resep masakan indonesia

recept pojok game jual obral berita bola delicious recipe resep masakan indonesia resep masakan indonesia Adi Sucipto News and Entertainment

MedicHub

| | Tipareste pagina Trimite prin email Trimite prin Yahoo Messenger

Drumul către succes

Autor: Prof. dr. Dorin SARAFOLEANU | 28 Februarie 2014
Drumul către succes

În primul rând, dovedeşte-ţi valoarea şi puterea cerând mult de la tine; fii tu însuţi cel mai aspru critic al tău. În al doilea rând, toţi avem nevoie de oameni în care să credem şi de oameni care să creadă în noi; caută-ţi un model, urmează-l, depăşeşte-l şi apoi vei deveni tu însuţi model. În al treilea rând, pentru a ajunge om de real succes fii tare, nu te descuraja, nu-ţi plânge de milă, nu căuta alibiuri pentru eşec, ci caută remedii.

 

 
 
 
 
   Toţi oamenii, în funcţie de puterea minţii lor, visează succesul. Woodrow Wilson (1856–1924) spunea: „Devenim excep­ţionali visând. Toţi oamenii cu adevărat mari sunt visători“. Noi putem spune, fără teama de a greşi, că visul succesului este imprimat în gena noastră.
   Dorinţa succesului, fie ea chiar frustă, este urmarea genetică a două impulsuri dominante: instinctul de posesiune şi instinctul sexual. Netrecute prin „puterea minţii“, prin filtrul educaţiei, prin „cenzura“ creierului nostru, aceste instincte nu ne onorează gândirea, educaţia, inteligenţa. Ele devin pofte. Pornind însă de la aceste impulsuri genetice primare pe care cu toţii le avem, mintea le poate transforma în fapte şi realizări utile societăţii; fapte şi realizări care devin modele de urmat; fapte şi realizări care pot rămâne perene în istoria omenirii.
   Societatea umană se dezvoltă şi progresează urmându-şi modelele. Societăţile civilizate, educate apreciază modelele de succes, au încredere în valoarea lor, le respectă, resping „falsele succese“ şi „succesele trucate“. Astăzi, media joacă un rol extrem de important în promovarea modelelor autentice. România are nevoie imperioasă de valori, de oameni de real succes, de modele pe care să le urmeze pentru a ne aşeza în rândul ţărilor civilizate ale lumii. Ce ne oferă astăzi, cu supramăsură, media românească de toate felurile, sub eticheta de „oameni de succes“, nu face altceva decât să adâncească confuzia despre valoare, să ne împingă spre vulgaritate şi prost gust. Detalii despre această activitate aducătoa­re de rating putem vedea zilnic, din abun­denţă, pe toate canalele. Fără să mă opresc la ele, în cele ce urmează voi încer­ca să schiţez câteva consideraţii cu privire la succesul autentic, valoros, util şi meritat.
   Succesul, aşadar, ar putea fi definit ca un ţel pe care l-ai atins muncind intens, fără a încălca regulile, legile şi drepturile (la suc­ces) ale semenilor tăi. Oare se pot înscrie în această definiţie o bună parte a aşa-zişilor „oameni de succes“ care asal­tează agresiv micile ecrane? Tinerilor medici care păşesc în profesie visând succesul le este necesar un ghid al acestuia.
   În lucrarea sa „Filozofia succesului“, Napoleon Hill analizează cu atenţie itinerariile spre glorie ale marilor oameni de succes, oameni care prin valoarea lor au făcut posibile progresul, civilizaţia şi gloria ţărilor lor şi a societăţii omeneşti în general. El demonstrează că există o scară magică a succesului, cu 15 trepte, toate într-o legătură de strânsă condiţionalitate. Această scară magică trebuie cunoscută şi parcursă de toţi acei care visează succesul, după o strictă „regulă de aur“.
   Mulţi tineri colegi abia ieşiţi din rezidenţiat îşi văd toate visele profesionale risipite, dând piept cu realitatea dezamă­gitoare în care vor fi obligaţi să trăiască şi să muncească tot restul vieţii. Mulţi din ei devin blazaţi, îşi pierd încrederea, sunt obligaţi să admită compromisuri cu mizeria morală, socială şi economică, pentru a supravieţui. Foarte mulţi pleacă din ţară. Cu o astfel de stare de spirit, succesul nu poate fi atins. Astăzi, în România, egalitatea de şanse şi emulaţia corectă nu există.
Treptele „regulii de aur“ pot şi trebuie să funcţioneze oferind tinerilor o şansă ca, prin eforturile lor, să aducă la suprafaţă suveranitatea valorii, a bunului-simţ, a meritocraţiei. De câte ori auzi în România despre o afacere de succes, înseamnă că undeva, cineva a luat o decizie curajoasă. Orice decizie curajoasă are ca punct de plecare dorinţa.

