resep masakan indonesia

recept pojok game jual obral berita bola delicious recipe resep masakan indonesia resep masakan indonesia Adi Sucipto News and Entertainment

MedicHub

| | Tipareste pagina Trimite prin email Trimite prin Yahoo Messenger

E nevoie acută de medici tineri în sistem

Autor: Monica GEORGESCU | 15 Decembrie 2017

Dr. Liliana Anuței este unul dintre cei cinci medici de familie din orașul Târgu Ocna, județul Bacău. Deși inițial a fost medic școlar, a fost în contact direct cu sistemul medicilor de familie încă de la început. Dr. Anuței consideră că secretele unei relații bune medic-pacient sunt comunicarea și respectul. Medicul trebuie să știe să își asculte pacienții și să evite să-i trateze cu superioritate sau condescendență.

 

 

     – Ce v-a determinat să faceți tranziția către medicina de familie?
     – Sunt medic de familie încă de la început, din 1999. A fost o schimbare stresantă atunci, nu știam ce se va întâmpla, dar am avut încredere că medicina de familie va avea un viitor mai bun, comparativ cu medicina școlară. M-a încurajat și faptul că am avut încă de la început o listă bine stabilită de pacienți. În acest moment am peste 2.000 de pacienți înscriși, dintre care 1.900 asigurați. Lista mea de pacienți e mixtă –  copii mici, gravide, vârstnici. Eu am înscris de la început pe oricine a vrut. Spre deosebire de colegii mei care înscriau doar adulți sau copii, având astfel liste de pacienți mai omogene. La momentul debutului meu am considerat că aveam cunoștințe medicale proaspete, și voi putea să mă descurc cu pacienți de toate vârstele și patologiile asociate.
     – Ce s-a întâmplat cu rețeaua de medicină școlară din orașul Târgu Ocna dacă medicii școlari au făcut tranziția către medicina de familie? Există și în prezent medici școlari?
     – Nu, aceștia nu mai există. După mine au mai fost doi medici. Iar acum ne ocupăm tot noi, medicii de familie, și de acest aspect. Am obținut o repartiție de la Direcția Sanitară Bacău – fiecare medic de familie se ocupă de anumite școli. Îmi place să merg la școală când sunt solicitată, în amintirea vremurilor trecute. Am consultat mulți copii, iar vaccinările se făceau atunci tot la nivelul școlilor. Cred că lucrul cu cei mici m-a ajutat ulterior, ca medic de familie.
     – Există spital în localitate?
    – Am avut spital la Târgu Ocna, dar s-a desființat în 2007 din lipsă de personal. Târgu Ocna a fost reședință de municipiu, iar spitalul a fost primul din județ. După desființare, medicii care lucrau aici au fost asimilați de spitalul din Onești. Eu am lucrat multe gărzi în spital. Chiar și după desființarea spitalului, noi, medicii de familie, am continuat să asigurăm „permanență” (linii de gardă) o vreme. Medicii de familie din Târgu Ocna și din satele din jur asigurau linii de gardă într-un centru medical din oraș. Primăria oferea spațiul, noi veneam cu medicamentele și asistența medicală. La începuturile medicinei de familie, în 2000, am semnat că vom face gardă, a fost o obligație stipulată în contractul cu Casa de Asigurări, dar ne plăteau, nu era un serviciu voluntar sau gratuit.
     – Cum procedați dacă venea o urgență? Erați echipați sau pregătiți să oferiți ajutor?
     – Da, aveam oxigen, medicamente, puneam perfuzii. Dacă era vorba însă despre un caz grav, un accident vascular cerebral sau un accident rutier să zicem, era chemată salvarea. Iar dacă se considera că este o urgență, pacientul se ducea direct spre spital, nu mai ajungea la noi. La noi veneau pacienți cu pusee de tensiune, epistaxis, crize de astm, plăgi, traumatisme sau copii cu febră înaltă.
     – În momentul acesta vă lipsește vreun vaccin? Cum este complianța la vaccinare în zona în care lucrați?
     – Să știți că vin să se vaccin
Publicitate
