resep masakan indonesia

recept pojok game jual obral berita bola delicious recipe resep masakan indonesia resep masakan indonesia Adi Sucipto News and Entertainment

MedicHub

| | Tipareste pagina Trimite prin email Trimite prin Yahoo Messenger

În lumea birocratului de la CNAS

Autor: Dr. Gabriel DIACONU | 22 Mai 2015
În lumea birocratului de la CNAS
Nu mi se mai întâmplă foarte des, în anii de când m-am întors în România, să rămân consternat la „realitatea“ înconjurătoare. La sfârşitul unei emisiuni la care am participat recent, în drum spre ieşire, unul dintre moderatori mi-a zâmbit, mi-a strâns mâna şi mi-a spus: „Avem o ţară frumoasă“. La care am răspuns, aidoma zâmbind, „da, şi oameni simpatici“. Fără vreo urmă de ipocrizie. De cele mai multe ori pungăşiile ostentaţilor noştri îmi lasă impresia miştoului, a caterincii, a puerilismului vesel, un gigant „să-mi bag“ cu ale cărui „puncte-puncte“ poţi umple un dicţionar explicativ. Nu neapărat al limbii române.
Studiul de caz al introducerii în uz a cardurilor de sănătate îndeplineşte toate premisele constatării introductive. Când s-a stricat căruţa în drum, printre multiple remarci ale domnului Ciurchea despre pres­taţia Casei Naţionale de Asigurări s-a ajuns şi la olimpiada – fază pe paranoia – cum că „medicii de familie“ ar sabota eforturile CNAS. „Doar“ vreun milion de oameni nu-şi primiseră încă, la ora lansării la apă a Biruinţei, bicisnicele bucăţi de plastic fără de care de la 1 mai nu mai au acces la sistemul de sănătate. Un mizilic! În aritmetica elementară a uslaşilor birocraţi, asta nu înseamnă decât vreo sută de carduri per cap de vită furajeră. Pardon, medic de familie. Să le împartă ei! Dacă ar fi mai obedienţi, dacă ar fi mai cooperanţi, dacă şi-ar exersa mişcările de încetinire a timpului pe care le‑au studiat când s-au uitat la filmul Matrix al fraţilor Wachowski, ar evita glonţul care le vizează tâmpla.
Îmi place lumea în care trăieşte domnul Ciurchea, vreau şi eu să mă mut în ea. Sunt sigur că m-aş simţi bine acolo. E un loc luminat. Un loc cu verdeaţă. Un loc de unde au dispărut toată durerea şi suspinarea. Sunt sigur că acolo, prea multele întrebări care încă îşi mai caută răspuns, la ora la care scriu, privind cardul de sănătate, sunt de mult rezolvate. Vetuste, chiar. Şi toţi trăiesc în pace, medici şi pacienţi, ingineri de SIUI şi Dorelul de la server, împărat şi proletar.
Pentru că – regretabil trebuie spus – nu trăiesc în aceeaşi lume cu onorabilul preşedinte al CNAS, mă simt totuşi obligat să reiterez cel puţin câteva dintre problemele flagrante care au apărut după ce nava a plecat din port. Că, deh, şi pe mare poţi face reparaţii, materie primă din belşug!
De departe cea mai aspră constatare referitor la procesul de validare a cardului peste care am dat a fost cea care face referire la persoanele cu dizabilităţi, respectiv infirme
Publicitate
, sau cu capacitate mintală abolită temporar sau permanent. În liberă traducere: ologii, bătrânii, demenţii. Să luăm cazul Brăilei, de exemplu. În Brăila (judeţul) locuiesc vreo 300 de mii de muritori. La oraşe şi sate. Dintre ei, deocamdată doar vreo 50 de mii şi-au activat cardul. Au mai rămas – după spusele autorităţilor – cam 3.000 de bucăţi nepredate. Deja 200 de brăileni căscaţi şi-au pierdut capul, pardon cardul. Şi, din motive profund religioase, 30 de cetăţeni au refuzat, răspicat, cipul Satanei. Aceşti sabotori de medici de familie, în Brăila, au muncit pe rupte în ultimele săptămâni să facă un sputnik. Un sputnik, pentru cine nu ştie, era formula folosită de maoişti în timpul „Marelui salt înainte“ din anii ’50 când se îndeplinea planul cincinal înainte de vreme.
