Să transpui imaginarul în limbaj cinematografic este una dintre provocările ce ar trebui acceptate de fiecare regizor în parte! Exerciţiul minim ce dovedeşte măiestria. Iar ca rezultatul să fie pe măsura aşteptărilor, presupune nu doar talent, ci mai ales forţă mentală. Ştim foarte bine că poveştile pot fi numărate pe degete, esenţială este maniera în care le serveşti publicului. Szabolcs Hajdu dovedeşte îndrăzneală, incredibilă putere de concentrare şi o dexteritate vizuală demnă de invidiat! Terry Gilliam mai jonglează cu poveştile într-un mod similar – creează o lume aparte, te distrage din realitatea mohorâtă şi conturează un univers paralel, la polul opus celui în care trăieşti. Odată ce te laşi purtat în această poveste, ai făcut un pas spre
convenţie. Realitatea este reinventată, iar firul narativ este completat
de o explozie vizuală demnă de invidiat!(...)