 

Dorinţa

 

   Dorinţa este prima treaptă a „scării magice“. Ea stimulează şi le declanşează pe celelalte paisprezece. Dorinţa trezeşte energia creatoare în mintea omului inteligent. Neuroştiinţele au dovedit că în mintea fiecărui om există germenul unei energii creatoare, benefică sau malefică, germen care prin dorinţă şi gândire poate fi trezit din starea sa de latenţă. Dorinţa nu trebuie confundată cu pofta, pentru că riscăm să devenim politicieni. Spre deosebire de poftă, dorinţa este solul fertil, care prin puterea minţii rodeşte decizia, caracterul, acţiunea, performanţa. Dorinţa este, aşadar, germenul devenirii umane.
   Un înţelept proverb popular românesc spune că: „Omul este ceea ce are în inima lui“ (popular, inima coincide cu mintea şi sufletul). „Vederea ta va deveni mai clară doar în momentul în care vei privi în urma ta. Cine priveşte înafară doar visează. Cine se priveşte înăuntru – se trezeşte“, spunea şi Carl Jung. Omul doritor de succes îşi construieşte caracterul sub influenţa pe care evenimentele vieţii o au asupra lui.
   Kepler susţine că „Orice trăire, orice încercare, orice acţiune omenească trebuie pusă şi armonizată şi cu voinţa divină“. „Nu suntem ceea ce gândim că suntem, ci ceea ce ne rugăm să fim“, mai spune Kepler. Rugăciunea nu trebuie să fie doar o cerere, ci şi o comuniune cu forţa divină. Această comuniune ne trezeşte conştiinţa în interesul creaţiei. Nu trebuie să-I cerem lui Dumnezeu să facă o minune cu noi, ci să ne dea înţelepciunea ca, alături de ajutorul Său, să ajungem la valoare, performanţă, creaţie şi succes.
   Dorinţa puternică nu se va lăsa niciodată înfrântă de eşec, ci, dimpotrivă, va fi stimulată de acesta. Puterea dorinţei implică şi găsirea unei persoane care să te determine să faci ceea ce poţi. Iată nevoia de model şi totodată puterea benefică a modelului. În medicină nu se poate altfel.

 

Încrederea în sine

 

   „Trădătoare sunt ale noastre îndoieli şi adesea/ Ne fac să pierdem ce am avut de câştigat/ De nu ne-am teme de-ncercare…“ (Shakespeare).
   Parafrazând gândurile exprimate în cele trei versuri de marele Will, am putea însuma următoarele: în primul rând, dovedeşte-ţi valoarea şi puterea cerând mult de la tine; fii tu însuţi cel mai aspru critic al tău. În al doilea rând, toţi avem nevoie de oameni în care să credem şi de oameni care să creadă în noi; caută-ţi un model, urmează-l, depăşeşte-l şi apoi vei deveni tu însuţi model. În al treilea rând, pentru a ajunge om de real succes fii tare, nu te descuraja, nu-ţi plânge de milă, nu căuta alibiuri pentru eşec, ci caută remedii. Fă toate acestea pentru a nu-i pierde pe cei care te-au luat ca model, pe cei care au încredere în tine şi care te urmează.

 

Iniţiativa

 

   „Propria manu – sua sponte“ (Publius Ovidius Naso) – adică „De bună voie şi nesilit de nimeni“. Pentru că fără iniţiativă, dorinţa moare. A avea iniţiativă înseamnă să faci ceea ce trebuie, fără ca nimeni să-ţi spună că trebuie să faci. Lipsa de iniţiativă este una din cauzele principale ale actualului eşec al societăţii româneşti.

 

Imaginaţia

 

„Omul golit de visele sale e o biată creatură la îndemâna fiarelor care au acelaşi chip cu al său“, spunea Marin Preda. Drumul imaginaţiei începe cu observarea atentă a fenomenelor şi a lucrurilor, trece filtrul inteligenţei şi

Publicitate
al gândirii şi ajunge la inovare şi creaţie. Imaginaţie înseamnă a visa cu ochii deschişi. Aţi întâlnit vreodată un cercetător ştiinţific de succes care să fie lipsit de imaginaţie?!

