resep masakan indonesia

recept pojok game jual obral berita bola delicious recipe resep masakan indonesia resep masakan indonesia Adi Sucipto News and Entertainment

MedicHub

| | Tipareste pagina Trimite prin email Trimite prin Yahoo Messenger

Grija pentru sănătate

Autor: Prof. dr. Mircea Ioan POPA | 20 Aprilie 2018
    Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”, prin Carta Universitară, a statuat ajutorul colegial: „Membrii comunităţii universitare şi membrii familiilor acestora beneficiază de asistenţă medicală şi farmaceutică calificată şi de înaltă performanţă, acordată gratuit şi colegial de specialiștii universităţii”. În acest sens, am primit un mesaj de la un viitor medic, încă student, care spunea: „Am început să simt unele parestezii și cauzalgii la nivelul membrului inferior stâng, dar am avut răbdare și am mai așteptat să observ evoluția, dar când am realizat că nu apare nicio îmbunătățire, m-am dus la asistentul universitar cu care a lucrat grupa noastră și i-am spus ce s-a întâmplat. Îmi aduc aminte, și mă și mir puțin, că era o zi de vineri. De ce mă mir? Pentru că știam că uneori, în zilele de vineri, activitatea se desfășoară mai alert și nimeni nu are timp de studenți. Sau, cel puțin, așa credeam. Doar că doamna doctor m-a examinat cu atenție, inițial destul de rapid, mi-a făcut fișa de internare, a dispus să mi se recolteze sânge pentru analize (toate rezultatele au fost bune, inclusiv pentru investigații mai de finețe) și a solicitat două examinări prin rezonanță magnetică (la nivel cerebral și la nivel cervical). Al doilea rezultat arăta un punct la nivelul măduvei, însă, după evaluare, mi-a spus că nu sunt probleme de luat în seamă.
    Tot în aceeași zi a revenit și m-a examinat clinic, pe îndelete. Chiar doresc să subliniez că tot ce am notat mai sus s-a realizat în aceeași zi, într-o zi de vineri. Este adevărat că am așteptat mult, a durat aproape întreaga zi, am ajuns acasă la 19,30, dar am rezolvat foarte repede o problemă îngrijorătoare, care credeam că va rămâne nedeslușită cu siguranță timp de cel puțin trei zile. Cu toate că nu aveam cardul de sănătate la mine sau trimitere de la medicul de familie, m-a ajutat, necondiționat! Să fii examinat prin rezonanță magnetică nucleară la nivel cerebral și cervical (45 de minute, plus 5 minute) la ora 17, vineri, este ceva...”.
    Aș mai sublinia un aspect destul de important: atât persoanele care au cunoștințe în domeniul medical, cât și acelea care nu au nicio legătură cu acest domeniu întârzie foarte mult prezentarea la medic, din multe motive, o bună parte ținând chiar de modul cum funcționează acest sistem. Prin aceste amânări se ajunge adesea ca prezentarea să fie vinerea, seara/noaptea sau în weekend. Așa cum examinările menționate mai sus au fost realizate în cursul ultimei zile de lucru a săptămânii, era posibil să se ajungă și la o prelungire a actului medical. Însă, prin colegialitate și mare grijă pentru sănătatea unui viitor coleg, totul a decurs nu doar repede, ci și în cele mai bune condiții.
    Colegul a continuat istorisirea evenimentului medical: „Astăzi, doamna doctor m-a examinat din nou și câteva dintre semne au început să se diminueze (am semnul Hoffman pozitiv și reflexul rotulian viu – semne de sindrom de neuron motor central, dar doamnele doctor mi-au spus să nu îmi fac griji pentru că, dacă la examinarea la RMN/IRM totul este în regulă, cel mai probabil e
Publicitate
ste vorba despre ceva tranzitoriu). O să mă prezint pentru a primi trimitere de la medicul de familie pentru un examen IRM de o mai bună calitate, deoarece cel din spitalul în care m-am prezentat vineri nu este foarte performant; doamna doctor, colega noastră mai mare, a spus că îmi face o recomandare și mă învață cum să procedez, doar că o să dureze mai mult, pentru că în cazul acestor programări sunt necesare unele etape și aprobarea conform celor stabilite în sistemul asigurărilor sociale de sănătate.