eze. Am câteva familii care refuză vaccinarea, dar majoritatea vin, chiar și cei din familii dezorganizate sau din comunitățile de romi. Se interesează de vaccinurile indicate pentru vârsta lor – nu există stoc permanent din toate vaccinurile – îi mai amânăm și îi rechemăm. Cu cei câțiva care refuză am încercat să discut, dar nu am avut succes. Din fericire sunt puțini. Anul acesta au fost doi copii care au refuzat, dintr-un total de 40–50. Acum facem și vaccinările care se făceau înainte în școli. Anul acest nu am avut cazuri de rubeolă sau rujeolă. Au fost în schimb câteva cazuri izolate de varicelă atât la adulți, cât și la copii – părinții au luat boala de la copii. Acum avem stoc și vaccinăm permanent, când e nevoie. Înainte respectam programul – o săptămână pe lună se administrau vaccinurile, acum îi chemăm când sunt sănătoși, oricând.
     – Care sunt aspectele cele mai plăcute și mai puțin plăcute în relația cu pacienții?
     – Apreciez la pacienții mei faptul că dau dovadă de răbdare, mai ales în situația de acum, când sistemul SIUI mai face probleme. Pacienții sunt dispuși să plece și să revină, nu se supără. Cât despre aspectele mai neplăcute ale relației medic-pacient, prefer să nu le caut defecte ca să-mi fie tot mie bine. Am pacienți care vin cu diagnosticul deja pus de ei de pe internet. Încerc să-i ascult și să-i înțeleg, să mă sfătuiesc cu ei. Încerc să-mi țin cuvântul dat și să-i tratez cu respect în orice situație.
     – Câți pacienți vedeți pe zi?
     – Pe vremuri, când se lucra pe registre, vedeam și 40 de pacienți pe zi. Și consultam în două locuri: vedeam copiii într-un cabinet și adulții în altul. Acum există o restricție de 20 de pacienți pe zi, dar tot o depășesc. Iar pacienții se plâng oricum că așteaptă prea mult, deși nu stau un minut. E mult de muncă.
     – Sunteți ajutați de autoritățile locale? Cum vă descurcați din punct de vedere financiar?
     – La noi, primăria nu a vândut spațiile medicilor de familie. Noi închiriem de la ei. Când au vrut să ne mărească chiriile, ne-am organizat, am mers în ședință și i-am convins să nu ne mărească chiriile. Având custodia spațiilor, ei se ocupă de partea de igienizare și modernizare, de mentenanța clădirii, dar cam atât. În rest, ne ocupăm noi. Niciodată nu ajung banii, oricât ai avea de mulți. Trebuie să știi să-i dirijezi, să respecți prioritățile când vine vorba de cheltuieli. Eu m-am ferit să fac rate, am cheltuit doar banii pe care i-am avut. Am considerat mereu că sunt un administrator al banilor statului și că trebuie să dau socoteala pentru fiecare bănuț. Am ținut ordine în contabilitate, plătesc și mult impozit – dăm foarte mulți bani înapoi.
     – Care este rolul medicinei de familie în sistemul sanitar românesc?
     – Medicina de familie ar putea deveni mai importantă dacă am fi mai mulți și dacă eforturile noastre s-ar concentra mai mult pe zona de prevenție. Aș vrea să fim mai aproape de pacienți. Să nu lăsăm afecțiuni netratate, să depistăm mai repede simptomele, să trimitem mai repede pacientul la specialist. Mulți pacienți amână vizita la medic, de aceea e important să găsească rezolvarea cât mai repede atunci când vin la noi.
     – Dacă mâine ați fi ministru al sănătății, ce ați face pentru medicina de familie?
     – Aș face în așa fel încât să intre medici tineri în sistem, în special în rețeaua de medicină primară. La noi în oraș de zece ani cel puțin nu a mai intrat niciun medic nou. Pe vremuri, după ce terminai facultatea, erai obligat să stai trei ani într-un cabinet din mediul rural, înainte de a-ți da specialitatea. Aș pune la dispoziție un fond special pe care cabinetele să îl poată accesa exclusiv pentru angajarea de noi medici. Nu i-aș obliga, dar le-aș oferi această șansă. Cred că ar fi benefic și pentru sistem și pentru tinerii medici, care ar câștiga o importantă experiență practică. Eu am 2.000 de pacienți – fac cât pot pentru ei, dar nu neg că aș avea nevoie de ajutor.

 

 
Articole in legatura
Nu exista articole in legatura.
Autori in legatura
Nu exista articole in legatura.
 
Galerii foto in legatura
Nu exista galerie asociata acestui articol.
Fisiere la download
Nu exista fisiere disponibile pentru download.
 

 
Viaţa Medicală