resep masakan indonesia

recept pojok game jual obral berita bola delicious recipe resep masakan indonesia resep masakan indonesia Adi Sucipto News and Entertainment

MedicHub

| | Tipareste pagina Trimite prin email Trimite prin Yahoo Messenger

GHEORGHE MARINESCU: omagiu la aniversare

Autor: Dr. Maria DRAGOTĂ | 6 Martie 2013
GHEORGHE MARINESCU: omagiu la aniversare

Debutul manifestărilor omagiale prilejuite de aniversarea a 150 de ani de la naşterea lui Gheorghe Marinescu s-a produs marţea trecută, la Facultatea de Medicină din Bucureşti. Agenda întâlnirii a fost notată de dr. Maria Dragotă.

   Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila“ Bucureşti şi Societatea de Neurologie din România (SNR) au organizat, la 26 februarie a.c., simpozionul omagial „150 de ani de la naşterea profesorului Gheorghe Marinescu, creatorul Şcolii româneşti de neurologie“. În debutul reuniunii moderate de prof. dr. Ovidiu Băjenaru, preşedintele SNR, acad. Ioanel Sinescu, rectorul instituţiei-gazdă, a evocat figura celui ce a fost timp de patru decenii cadru didactic al Facultăţii de Medicină bucureştene (1898–1938), decan al acesteia, membru titular al Academiei Române, de două ori vicepreşedinte şi de două ori preşedinte al consiliului ştiinţific al înaltului for academic, punctându-i cele mai importante realizări: primul film ştiinţific din lume – „Tulburările mersului în hemiplegia organică“, în 1898, cu ajutorul operatorului Constantin M. Popescu; prima radiografie a mâinii de acromegal; contribuţii esenţiale la neurologia mondială şi la medicina românească.
   Biografia savantului a fost conturată pe larg de prof. dr. Alexandru Şerbănescu, preşedinte de onoare al SNR. Născut la 23 februarie 1863, Gheorghe Marinescu a absolvit Seminarul Central, apoi Facultatea de Medicină din Bucureşti; în 1889, cu sprijinul lui Victor Babeş, ajunge la Paris, la clinica marelui neurolog Jean-Martin Charcot. Întreprinde călătorii de studii în Belgia, Italia, Germania, Anglia, participă cu lucrări (substratul morfopatologic în acromegalie ş.a.) la congrese de specialitate. În 1897 îşi susţine teza de doctorat („Mâna suculentă în siringomielie“) la Paris, apoi revine în ţară, primind funcţia de şef al serviciului de boli nervoase la Spitalul Pantelimon; un an mai târziu, este numit profesor la clinica de boli nervoase a Facultăţii de Medicină din Bucureşti. În 1906, este ales membru al Academiei Române, unde rosteşte discursul de recepţie „Progresele şi tendinţele medicinii moderne“. În 1909, apare la Paris masiva sa monografie „La Cellule Nerveuse“, cu o prefaţă elogioasă a renumitului histolog spaniol Santiago Ramón y Cajal. Este ales membru corespondent al Academiei de Medicină din Paris, în 1912. În 1919, clinica de boli nervoase se mută la Spitalul Colentina, unde profesorul Gh. Marinescu are o echipă de colaboratori valoroşi, care vor constitui nucleul Şcolii româneşti de neurologie. A utilizat cu succes metodele histopatologice, histochimice, anatomoclinice, electrofiziologice în cercetările sale. Printre contribuţiile originale se numără cele privind fenomene precum troficitatea reflexă, cromatoliza, neuronofagia, degenerescenţa retrogradă ca urmare a secţiunii axonilor etc. A publicat peste 1.000 de lucrări ştiinţifice. Rezultatele cercetărilor sale şi ale colaboratorilor au apărut în lucrări precum „Cercetări histochimice asupra fermenţilor oxidanţi în fenomenele vieţii“ (1924), „Bătrâneţe şi reîntinerire“ (1929), „Reflexele condiţionate“ (împreună cu Arthur Kreindler, 1935), „Tonusul muşchilor striaţi“ (cu Nicolae Ionescu-Siseşti, Oskar Sager şi Arthur Kreindler, 1937), „Determinism şi cauzalitate în domeniul biologiei“ (1938). A fost preocupat de aspecte fundamentale şi transpunerea lor în clinică, aşadar poate fi considerat unul din primii reprezentanţi ai medicinii translaţionale. S-a stins din viaţă la 15 mai 1938.
   Conf. dr. Octavian Buda a plasat în contextul social şi academic al epocii activitatea sa
Publicitate
vantului român, subliniind concepţiile acestuia cu privire la rolul umanitar al medicinii sociale. Întreaga sa viaţă s-a subordonat crezului: „Adevărata fericire este să ştii să faci bine ţării şi poporului tău“. Vorbitorul şi-a exprimat regretul dispariţiei muzeului dedicat lui Gheorghe Marinescu, odată cu revendicarea casei care-l adăpostea.