    Tot astăzi a venit la mine și o altă doamnă doctor, asistent universitar, cu care ne întâlnisem la stagiu în două zile; a vorbit destul de mult cu mine ca să mă liniștească, explicându-mi de ce nu este nimic grav. Imediat ce s-a întors, doamna doctor care ne-a fost asistent de grupă mi-a spus să îi scriu prin e-mail dacă apar orice modificări și am orice nelămuriri – și așa am și făcut. M-a încurajat și mi-a spus că am făcut foarte bine că i-am scris atunci când am avut problemele de sănătate și că nu am întârziat semnalarea acestora”.
    Acesta este modul colegial în care trebuie să ne demonstrăm grija pentru sănătatea și dezvoltarea viitorilor colegi. Având astfel de exemple, cei tineri ar trebui să învețe care este modul corect, colegial, de a proceda și ne așteptăm să aibă grijă la modul în care se dezvoltă personal și la modul în care vor avea, la rândul lor, grijă atât de colegi, cât și de toți pacienții întâlniți în cursul misiunii lor medicale.
    În alte cazuri, suferințele sunt mai mari, cu influențe semnificative asupra vieții medicale și personale a viitorilor colegi. Am primit și următorul mesaj: „Bună dimineața! Îmi cer mii de scuze, dar astăzi chiar nu voi putea ajunge la curs. Vacanța intersemestrială a trebuit să o împart între vizite medicale, deoarece problema mea s-a agravat. În urma discuțiilor cu doctorii, am luat decizia ca în vară, după sesiune, să accept o intervenție majoră, care mă necăjește foarte mult. Totuși, încerc să o primesc cu cât mai multă seninătate și speranță. Până atunci, trebuie să mă menajez, pentru a încheia cât mai bine posibil anul universitar. M-am uitat în orar; aș putea veni în ziua următoare la ora 10 la curs, împreună cu o altă serie. Vă rog să fiți de acord. Vă mulțumesc mult pentru înțelegere, știu că aveți un program foarte ocupat, știu că nu ar fi o mare problemă faptul că lipsesc la un curs, dar țin foarte mult la a participa la cursuri, de aceea am vrut să îmi explic absența, mai ales față de dumneavoastră, pentru că știu că vă pasă de noi, studenții. O zi bună și sănătate multă!”.
    Sunt unii dintre viitorii colegi care nu se gândesc că participarea la cursuri le este de folos. Alți colegi, ca în exemplul de mai sus, deși ar avea nevoie să stea acasă, doresc să se prezinte la toate activitățile și să beneficieze de toate informațiile pe care le pot obține. Acești colegi par a fi cei mai serioși și, în același timp, cu mai multă înțelegere față de noțiunea de colegialitate.
    Închei cu mesajul unui alt coleg care mă întreabă adeseori cu ce ar putea să mă ajute. Din păcate, este o perioadă atât de dificilă, încât nici măcar atât nu pot să spun. Colegul mi-a spus: „Mulțumim pentru urările de sărbători pe care ni le-ați transmis! Sper că ați avut și dumneavoastră o sărbătoare cât mai senină și o Săptămână Sfântă cu multe momente în care să vă simțiți cu adevărat creștin! Dar am și o rugăminte. Poate, dacă veți avea timp, cândva, îmi veți spune cum reușiți să renunțați la lucrurile care vă fac plăcere ca să vă îndepliniți îndatoririle care poate nu vă aduc aceeași bucurie. Cum vă călcați peste pasiuni? Ce vă motivează? Mulțumesc pentru susținerea și grija pe care ni le purtați!”.
    Uneori, ceea ce mă întărește sunt chiar și gândurile colegiale, sincere, cu care mă însoțesc unii dintre cei cu care colaborez. Oamenii au nevoie de acestea.
 
Articole in legatura
Nu exista articole in legatura.
Autori in legatura
Nu exista articole in legatura.
 
Galerii foto in legatura
Nu exista galerie asociata acestui articol.
Fisiere la download
Nu exista fisiere disponibile pentru download.
 

 
Viaţa Medicală