resep masakan indonesia

recept pojok game jual obral berita bola delicious recipe resep masakan indonesia resep masakan indonesia Adi Sucipto News and Entertainment

MedicHub

| | Tipareste pagina Trimite prin email Trimite prin Yahoo Messenger

Epidemia de insomnie culturală

Autor: Dr. Raluca BULEA | 14 Aprilie 2017
     E o seară friguroasă de iarnă. Ieșim din casă ca să răspundem unei invitații pornite de la Paris spre lumea întreagă. Francezii au ales ziua de 14 ianuarie ca să comemoreze atentatul de la Charlie Hebdo din 7 ianuarie 2015. Librăria franceză Kyralina, din București, cu sprijinul Institutului francez, este gazda primei ediții a Nopții lecturii, eveniment născut la propunerea Ministerului Culturii din Franța. La vremea înserării, se adună, în biblioteci și librării din numeroase țări, editori, scriitori, actori și cititori, ca să se bucure de lectură, evenimentul reînviind astfel seratele de odinioară.
     Cartea aleasă pentru cititorii francofoni din România este „Hors-piste en Roumanie. Récit du promeneur” (2016, éditions L’Harmattan, Paris) (Dincolo de drum în România. Povestirea călătorului). Autorul, Grégory Rateau, scenarist și realizator de filme documentare, stabilit de ceva timp la noi, ne conduce prin lectura sa într-o călătorie cu tramvaiul 5 din Capitală, apoi la țară, de Ignat, la tăierea porcului, și apoi la casa bunicii prietenei sale, într-un sat argeșean.
     După mai puțin de două săptămâni, același primitor Institut francez găzduiește Noaptea ideilor, aflată la cea de-a doua ediție, de această dată cu anvergură internațională, în 2016 evenimentele desfășurându-se numai la Paris. Propunerea a pornit de la Ministerul francez al afacerilor externe, în colaborare cu instituția similară din Germania, din dorința declarată de a asocia locurile în care ia naștere și este împărtășită gândirea contemporană, pentru ca intelectuali, cercetători, artiști să vorbească marelui public, în încercarea de a imagina lumea de mâine. În București, Noaptea ideilor înseamnă organizarea concomitentă a trei ateliere susținute de experți în domeniile alese (societate, știință, educație), pornind de la tema generală a manifestării: „O lume comună”. Particip la prelegerea-dezbatere „Cum învățăm să lucrăm împreună, în echipă, într-o societate care nu practică acest lucru”, susținută de Simona David-Crisbășanu. Prin proiecte de educație non-formală și coaching, lectorul și colaboratorii ei din Asociația ROI au reușit să îmbunătățească performanțele școlare și să reducă nivelul agresivității în câteva licee cu profil tehnic din București și din țară.

 

O noapte de trei ori albă

 

     Acest încărcat program nocturn m-a determinat să revin asupra unui subiect pe care începusem să mă documentez încă de toamna trecută. La acea vreme, aglomerarea de evenimente a fost și mai pregnantă: noaptea dintre 30 septembrie și 1 octombrie 2016 a fost de trei ori albă, prin desfășurarea concomitentă a Nopții cercetătorilor europeni, a galeriilor de artă și a bibliotecilor, care au avut loc atât în București, cât și în alte orașe din țară, iar în cele trei săptămâni care au urmat s-au desfășurat alte cinci evenimente similare.
     A ajuns la modă să organizăm evenimente culturale când ar trebui să mergem la culcare, ca și cum oamenii ar fi fost brusc loviți de o epidemie de insomnie. Există aproape douăzeci de „nopți” de-a lungul anului, unele cu vechime și deja așteptate de public, altele mai „tinerele”, care trebuie să treacă proba de foc a timpului. De altfel, am descoperit și cazuri de abandon, evenimente care după una-două ediții au dispărut, „Noaptea devoratorilor de poezie”și „Noaptea studiourilor de fotografie”. Chiar și așa, 2016 a însumat 17 ocazii în care iubitorii de artă, de film, de carte, de poezie, de industrii creative au renunțat la orele de somn pentru a experimenta în mod diferit o pasiune.

