resep masakan indonesia

recept pojok game jual obral berita bola delicious recipe resep masakan indonesia resep masakan indonesia Adi Sucipto News and Entertainment

MedicHub

| | Tipareste pagina Trimite prin email Trimite prin Yahoo Messenger

În România, astmul este subdiagnosticat

Autor: Dr. Maria DRAGOTĂ | 9 Mai 2014
În România, astmul este subdiagnosticat
Astmul este una din cele mai frecvente afecţiuni cronice, cu un impact mare asupra calităţii vieţii. Dar boala poate fi tratată eficient şi majoritatea pacienţilor o pot controla foarte bine.
Ziua mondială a astmului, marcată anual la 6 mai, sub sloganul „Poţi să-ţi controlezi astmul“, este un eveniment organizat de Iniţiativa Globală pentru Astm (GINA), în vederea îmbunătăţirii conştientizării şi îngrijirii bolii în întreaga lume.
Cu acest prilej, prof. dr. Florin Mihălţan, preşedintele Societăţii Române de Pneumologie (SRP), a lansat o campanie de testare şi informare a publicului larg, ce se desfăşoară la 10 şi 11 mai în Bucureşti (Parcul Tineretului), Cluj-Napoca (Piaţa Mihai Viteazu) şi Craiova (Parcul „Nicolae Romanescu“) şi cuprinde efectuarea de spirometrii gratuite, informare şi consiliere a persoanelor interesate. Mesajele-cheie ale campaniei, sunt: informează-te! (efectuarea testului de evaluare a nivelului de control al bolii, prin chestionar autoadministrat); testează-te! (efectuarea spirometriei); consultă medicul! (pneumolog sau alergolog). Mai multe detalii am aflat de la prof. dr. Florin Mihălţan.

 

 

   – Care este amploarea astmului bronşic în ţara noastră?
   – Aş spune că astmul bronşic este o afecţiune mai bine cunoscută în populaţie decât bronhopneumopatia obstructivă cronică (BPOC), are o „reclamă“ mai bună pe plan educaţional. Paradoxul începe în ceea ce priveşte evaluarea amplorii fenomenului. În România, nu există o anchetă naţională care să estimeze prevalenţa şi să poată fi omologată în străinătate. Dacă priviţi în European Lung White Book, surpriza este că 30 de milioane de persoane suferă în Europa de această boală, copii şi adulţi sub 45 de ani, iar din perioada anilor ’50 şi până acum prevalenţa a crescut vizibil. Există ţări cu prevalenţă peste 9 cazuri la 100.000 de locuitori, cum sunt cele nordice, Marea Britanie şi Franţa; Irlanda şi Anglia au prevalenţe extrem de ridicate. Noi figurăm cu o prevalenţă sub 3 la persoanele sub 45 de ani şi 1–1,5 la cele cu vârste sub 15 ani. Lipsesc pentru ţara noastră datele de mortalitate, deoarece se face o raportare incompletă sau combinată sub umbrela falsă de BPOC.
   – Aşadar, nu avem o evidenţă reală, statistici fiabile?
   – După estimările noastre, avem peste un milion de astmatici, dar boala este subdiagnosticată. Studiile, în majoritate, sunt pe eşantioane mici de pacienţi, nu au rigorile unei anchete naţionale. Au fost încercări de definire a valorii statistice a bolii de către pediatri, alergologi şi pneumologi, dar un studiu fiabil nu a fost încă realizat, ca la BPOC, unde putem răspunde la toate întrebările legate de aspectele ascunse ale bolii.

 

Pacienţii pendulează între diverşii specialişti

 

