În 1981 s-a descris pentru prima dată autoimunitatea endometrială şi ovariană la o femeie cu endometrioză. Recent, s-a semnalat existenţa funcţiei crescute a celulelor B. Pacientele prezintă au
toimunitate faţă de autoantigenele din endometru (transferina endometrială şi alfa 2-HS glicoproteina 2), ovariene şi nucleare. Titrurile anticorpilor faţă de aceste proteine sunt specific crescute la pacientele cu endometrioză; nivelurile transferinei şi alfa 2-HS glicoproteinei sunt semnificativ crescute în lichidul peritoneal. Anticorpii faţă de transferină şi alfa 2-HS glicoproteină inhibă
in vitro motilitatea spermatozoizilor. Aceste date sugerează că autoanticorpii faţă de endometru joacă un rol important în infertilitatea frecvent asociată cu endometrioză. În ser şi în secreţia vaginală şi cervicală se găsesc autoanticorpi din clasele IgG şi IgA faţă de ţesutul endometrial şi ovarian, iar endometrioza se asociază cu alte boli autoimune şi cu avorturi recurente mediate imun. S-a semnalat prezenţa autoanticorpilor din clasele IgG, IgM, IgA faţă de fosfolipide şi histone. Autoanticorpii prezintă titruri care se corelează cu severitatea endometriozei. Aceste date sunt în aparenţă contradictorii cu imunitatea naturală mediată celular redusă observată în timpul bolii. (...)