 

De la francezi vine insomnia

 

     Am încercat să aflu care a fost punctul de plecare al acestor insomnii educative și am constatat că totul ni se trage de la francezi, de la care ne-am inspirat de atâtea ori și în alte epoci ale istoriei noastre. La originea fenomenului stă evenimentul lansat în 1981 de Jean Marie Boursicot, intitulat inițial „Friandises” și redenumit ulterior „La Nuit des Publivores”, și preluat la noi ca „Noaptea devoratorilor de publicitate” din 1995. Un deceniu mai târziu, tot în Franța, se năștea Noaptea muzeelor, care a adunat deja o duzină de ediții și la noi, și are o anvergură din ce în ce mai mare cu fiecare an care trece. De fapt, NM este cea care a deschis drumul insomniilor noastre, căci de la ea s-au inspirat diferite instituții și asociații în organizarea propriilor evenimente nocturne. Seria include Noaptea institutelor culturale (NIC) și Noaptea albă a galeriilor de artă (NAG), care au aniversat zece ani, Noaptea albă a filmului românesc și Nocturna bibliotecilor, ajunse la șapte ediții, Noaptea agențiilor de publicitate (șase ediții). Aspiră la același statut Noaptea literaturii europene și Noaptea albă a creatorilor și designerilor de produs, organizate în mod constant în ultimii cinci ani, dar și evenimentele mai recente, apărute în 2014 (Noaptea studiourilor de arhitectură, Noaptea caselor) sau 2015 (Noaptea albă a teatrului independent, Noaptea ONG-urilor studențești și Noaptea albă a poeziei, aceasta din urmă fiind asociată FILIT – Festivalul Internațional de Literatură și Traducere de la Iași), precum și Noaptea cărților deschise, propunerea din 2013 a Editurii Litera cu ocazia Zilei internaționale a cărților. O situație deosebită este Noaptea de Sânziene, organizată începând din 2007 de Asociația Prietenii muzeelor Minovici (devenită între timp Asociația Patrimoniu pentru viitor) în livada vilei Minovici, care a avut și niște ani de pauză, și a cărei ultimă ediție s-a desfășurat în curtea de onoare a Muzeului Național de Artă al României. Un alt caz fără o periodicitate clar stabilită este al Nopților culturale organizate de Asociația Studenților de la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine. Proiectul a început în 2012 și însumează peste 20 de evenimente dedicate unui număr de 11 culturi și limbi diferite.
     Sunt multe nopți de nedormit și cu siguranță că în spatele fiecăreia dintre ele se află numeroase nopți de veghe ale celor care au în grijă organizarea evenimentelor. Ce îi motivează? De ce au apărut toate aceste „Nopți” care țin în special de zona culturală? Numitorul comun este, neîndoielnic, dorința de apropiere de publicul larg, de a trece de grupul restrâns de specialiști sau de urmăritori fideli, pentru a face cunoscute toate tipurile de activități pe care fiecare le desfășoară pe întreg parcursul unui an. Pe de altă parte, efortul de comunicare și de coordonare între organizațiile participante duce la o mai bună cunoaștere și apropiere între oameni și entități care acționează în același domeniu. Este ceea ce s-a întâmplat cu Noaptea muzeelor după constituirea Rețelei naționale a muzeelor din România (RNMR), care a preluat organizarea și promovarea evenimentului. Explorând paginile web, am regăsit des formularea „punte de comunicare” printre scopurile declarate, precum și dorința de a deveni o prezență mai vizibilă, mai activă, în viața culturală a orașului și de a (re)apropia publicul de oferte culturale dintre cele mai diverse. Privind lucrurile mai în profunzime, epidemia de „cultură în detrimentul somnului” este chiar un demers necesar, legat de adaptarea la realitățile modului de viață actual.
     Este interesant de explorat și ce anume ne face pe noi, vizitatori sau spectatori, să renunțăm la binefăcătoarea odihnă pentru a deveni actori pe scena acestor nopți. Cu mai bine de un deceniu în urmă, câ
Publicitate
nd NM intra în viața noastră, unul dintre argumentele forte ale participării era posibilitatea vizitării gratuite a spațiilor muzeale. Pe măsură ce a trecut timpul și evenimentul a intrat în obișnuit, îmi place să cred că interesul vizitatorilor este susținut și de alte rațiuni, nu doar cele financiare. Mai ales că multe dintre muzee au lunar câte o zi cu acces gratuit.
     Pe de altă parte, acest argument nu era oricum valabil în cazul NIC, NAG ș.a., unde oricum nu există taxe de intrare nici în restul anului. În aceste condiții, există posibilitatea ca anii care s-au scurs să fi estompat tentația stimulentului pecuniar, și să fi intervenit în schimb o serie întreagă de alți factori motivaționali, legați de dinamica specifică a evenimentelor. În primul rând, deoarece suntem în număr mare afară din casele noastre la ore altfel imposibile, aceste nopți ne restituie orașul, ni-l fac din nou accesibil în ciuda întunericului, pe străzi și în zone care nu aparțin circuitelor obișnuite ale petrecăreților de weekend în Centrul vechi. Nopțile devin prilej de regăsire, de reîntoarcere la modul clasic de a socializa, de a ieși din izolarea la care ne obligă adesea ritmul obișnuit al vieții, pentru a ne afla fizic, dar și mental și spiritual în prezența altora.
    Între umbrele nopții, ceea ce ziua vedem clar și poate chiar banal ni se dezvăluie plin de mister, ne trezește curiozități și dorințe de a explora și de a afla alte fațete ale unor lucruri „prea binecunoscute”. Chiar prezența iluminatului artificial pune în valoare detalii trecute cu vederea altădată. Găsim merite intrinseci dramatismului oferit de niște reflectoare meșteșugit orientate spre a spori mesajul lucrării pe care o încadrează. Mai mult decât atât, în ocazii ca Noaptea caselor, a agențiilor de publicitate sau a studiourilor de arhitectură putem pătrunde în teritorii greu accesibile sau refuzate de obicei profanilor.