 

Entuziasmul

 

   Forţa, puterea, încrâncenarea cu care dorim un lucru generează entuziasmul. El stă la baza începerii, continuării şi ducerii la bun sfârşit a lucrului dorit. Entuziasmul este contagios, atrage adepţi şi colaboratori. Atunci când entuziasmul dispare, valoarea decade. Entuziasmul înseamnă deci optimism. Winston Chruchill spunea: „În ceea ce mă priveşte, sunt un optimist – nu văd la ce mi-ar folosi sa fiu altceva“. Această filosofie curajoasă l-a ajutat să-şi reconstruiască ţara distrusă în cel de-Al Doilea Război Mondial.

 

Acţiunea

 

   Acţiunea este rezultanta unei gândiri care susţine o muncă intensă. Stupul reprezintă modelul de acţiune. În stup, fiecare albină face ce ştie că are de făcut. Trântorii sunt excluşi. Regina este simbolul regulei, asigură identitatea stupului şi garantează continuitatea. Într-o societate normală, bazată pe acţiune şi muncă, nimic nu se obţine gratis. În societăţile bolnave, trântorii, în loc sa fie excluşi, conduc. Pentru a încuraja acţiunea şi munca, oamenii şi-au creat legende (Iancu Jianu, Joana D’Arc etc.).

 

Autocontrolul

 

   Autocontrolul înseamnă, în fond, cunoaşterea de sine însuşi. Cunoscându-ne pe noi înşine, prin voinţă, ne vom putea stăpâni, ne vom putea reprima sentimentele şi comportamentele negative, nepotrivite situaţiei şi momentului, vom putea îndepărta de noi invidia şi atitudinile care atrag răul. Un bun ghid al autocunoaşterii şi autocontrolului poate fi următoarea mărturie a lui Theodor Roosevelt: „În viaţa mea n-am câştigat nimic fără să muncesc din greu, să chibzuiesc îndelung şi să plănuiesc cu grijă ce aveam de făcut, lucrând cu mult în avans. Am fost nevoit să-mi antrenez intens nu doar trupul, ci şi sufletul şi spiritul.“

 

A lucra mai mult decât eşti plătit să faci

 

   „Munca alungă cele trei rele: plic­ti­seala, viciul şi sărăcia.“ (Voltaire) Alături de dorinţă, munca este cheia succesului. Mun­ca în­seam­nă dorinţa de a face lucruri impor­tante, de a-ţi asuma responsabilităţi. Munca atrage după sine disponibilitatea de a-i atrage, îndruma şi ajuta şi pe alţii să perfor­me­ze şi să aibă succes. Cei care văd şi înţe­leg munca prin prisma întrebărilor: „Ce sala­riu voi avea?; Care este programul?; Când voi fi avansat?; Ce prime mi se acordă? etc.“ vor rămâne definitiv în zona mediocrităţii. „Nici părul cărunt, nici ridurile nu ne pot da pres­tigiul; ci viaţa trăită intens, frumos do­bân­deşte în cele din urmă roadele prestigiului.“ (Cicero)

 

Personalitatea agreabilă

 

   Personalitatea se bazează pe calităţile înnăscute, modelate prin educaţie şi autocontrol. Arta comunicării interumane îţi oferă prilejul să-l convingi pe partener că nimeni altul nu i-ar putea oferi servicii mai bune decât cele oferite de tine. Încrederea bolnavului în medic se bazează tocmai pe acest principiu. Fără de el, în lipsa empatiei şi a încrederii, medicina se dezumanizează. „Ce eşti – te priveşte pe tine. Ce vrei – priveşte şi pe alţii. Ce faci – aceea poate privi pe toţi“, spunea Nicolae Iorga. Un comportament rigid, o perso­nalitate arogantă înlă­tură cu siguranţă bucuriile suc­cesului.

 

Gândirea corectă

 

   Povestea gândirii este, pe scurt, următoarea: la naştere, depozitul minţii este gol; treptat, el se umple cu informaţii din mediul înconjurător şi de informaţii primite prin educaţie. Toate informaţiile sunt depozitate şi aşteaptă să fie prelucrate. Pe măsură ce omul creşte, mintea lui asimilează şi prelucrează infor­maţiile din depozit. Pe baza autosugestiei, în funcţie de calitatea (bună sau rea) a informaţiei, se formează personalitatea şi carac­terul. Se conturează comportamentul şi acţiunile viitoare. Apar, aşadar, gândirea şi controlul actelor sale. Printr-o gândire corectă, te poţi construi sau reconstrui; poţi stăpâni frica, ura, descura­jarea, furia, vulgaritatea. Gândirea corectă îţi arată dimensiunea reală a lucrurilor şi a fenomenelor şi te ajută să le tratezi echilibrat şi cu măsură. Gândirea corectă îţi arată ce se poate face şi ce nu se poate face. Lucrul cel mai valoros din fiinţa umană este mintea, gândirea şi raţionamentul. O minte bună se formează în timp, prin educaţie şi voinţă. Ea va fi capabilă să producă valoare, progres şi succes. O minte frustă, needucată va produce, în cel mai fericit caz, lucruri banale sau submediocre şi atitudini de şmecheraş.

