Recenta expoziţi
e de la Cercul Militar Naţional – Sala Rondă (mai 2010) a fost o revelaţie. Peisajele sale, florile, portretele, Balcicul cel de stranie, solară şi regală poveste românească, au alcătuit un tot simbolic în care nu ne-am fi mirat deloc de-am fi auzit cu sufletul tulburătorul cânt al poetului basarabean Grigore Vieru: „Casa bătrânească nu se vinde“. Şi, cum să vinzi pridvorul înflorit al casei care ţi-a vegheat paşii dintâi pe treptele tocite de paşii bunilor străbunilor mutaţi în umbră? Gândită cu inima (fiindcă şi blestemata asta ştie să raţioneze în legea ei!), expoziţia Mariei Candrea Ionescu s-a constituit într-un omagiu adus vetrei părinteşti, satului, oamenilor fără de care sensul vorbei acasă ar fi cu totul golit de conţinut. Între toate lucrările, Portretul mamei este lumina în jurul căreia gravitează micul mare univers de crânguri, pajişti, floare şi zidiri. (...)