   – Contextul în care a crescut terenul atopic la copii, în întreaga lume, se reflectă şi în creşterea numărului de cazuri de astm?
   – Dacă citez din White Book, la capitolul privind astmul la copii, remarc că figurăm între ţările cu prevalenţa cea mai mare a wheezingului la copii, peste 20%, şi cu siguranţă aici se ascund multe cazuri de alergii – se estimează că la copii, în întreaga lume, 60% sunt forme de astm atopic. Există o creştere vizibilă a prevalenţei astmului la copii până în anii ’90. Wheezingul nu înseamnă automat astm, termenul poate produce confuzie. Progresele în domeniul managementului astmului la această categorie de pacienţi sunt vizibile; avem lideri de opinie de marcă şi, prin secţiunea de pneumologie pediatrică a SRP, încercăm să coordonăm şi să integrăm eforturile lor.
   – Cine diagnostichează şi cine tratează astmul la noi?
   – Diagnosticul este la îndemâna medicilor din mai multe specialităţi: pneumologi, alergologi, internişti, pediatri, medici de familie. În realitate, de obicei, pacienţii pendulează între pneumologi, alergologi, pediatri şi orelişti. Diagnosticul şi supravegherea sunt limitate de un neajuns major: nu toţi au aparate şi efectuează regulat spirometrii. Ziua mondială a astmului este o ocazie de popularizare a acestui instrument necesar pentru diagnostic, dar şi de creştere a accesului populaţiei la diagnostic.
   – În ce măsură pot medicii de familie să diagnosticheze astmul? Trimit ei pacienţii la specialist? Cum pot contribui apoi la managementul tratamentului?
   – În multe situaţii, medicii de familie contribuie la diagnosticarea astmului. Din nefericire, adeseori se confruntă cu forme de astm care sunt adevărate capcane, precum formele tusigene sau pseudo­virozele, care induc graba de a administra antibiotice, mucolitice şi întârzie diagnosticul corect. Tot din nefericire, mai există un element care creează un handicap în diagnostic: mulţi au electrocardiograf, dar 99,9% din ei nu au spirometru. De asemenea, nu au acces la competenţa de explorări funcţionale, adesea motiv de întârziere a diagnosticului. De aceea, la cea mai mică suspiciune, se impune trimiterea pentru confirmare la medicul specialist pneumolog sau alergolog. Managementul impune un control riguros, mai frecvent la început, până se controlează boala, şi mai rar ulterior, când acest nivel este atins. Rolul medicului de familie este extrem de important în menţinerea complianţei la terapie a pacientului şi în corectarea şi reverificarea tehnicii de inhalare a aerosolilor.
   – Există colaborare între medicii alergologi şi pneumologi? Ce atribuţii are fiecare în diagnosticul, tratamentul şi supravegherea acestor pacienţi?
   – Avem de mulţi ani această colaborare. Ea se realizează la nivel de echipe multidisciplinare, dar şi de asociaţii profesionale. Împreună ne-am angajat în promovarea jurnalului pacientului cu astm, avem simpozioane comune la congresele noastre, suntem implicaţi în activităţi ale Alianţei globale îm
Publicitate
potriva bolilor respiratorii cronice. Pneumologul se ocupă în principal de formele de astm non-atopic, iar alergologul are o contribuţie decisivă în tot ce înseamnă alergii, dovedirea lor şi alegerea unei terapii adecvate. Graniţa este arbitrară, dar cele două categorii de specialişti posedă cele mai bune arme pentru diagnosticul şi monitorizarea bolii.
   – Ar fi necesar un registru naţional al pacienţilor cu astm?
   – Ar putea fi un instrument util de evaluare a prevalenţei bolii, a corectitudinii terapiei şi controlului afecţiunii. Este vital un astfel de registru. El nu presupune însă doar bunăvoinţa autorităţilor, ci şi fonduri serioase.

 

Progrese terapeutice spectaculoase

 

   – Ce noutăţi au apărut în diagnosticul şi terapia astmului?
   – Lucrurile s-au schimbat spectaculos. Creşterea prevalenţei este explicată prin sensibilizarea, conştientizarea mai puternică a medicilor. Incidenţa mai mare a cazurilor de astm este pusă şi pe seama încălzirii globale, a poluării, a circulaţiei alergenice intense. Terapia a adus în multe situaţii o normalizare a vieţii bolnavilor, care adesea pot face exact ceea ce face un individ sănătos, inclusiv performanţă profesională sau sportivă. Controlul astmului este un obiectiv actual, fezabil, iar ghidul GINA a schimbat optica şi a permis o strategie de abordare a bolii în funcţie de severitate. Medicaţiile se integrează ca într-un puzzle perfect. Apoi, linii terapeutice noi sunt în testare în studii de fază III. Presiunea asupra serviciilor de gardă şi numărul de internări a scăzut foarte mult. Se internează doar cazurile unde astmul nu este astm sau se însoţeşte de comorbidităţi, complicaţii, precum şi pacienţii non-complianţi.
   – Au acces pacienţii români la terapia actuală, recomandată de ghiduri?
   – Toate terapiile moderne există în România, însă problemele sunt multiple. O parte din companii au renunţat la sistemul de carduri, prin care susţineau financiar terapia, iar acest lucru a atras o problemă de non-complianţă suplimentară. Pacienţii mai săraci, nu puţini, întrerup tratamentul şi se internează pentru a obţine sprayul „miraculos“, salvator. În acelaşi timp, întârzierea noii liste de compensate subţiază accesul la medicaţiile moderne.
   – Ce e de făcut pentru un management mai bun al acestor pacienţi? Care este strategia Societăţii Române de Pneumologie?
   – Organizăm conferinţe de presă, campanii de spirometrie în parcuri şi alte locuri populate. De ce este important acest lucru pentru SRP? Deoarece avem continuitate în diagnosticare. Facem aceste campanii de cinci ani pentru astm, ca şi pentru BPOC. De exemplu, anul trecut am depistat modificări funcţionale la o treime din cei testaţi. Oferta de spirometrie gratuită se alătură iniţiativelor de educaţie prin elaborarea de materiale de monitorizare corectă a bolii la domiciliu, de către pacient. Toate acestea au fost făcute cu sprijinul unor companii farmaceutice, care au înţeles importanţa unor astfel de iniţiative. Criza economică afectează însă şi aceste acţiuni, precum şi sponsorizările. Mai sunt încă multe de făcut, de la activităţile de formare a pacientului educat până la familiarizarea medicilor cu noutăţile în domeniu.