 

Concentrarea

 

   Concentrarea reprezintă exerciţiul prin care îţi aduni gândurile, focalizându-le asupra problemei care te interesează şi în final asupra scopului dorit. Concentrarea, dublată de autosugestie şi perseve­renţă, nu numai că te duc la ţintă, dar pot transforma eşecul în succes.

 

Perseverenţa

 

   „Perseverare diabolicum. (Seneca) Perseverenţa este o calitate umană vecină cu geniul. Perseverenţa unei persoane inteligente şi cu gândire corectă te ajută să duci la bun sfârşit ceea ce ai început şi să ştii ceea ce trebuie înlăturat. Perseverenţa este combinaţia de gândire şi de atitudine de durată. Oamenii lipsiţi de personalitate încep mai multe lucruri deodată, sunt nesiguri, nehotărâţi, lipsiţi de claritate, abandonează cu uşurinţă, nu fac niciodată lucruri importante.   Cine începe mai multe lucruri dintr-odată, nu le va putea urmări desfăşurarea cu atenţia cuvenită fiecăruia şi riscă să nu ducă niciunul la bun sfârşit.

 

Perceperea eşecului

 

   Eşecul este, în fond, o lecţie de viaţă. Uneori este chiar nece­sar, pentru că poate genera atitudini şi acţiuni benefice şi entu­ziaste. Tot răul este spre bine. Omul inteligent, cu autocunoaştere, nu-şi va scuza eşecul, invocând ghinionul sau atribuindu-l altor cauze. El îl va analiza, îl va explica, îi va căuta punctele slabe, pentru a învăţa să le ocolească în viitor. Eşecul te învaţă că adevăratul succes, adevăratele satisfacţii vin după o muncă asiduă şi dificilă, după ce ai depăşit obstacole, insuccese sau încercări. Pentru oamenii cu adevărat puternici, succesul constă în a merge o vreme din eşec în eşec fără a-şi pierde entuziasmul. Cercetarea medicală poate fi un astfel de exemplu, dar în care finalul poate aduce Premiul Nobel. Singura greşeală adevărată este aceea din care nu învăţăm nimic.

 

Toleranţa

 

   „Ceea ce este bine pentru fiecare în parte este bine pentru toţi.“ (Nicolae Bălcescu) Toleranţa trebuie să rămână trăsătura definitorie a democraţiei şi umanismului. În fond, toleranţa ne învaţă că omul s-a născut pentru a-i fi folositor omului. Medicul trebuie să se situeze în centrul acestui concept. Orice realizare de valoare a omului pentru societate s-a făcut prin armonie, colaborare, încredere şi toleranţă. Niciun om de pe planetă, oricât ar fi de inteligent şi de bogat, nu-şi poate satisface singur toate trebuinţele. El are nevoie de comunicare, colaborare şi ajutor. Aristotel spunea că omul care refuză colaborarea şi toleranţa semenilor este o fiară. În zilele noastre, viaţa şi calitatea ei, interesul general, progresul şi armonia socială se pot obţine numai prin toleranţă şi colaborare.
   Cercetarea multicentrică, chirurgia robotică la distanţă ş.a.m.d. sunt doar câteva exemple de inteligenţă, colaborare, toleranţă şi democratism ştiinţific medical. Toţi cei care participă la aceste acţiuni sunt oameni de succes. Şi-au construit statutul de oameni de succes cu răbdare şi perseverenţă, nu peste noapte, ci pe parcursul unor ani grei de muncă. Cei tineri, care păşesc în profesie cu dorinţa de a cuceri succesul urmând scara magică ar trebui să mediteze la pilda tărtăcuţei şi a ghindei. „Tărtăcuţa creşte, se maturizează şi moare într-un singur sezon. Ghinda este sămânţa din care răsare stejarul. Acesta se formează, creşte şi se maturizează în 10 ani, dar dăinuie secole.“ Dacă visaţi la un succes adevărat, alegeţi ghinda.
 
Articole in legatura
Nu exista articole in legatura.
Autori in legatura
Nu exista articole in legatura.
 
Galerii foto in legatura
Nu exista galerie asociata acestui articol.
Fisiere la download
Nu exista fisiere disponibile pentru download.
 

 
Viaţa Medicală