Aidoma şi aici. Dorina Tite, medic de familie, după ce a muncit vreo 16 ore pe zi, zile la rând, a răbufnit, exasperată: „O altă problemă de care ne lovim acum: nu ne-a spus nimeni ce se întâmplă cu pacienţii nedeplasabili. Cum ajung ei să‑şi activeze personal cardul? Cum îşi vor lua medicamente de la farmacii în baza cardului? Dar cu cei care au afecţiuni psihice ce se întâmplă? Cel care a propus legea nu a gândit şi nota practică, i-a luat în calcul doar pe cei valizi. La cei invalizi, nedeplasabili sau cei care nu au discernământ sau suferă de Alzheimer nu s-a gândit. Noi trebuie să găsim soluţii“.
Doamna doctor, cu toată dragostea confrăţească, se află într-o minusculă eroare. Nu medicii de familie trebuie să găsească soluţii, că nu suntem nici în tranşeu, şi nu facem nici medicină pe bază de improvizaţie. Nu noi, cel puţin. Când Guvernul României şi-a asumat introducerea cardului, când Casa Naţională de Asigurări a bătut toaca, în ultimul an, în dezbaterile publice pe marginea lui, trebuie că aceste preocupări au răsărit, măcar o dată, în mintea strategilor de la Centru. Trebuie că măcar un mujic din aparatul executiv şi-a pus problema, la ceas de noapte, ce te faci cu aceia care n-au capacitatea cerebrală să ţină minte un PIN. Sau care, cultural sau pur şi simplu pă bază de analfabetism, nu vor şti ce-i acela.
Ideea de a migra întreg sistemul medical de la catastif la dosar electronic e nemaipomenită. Şi obligatorie în acelaşi timp dacă vrei să mergi înainte pe drumul progresului, ca ţară europeană ce suntem. Dacă vrei să opreşti fenomenul evaziunii fiscale şi al „ruletei reţetelor“ care dispar ca prin minune prin farmacii. Pe de altă parte, ai vreo 300 de mii de bolnavi de Alzheimer care nu-şi vor putea activa cardul, legal vorbind, căci până la poartă uită codul de acces. Mai ai vreo câteva zeci, dacă nu cumva sute de mii, de oameni greu deplasabili sau nedeplasabili. Oameni care trăiesc prin cătune. Oameni care nu ştiu să scrie şi/sau să citească. Ei ar fi trebuit număraţi. Casa Naţională de Asigurări, y compris domnul Ciurchea, avea obligaţia – şi nu doar de amorul artei – să prevadă, vezi preîntâmpine, hurducănelile de sistem. Nu de alta, dar ajunge un şpan să distrugi distribuţia motorului. Şi aici şpanul a fost golănia Casei, în exprimare politicoasă, de-a ridica din omoplaţi când oamenii confruntaţi, zi de zi, cu realitatea clinică (vezi medicii de familie) au formulat obiecţii.
De la adăpostul birourilor capitonate se văd doar Excelul şi tabelul, în timp ce comunitatea medicală e jugănită de birocraţi. Cine va vorbi pentru medici? Şi, mai ales, cine va vorbi pentru pacienţi? Vorba coanei Chiriţa, a fost une bataille de jeu. Aferim, boieri dumeavoastră.
 
Articole in legatura
Nu exista articole in legatura.
Autori in legatura
Nu exista articole in legatura.
 
Galerii foto in legatura
Nu exista galerie asociata acestui articol.
Fisiere la download
Nu exista fisiere disponibile pentru download.
 

 
Viaţa Medicală