 

Timpurile verbale ale galeriilor

 

     Cu gândul de a vă trezi curiozitatea pentru anul acesta, vom încerca în cele ce urmează să surprindem puțin din atmosfera a două din evenimentele toamnei trecute. Având o vechime diferită pe „piața” de profil, Noaptea albă a galeriilor de artă (NAG, ajunsă la cea de-a zecea ediție) și Noaptea caselor (NC), care nu a apărut decât în 2014, au avut loc în 2016 la doar două săptămâni una după cealaltă, o seamă dintre destinații (galerii de artă amplasate în imobile vechi) fiind prezente pe harta amândurora, și creând astfel o punte de legătură între ele.
     Pentru a marca un deceniu de artă contemporană văzută printre umbre și lumini de reflectoare, NAG 2016 a însemnat, în primul rând, organizarea de circuite de galerii nu doar în București, ca până acum, ci și în alte nouă orașe din țară. În plus, în Capitală au existat trei momente deosebite care au făcut legătura prezentului cu ceea ce a fost și ceea ce va să fie, precum și legătura dintre artiștii de aici și din alte colțuri ale României. O privire către trecut a fost reunită în expoziția „NAG Retrospect: Memory leaks”, care a adus în spațiile de la ARCUB Gabroveni lucrări reprezentative din edițiile anterioare, picturi, sculpturi, montaje video-audio, întregite cu o serie de creații noi, la prima întâlnire cu publicul. Momentul actual s-a dezvăluit într-o clădire de patrimoniu, datând din 1890, care astăzi poartă numele Rezidența Scena9 (str. I. L. Caragiale 32), în amalgamul de expoziții pe care Suzana Dan, președinta Asociației Ephemair (cea care a inițiat și continuă să organizeze NAG an de an) le-a adus laolaltă din toate cele zece orașe participante, sub umbrela generoasă a titlului „No Man’s Land – zece dis­cursuri curatoriale din arta contemporană românească”. Din pivniță până în pod, ba chiar și în dependințele din curte, am avut ocazia să pătrundem în universul unor artiști ale căror opere este mai dificil să le descoperim prin propriile simțuri, în alte circumstanțe. Expozițiile nu au fost disponibile doar o noapte, ci au rămas deschise timp de o lună, perioadă în care s-au organizat și activități complementare, tururi ghidate și ateliere pentru copii.
     Pe parcursul unei nopți speciale, am putut să deschidem puțin și ușa către viitor, explorând ceea ce va fi în curând Muzeul de Artă Recentă (MARe), aflat în construcție pe bd. Primăverii. Rod al unei inițiative private, acest muzeu își propune să prezinte arta românească și internațională a ultimei jumătăți de secol, atât prin colecția sa permanentă, cât și prin expozițiile temporare și evenimentele cu caracter educativ pe care le va găzdui. Deocamdată a ales să se alăture NAG 10 cu o expoziție de o noapte, prima în sediul propriu, intitulată „Mai mult decât abstractul” (MAMUCA). Deși aflasem că e un proiect nefinalizat deocamdată, tot am fost surprinsă să pătrund în spațiul unui adevărat șantier, și să constat că vizitatorii erau întâmpinați cu căști de protecție. Cele 25 de lucrări expuse, parte a patrimoniului stabil al viitorului muzeu, erau instalate la subsol, spațiu labirintic ce pare să definească MARe, iar între ele am avut bucuria reîntâlnirii cu Ion Țuculescu, Horia Bernea, Paul Gherasim. Surprinzătoare pentru gazde a fost reacția multora din vizitatori, care și-ar fi dorit ca spațiul de expunere să rămână în stadiul acela și să nu mai fie finalizat și finisat, sugestie care nu va fi însă pusă în aplicare.