 

Medicina personalizată şi prognosticul severităţii astmului

 

   În numărul de săptămâna aceasta, Lancet Respiratory Medicine publică trei cercetări despre genetica astmului şi medicina personalizată, poluarea atmosferică şi astmul, respectiv diagnosticul, manage­mentul şi prognosticul wheezingului la preşcolari.
   În ceea ce priveşte susceptibilitatea la astm, scorurile genetice vor furniza o estimare a riscului de a dezvolta boala, pe baza combinaţiilor de variante genetice în mai multe gene. Cum poate fi utilizată abordarea personalizată de cadrele medicale şi de pacienţi pentru managementul bolii? De exemplu, când o mamă cu astm îşi aduce la consultaţie copilul cu o infecţie a căilor respiratorii superioare, medicul este îngrijorat că acesta ar putea dezvolta wheezing şi astm clinic. Deşi astfel de copii sunt în general la risc mare de a dezvolta astm din cauza istoricului familial de boală, riscul individual poate fi scăzut sau crescut, pe baza scorului genetic individual. Dacă riscul este mare, pot fi indicate şi discutate cu familia măsurile preventive optime, incluzând tratamentul infecţiilor respiratorii superioare, utilizarea precoce a medicamentelor antiastmatice şi modificări în mediu. Pentru progresia şi severitatea astmului, pot fi calcu­late scorurile genetice individuale privind pierderea funcţiei pulmonare, prin utilizarea unei combinaţii de variante genetice. Riscul estimat pentru dezvoltarea bolii severe le permite medicilor să prescrie medicamente şi să consilieze pacienţii cu privire la modificările de mediu (de exemplu, evitarea expunerii la fum, scăderea în greutate, evitarea factorilor declan­şatori cunoscuţi pentru exacerbările astmatice). Răspunsul individual la tratament va putea fi prezis pe baza testelor genetice, im­portante în special pentru utilizarea medica­men­telor biologice la pacienţii cu boală severă.
   Cel de-al doilea articol arată că expunerea pe termen scurt la ozon, dioxid de azot, dioxid de sulf şi poluarea atmosferică legată de trafic par să crească riscul de exacerbare a simpto­melor de astm. De asemenea, expunerile pe termen lung la poluarea atmosferică, în special cea legată de trafic, şi dioxid de azot pot contribui la declanşarea astmului.
   Astmul este cea mai comună boală cronică la copii: aproape jumătate din ei au cel puţin un episod de wheezing înainte de vârsta de 6 ani şi 48% din preşcolarii cu astm raportează un atac de astm în anul precedent, o rată mai mare decât la orice altă grupă de vârstă. În Europa, Marea Britanie are cea mai mare rată de mortalitate prin astm, atât în rândul copiilor cu vârste de 6–7 ani, cât şi la copiii de 13–14 ani.
 
• Mai mult de 300 de milioane de persoane sunt diagnosticate cu astm în întreaga lume;
• În Europa, 30 de milioane de persoane suferă din cauza astmului;
• Prevalenţa este în continuă creştere, cu precădere în rândul populaţiei pediatrice;
• Aproximativ 60% din copiii de vârstă şcolară cu astm au alergii, în special la părul de animale, acarieni şi mucegaiuri din praful de casă, polenuri;
• Prevalenţa estimată în România este de 4–6%;
• Unul din trei astmatici consideră că statutul său social şi profesional se va deteriora dramatic în următorii cinci ani.
 
 
Articole in legatura
Nu exista articole in legatura.
Autori in legatura
Nu exista articole in legatura.
 
Galerii foto in legatura
Nu exista galerie asociata acestui articol.
Fisiere la download
Nu exista fisiere disponibile pentru download.
 

 
Viaţa Medicală