   Prof. dr. Ovidiu Băjenaru a prezentat evoluţia complexă a studiului şi înţelegerii comportamentului motor al omului, pornind de la premiera cu filmul realizat de Gh. Marinescu. El are o prioritate în cunoaşterea motilităţii, descriind în 1893 rolul substanţei negre din mezencefal în sindromul parkinsonian şi în modularea comportamentului motor. Împreună cu Paul Blocq, a comunicat un caz de tremor parkinsonian determinat de un proces expansiv în substanţa neagră din mezencefal, caz ce a stat la baza teoriei lui Edouard Brissaud, care în anul următor a anunţat că parkinsonismul apare ca o consecinţă a leziunilor substanţei negre. Modificările biochimice legate de degenerescenţa neuronilor dopaminergici din substanţa neagră, urmată de scăderea cantităţii de dopamină în corpul striat au fost identificate în anii ’50, mai ales datorită lucrărilor lui Arvid Carlsson asupra rolului dopaminei în boala Parkinson. În 1997, s-a identificat alfa-sinucleina, ca principala componentă a corpilor Lewy, descrişi pentru prima oară în 1912, de Frederic Lewy. Astăzi, se ştie că boala Parkinson este o afecţiune neurodegenerativă multifocală progresivă, în care se produce alterarea sistemelor sinaptice dopaminergice şi non-dopaminergice, cu simptomatologie şi complicaţii motorii şi non-motorii.
   Subiectul prelegerii susţinute de conf. dr. Bogdan O. Popescu a fost istoricul cercetărilor privind placa senilă. În 1892, Gheorghe Marinescu şi Paul Oscar Blocq au descris pentru prima oară plăcile senile ca noduli nevrogliotici în substanţa corticală, la un caz de epilepsie, dar aceste leziuni nu au fost corelate de autori nici cu senescenţa, nici cu demenţa. Contribuţiile ulterioare aparţin lui: Emil Redlich – în 1898, descrie scleroza miliară, în două cazuri de demenţă senilă; Alois Alzheimer – în 1906, descrie plăcile într-un caz de demenţă presenilă, alături de degenerescenţa neurofibrilară; Teofil Simchowitz le numeşte plăci senile, în 1910; Oskar Fisher observă aceeaşi masă amorfă ca la nivelul plăcilor senile, în vasele cerebrale mici – 1910; Nills Gellerstedt le descrie pentru prima dată, în 1933, şi în creierul persoanelor în vârstă, normale cognitiv. Abia în 1984, George Glenner a descifrat compoziţia beta-amiloidului, ale cărui proprietăţi – birefringenţa în lumina polarizată, colorare cu roşu de Congo – au fost descrise de Paul Divry, în 1927. Amiloidul cerebral este identificat în prezent in vivo, prin PET-CT, iar cele mai recente cercetări arată că plăcile senile nu sunt suficiente pentru a determina demenţă.
   Dr. Ioana Mândruţă a prezentat cunoştinţele privind epilepsia, de la Gheorghe Marinescu până în prezent. Prima definiţie a bolii datează din 1745 (Robert James), urmând apoi cele date de W.Cullen (1803) şi J.E.D. Esquirol (1815), care a şi făcut primele clasificări ale afecţiunii. Huglings Jackson, în 1888, a descris crizele motorii focale şi epilepsia temporală. În 1892, Gheorghe Marinescu şi P. Blocq au publicat, în Semaine Medicale, articolul original despre leziunile şi patogenia epilepsiei zisă esenţială. Dacă, la sfârşitul secolului XIX, idiopatică însemna „fără o cauză aparentă“, în clasificarea din 1985, semnificaţia era „fără semne neuroradiologice“, în 1989 – „fără alte cauze decât o posibilă predispoziţie genetică“, iar, în 2010, idiopatică = genetică. Progresele tehnologice actuale dau posibilitatea vizualizării leziunilor din epilepsie in vivo (prin IRM) şi explorării metabolice a creierului.
 

La 4 martie a.c., ora 13, la Muzeul de Istorie al Municipiului Bucureşti (Palatul Suţu), va avea loc Simpozionul aniversar „150 de ani de la naşterea lui Gheorghe Marinescu“, manifestare organizată de Asociaţia Medicală Română şi Societatea Română de Istoria Medicinii. Despre viaţa şi activitatea savantului vor vorbi acad. Constantin Popa, prof. dr. Nicolae Marcu, conf. dr. Octavian Buda, prof. dr. Dana Baran, dr. Constantin Bogdan ş.a.

 
 
Articole in legatura
Nu exista articole in legatura.
Autori in legatura
Nu exista articole in legatura.
 
Galerii foto in legatura
Nu exista galerie asociata acestui articol.
Fisiere la download
Nu exista fisiere disponibile pentru download.
 

 
Viaţa Medicală