ce să faci cu psihoterapie.
   – Spuneaţi că majoritatea urgenţelor sunt cauzate de consumul de a
Publicitate
lcool. În ce constă managementul dependenţei de alcool în Slatina?
   – Ajung la noi de obicei în situaţii de urgenţă, foarte rar din proprie iniţiativă, căci alcoolul te perverteşte şi nu-ţi mai dai seama că eşti pe un drum greşit. Numai cei din jur se hotărăsc să ia măsuri, de multe ori fără voia ta, ca pacient. Ajung la noi în urgenţă pentru că fac o criză de epilepsie sau sunt implicaţi într-un scandal, vin aduşi de poliţie sau de salvare. Stabilizăm pacientul şi, după trei-cinci zile, când devine conştient, încercăm „să-l deşteptăm“, să-l facem să înţeleagă că e pe un drum greşit şi trebuie să ia măsuri.
   – Cât rămâne în spital?
   – Cam 10–15 zile. În primul rând, primeşte tratament de urgenţă: sedativ şi tonic, perfuzii cu glucoză şi vitamine, respectiv, sedative contra agitaţiei. Apoi îi este administrat tot un tratament antidepresiv, să-l faci să spere, să accepte că are nevoie de tratament şi să renunţe la băutură. După ce-şi revine din criză, începe şi psihoterapia, îl chemăm la control după o lună. Mulţi nu mai vin, dar la cei care vin ne bucurăm că asta înseamnă că am avut succes şi cel puţin în luna asta nu au mai băut. Sunt foarte puţini.

Cu toată averea într-o pungă de plastic

   – Există un centru special pentru tratamentul adicţiilor?
   – Nu avem, din păcate. Nu există nimic organizat, nu avem centru de „alcoolici anonimi“ sau alte instituţii de acest tip, cum sunt poate la Bucureşti. Aşa că, de multe ori, pacienţii revin. Sunt clienţii noştri vechi. Eu mai şi glumesc cu ei: „Măi, dacă voi ne-aţi asculta, dacă n-aţi mai bea, am rămâne şomeri“. E tragică gluma. Unii au ajuns într-un asemenea hal de degradare că nu mai au familie, nu mai au nimic, vagabondează cu toată averea într-o pungă de plastic, cerşesc, fac mici servicii, dar tot ce câştigă dau pe băutură. Pentru oamenii ăştia ar trebui un cămin-spital, dar, tot aşa, numai prin hotărâre judecătorească l-ai putea interna obligatoriu acolo. În numele libertăţii, el face ce vrea, dar de obicei se autodistruge. Şi asta se întâmplă peste tot în ţară, nu s-a investit nimic, nu s-a făcut nimic în direcţia asta. Nici pentru alţi bolnavi psihici care, din cauza bolii, nu mai sunt în stare să se autogospodărească.
   – Începând din acest an, contractul cu Casa prevede ca, în cadrul examenelor de bilanţ, medicii de familie să caute şi să identifice precoce semnele de depresie şi consum problematic de alcool. Se întâmplă asta la Slatina?
   – Mai rar trimit medicii de familie pacienţii, nu te poţi baza pe asta. Ne ajută mai degrabă la cei care trebuie să urmeze tratament de lungă durată, primesc de la noi scrisoare medicală şi-apoi îşi iau tratamentul de la medicul de familie.
   – E încurajată colaborarea cu medicii de familie?
   – La noi nu prea sunt evenimente comune. Noi suntem mai periferici aşa. Nu avem întâlniri de genul acesta. Colaborăm mai mult prin scrisoarea medicală, prin intermediul aparţinătorilor. Nu avem o colaborare activă, programată.
   – Apelează pacienţii din proprie iniţiativă la serviciile unui specialist în psihiatrie?
   – Nu prea, încă mai există eticheta asta că: aoleu, nu la psihiatrie. Mulţi vin după ce sunt examinaţi la UPU şi sunt trimişi la noi. Şi noi încercăm să-l lămurim pe om că nu are de ce să se sperie. Uneori reuşim, de multe ori nu. Omul nu acceptă că ar avea ceva de psihiatrie, la noi încă mai există astfel de reticenţe.
 
Articole in legatura
Nu exista articole in legatura.
Autori in legatura
Nu exista articole in legatura.
 
Galerii foto in legatura
Nu exista galerie asociata acestui articol.
Fisiere la download
Nu exista fisiere disponibile pentru download.
 

 
Viaţa Medicală