Ministerul Sănătăţii nu a fost, decât din a doua jumătate a secolului trecut, „stăpân“ al spitalelor din ţara noastră. Până în anul 1947, ele erau conduse de Eforia Spitalelor Civile, una dintre cele mai importante iniţiative de funcţionare privată din cele două principate române înainte de Unire. Instituţia a luat fiinţă printr-o decizie din 2 aprilie 1832, a generalului Kiseleff, care a reunit fundaţiile Colţea, Pantelimon şi Iubirea de Oameni – Filantropia. În anul 1847, Gheorghe Bibescu trece sub controlul Eforiei administraţia tuturor spitalelor din ţară. Domnitorul aproba bugetul, iar cheltuielile erau supuse controlului în acelaşi fel ca gestiunea statului. (...)