 

Hărți populare și spații intime

 

     Pe harta nopții erau prezenți peste 90 de participanți, mulți vernisând expoziții cu această ocazie, ceea ce a făcut ca alegerea pe criterii de conținut să fie misiune imposibilă. Am optat pentru criteriul geografic și m-am îndreptat spre Calea Victoriei și străzile adiacente. M-am bucurat să văd strada animată mai ceva decât ziua, deși era trecut de miezul nopții, și grupurile de pasionați de artă, sau doar de curioși, mișunând de la o galerie la alta.
     Mai târziu, la câteva mici galerii din preajma Grădinii Icoanei, am avut senzația că încalc intimitatea gazdelor, pătrunzând, ca un anonim fără invitație, la o petrecere unde toți ceilalți se cunoșteau între ei și se simțeau foarte bine împreună. Deși straniu, contextul are și avantajul de a transforma vizita în ceva mult mai personal, căci apropierea fizică te obligă la interacțiune, la apropiere spirituală, și de la un simplu „Bună seara” se poate ajunge la conversații pline de substanță. La începutul serii, totul este perfect organizat și pus la punct. Mai apoi, în orele mici ale nopții, ceea ce ni se înfățișează este o neglijență voită, o devălmășie de recipiente goale, abandonate, în ton cu atitudinea boemă pe care le-o atri­buim în general artiștilor.
     Am regăsit același gen de atmosferă și la Noaptea caselor (NC), îngemănată cu multă curiozitate și cu bucuria descoperirii unor spații privilegiate, ascunse uneori, la propriu, în fundul curții, acolo unde nu te-ai aștepta să găsești decât bălării. A fost noaptea în care, oricât ai fi încercat să scapi, nu aveai cum să rămâi în postura de spectator pasiv al unor evenimente, privitor de la distanță, ci te vedeai obligat să participi activ, într-un joc, într-o discuție, într-un dans, tot atâtea prilejuri de a cunoaște oameni și locuri, alături de poveștile lor de acum ori de demult. Pe hartă, (doar) 15 puncte de interes, destul de bine grupate, astfel încât să fie abordabile în decurs de câteva ore, timp în care, mergând de la o casă la alta, mă înveseleam de fiecare dată când mă încrucișam cu alte grupuri de plimbăreți nocturni, pe care îi recunoșteam cu ușurință ca fiind animați de același interes după harta din mână sau din frânturile de conversație purtate de vânt. Uneori, schimbăm între noi câte un surâs complice, de cunoscători, și apoi ne vedem de drum, pentru a ne revedea ceva mai târziu, în altă parte.
     În loc de concluzie, voi parafraza sloganul adoptat de Nocturna bibliotecilor de anul acesta, spunând că nopțile acestea voit insomniace ne fac să dormim mai puțin pentru a ști mai multe, și pentru a ne apropia unii de alții.
 
Articole in legatura
Nu exista articole in legatura.
Autori in legatura
Nu exista articole in legatura.
 
Galerii foto in legatura
Nu exista galerie asociata acestui articol.
Fisiere la download
Nu exista fisiere disponibile pentru download.
 

 
Viaţa Medicală